|
||
Vezi și:ÎMPIEDICA,
ȘCHIOP,
LABĂ,
PACEA,
PAS,
PICIORONG,
TĂLPIG,
ÎMPLETI,
ÎNCĂLȚAT,
ȚOPĂI
... Mai multe din DEX...
PICIOR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la șold până la vârful degetelor, și fiecare dintre membrele celorlalte viețuitoare, care servesc la susținerea corpului și la deplasarea în spațiu. * Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. * Loc. adv. În (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = în poziție verticală; sus. În vârful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe vârfurile degetelor de la picioare; p. ext. fără a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fără un mijloc de locomoție, pe jos. - Din cap până în picioare = de sus și până jos, în întregime; cu desăvârșire. Pe picior greșit (la unele jocuri sportive) nepregătit pentru a para acțiunea adversarului sau, p. gener., pentru a răspunde unei provocări. * Expr. Unde-ți stau picioarele îți va sta și capul = vei plăti cu viața (dacă nu vei face un anumit lucru). A sări drept (sau ars) în picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau în) picioare = a) a se însănătoși după o boală (lungă); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau în) picioare = a vedea pe cineva sănătos. (Glumeț sau ir.) Are numai (atâția...) ani pe un picior = are o vârstă mai mare decât cea pe care o mărturisește. A pune piciorul (undeva) = a călca, a păși, p. ext., a pătrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a iniția, a organiza ceva, a face să meargă, să funcționeze; b) a îngriji un bolnav și a-l însănătoși. A scula (sau a pune etc.) în picioare = a mobiliza în vederea unei acțiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slăbi, a se prăpădi cu încetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (ușor), fără a zăcea la pat. (A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele înainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) în picioarele cuiva = a împiedica, a încurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală. E tată-său (sau mamă-sa etc.) în picioare = seamănă întocmai, e leit cu tatăl său (sau cu mama sa etc.). A sări într-un picior = a se bucura mult. Cât te-ai întoarce (sau învârti) într-un picior = repede de tot, într-o clipă. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-și lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a începe să fugă (repede), a o lua la goană; a încerca să se facă nevăzut prin fugă. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-și mai strânge picioarele = a nu (mai) sta potolit, liniștit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-și bate (sau a-și rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multă alergătură. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se așeza, a se stabili undeva. A cădea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a săruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili înaintea cuiva. A călca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (călcându-l pe încălțăminte) să nu facă sau să nu spună ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva supărător. (Pop. și fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) greșit (logic sau gramatical) ori fără talent; p. ext. a scrie urât, a mâzgăli. Fără cap și fără picioare = fără logică, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a căpăta) picioare = (despre obiecte) a dispărea. (A sta sau a ședea etc.) picior peste picior = (a ședea într-o poziție comodă) cu o parte a unui picior ridicată și așezată peste celălalt picior. Cu coada între picioare = rușinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-și bate joc. A călca (pe cineva sau ceva) în picioare = a distruge, a nimici; a disprețui, a desconsidera. A pune (sau a așterne, a închina etc. ceva) la picioarele cuiva = a închina, a oferi cuiva (ceva) în semn de supunere, de prețuire, de omagiu. A-i pune cuiva capul sub picior = a omorî pe cineva. A bate din picior = a încerca să-și impună voința; a se răsti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic. A da din mâini și din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o acțiune la bun sfârșit, pentru a scăpa dintr-o încurcătură etc. (Fam.) A sta cu picioarele în apă rece = a se gândi profund și îndelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de război) = a fi (sau a se afla etc.) în stare de pace (sau de război). A fi pe picior de egalitate (sau pe același picior) cu cineva = a se bucura de aceleași drepturi, a avea aceeași situație cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lăsa să-i scape un prilej favorabil. A trăi pe picior mare = a duce o viață de belșug, a cheltui mult. Parcă l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care trăiește o bucurie mare și neașteptată. A fi (sau a sta) pe picior de ducă (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de mâini și de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lăsa (cuiva) posibilitatea să acționeze. A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a (-și) periclita situația. A cădea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea ține, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) ține etc. picioarele, se spune despre un om care și-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urmă de..., (nici) țipenie. Negustorie (sau comerț, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comerț, afaceri etc.) făcute întâmplător, ocazional, fără sediu sau firmă înscrisă. ** Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = plantă erbacee de pădure, cu frunze palmate cu trei diviziuni și cu flori albe sau roșietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocoșului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate și cu flori galbene (Ranunculus). ** Picior (1) de animal sau de pasăre fript sau fiert (pentru a fi mâncat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. anal. Nume dat unor părți de obiecte, de construcții sau unor obiecte, instrumente etc. care seamănă cu piciorul (1) și servesc ca suport, ca element de susținere, de fixare etc. ** Partea de jos, apropiată de pământ, a tulpinii unei plante; p. ext. rădăcină. 4. P. anal. Element al unei construcții care serveşte la susținerea și la legarea ei de teren; partea de jos, masivă, a unei construcții, a unui zid etc. ** Picior de siguranță = parte din masivul unui zăcământ lăsată neexploatată în scopul protecției unor lucrări sau a unor construcții de la suprafață. 5. P. anal. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zonă mai largă de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ** Coada coasei. 7. (Mat.; în sintagma) Piciorul perpendicularei = intersecția unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită și astăzi în unele țări. 9. Unitate ritmică a unui vers, compusă dintr-un număr fix de silabe lungi și scurte sau accentuate și neaccentuate. - Lat. petiolus.Sursa : DEX '98 PICIÓR s. v. cocârlă, jumătate, mănușă, regulator.Sursa : sinonime PICIÓR s. 1. (ANAT.) membru inferior, (pop., fam. și depr.) crac, (pop.) labă, (reg.) gionat, (prin Bucov.) boldan. (\~ul drept.) 2. (la pl.) (pop., fam și depr.) craci (pl.), gaibarace (pl.), gaibe (pl.), gaide (pl.), zgăibărace (pl.). (Nu mai sta cu \~oarele depărtate!) 3. (MED.) picior plat = platfus. 4. proteză, (rar) pilug. (\~ de lemn.) 5. v. butuc. 6. (TEHN.) (reg.) măcău, popic. (\~ la coada coasei.) 7. (TEHN.) picior cu culisă v. șubler. 8. (BOT.) piciorul-caprei (Aegopodium podagraria) = (reg.) laba-ursului; piciorul-cocoșului = a) (Ranunculus pedatus) (reg.) boglar, gălbenele (pl.), floare-de-leac, floricică-de-leac; b) (Ranunculus acris) (reg.) curpeniță, jab, rărunchi, floare-broștească, leuștean-broștesc, ochiul-boului, ochiul-broaștei, talpa-cocoșului.Sursa : sinonime piciór s. n., pl. picioáreSursa : ortografic PICI//OR \~oáre n. 1) (la om și la animale) Membru care susține corpul și servește la deplasare. \~orul stâng. \~oarele anterioare. A se ridica în \~oare. * \~ plat picior cu talpa foarte puțin scobită. Cu \~orul (sau \~oarele) (mergând) pe jos. Din \~oare în poziție verticală. În vârful \~oarelor a) în vârful degetelor (de la picioare); b) fără zgomot. Bun (sau iute) de \~ sprinten. Din cap până-n \~oare în întregime. Fără cap și fără \~oare alogic. A da cu \~orul a) a rata o ocazie favorabilă; b) a trata pe cineva (sau ceva) cu dispreț. A călca (pe cineva sau ceva) în \~oare a) a distruge, călcând cu picioarele; b) a desconsidera. A lega (sau a fi legat) de mâini și de \~oare a lipsi pe cineva (sau a fi lipsit) de posibilitatea de a acționa. A fi pe \~ de egalitate cu cineva a avea aceleași drepturi, aceeași situație, același rang cu cineva. A întinde \~oarele a se stinge din viață; a muri. A nu avea unde pune \~orul a fi mare înghesuială; îngrămădire de lume. A-și bate \~oarele degeaba a umbla degeaba, fără a-și atinge scopul. Un \~ aici și altul acolo foarte repede; fuga. Să nu-ți văd \~oarele pe aici! să nu mai vii pe aici! A i se tăia (sau a i se muia) cuiva (mâinile și) \~oarele a) a fi cuprins de o slăbiciune fizică; b) a fi puternic copleșit de emoții. A bate din \~ (sau din \~oare) a porunci cu asprime; a se răsti. A fi (sau a sta) pe \~ de ducă a fi gata de plecare. Cu coada între \~oare (sau vine) înjosit; umilit. Unde-ți stau \~oarele acolo îți va sta și capul vei fi omorât. A boli (sau a duce boala) pe \~oare a suporta o boală fără a sta la pat. A pune pe \~oare a) a pune lucrurile la punct; b) a însănătoși un bolnav, îngrijindu-l. A gândi cu \~oarele a gândi alogic. A scrie cu \~oarele a scrie necaligrafic. A sta (sau a fi, a rămâne) pe \~oare a) a-și menține poziția, situația; b) a corespunde realității; a fi susținut de argumente trainice. A da din mâini și din \~oare a se strădui din răsputeri pentru a obține sau a soluționa ceva, pentru a salva o situație. A sta cu \~oarele în apă (rece) a medita mult și profund asupra unui lucru. A fi cu un \~ în groapă a ajunge la limita vieții; a fi foarte bătrân. A cădea (sau a se arunca) la \~oarele cuiva a se ruga cu disperare de cineva. A călca (pe cineva) pe \~ a) a provoca cuiva o neplăcere; b) a da cuiva de înțeles. A cădea de pe (sau din) \~oare sau a nu se (mai) putea ține pe \~oare (sau a nu (mai) putea sta pe \~oare) a fi extrem de obosit. A pune (sau a așterne, a închina) ceva la \~oarele cuiva a dărui ceva în semn de venerație sau de supunere. A pune \~orul în prag a) a-și manifesta voința; b) a se opune categoric. A scula (sau a ridica, a pune) în \~oare a mobiliza la realizarea unei acțiuni. A sta în \~oarele cuiva a stingheri; a împiedica acțiunile cuiva. A se topi (sau a se usca, a se pierde) pe (sau de pe, din) \~oare a slăbi tare, a se stinge din viață, văzând cu ochii. A trăi pe \~ mare a duce o viață luxoasă. A fi în \~oare a fi pregătit în permanență pentru acțiune. \~orul-caprei plantă erbacee de pădure cu tulpină erectă, ramificată, având frunze mari, alungite, zimțate, și flori albe, grupate într-o inflorescență umbeliformă. \~orul-cocoșului plantă erbacee cu tulpină erectă, având frunze tripartite și flori albe sau galbene. 2) Parte a unor obiecte care serveşte la susținerea acestora. \~orul scaunului. \~oarele dulapului. 3) Parte inferioară a unui deal sau a unui munte. 4) agr. Grămadă de snopi așezați în cruce. 5) (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu aproximativ o treime dintr-un metru). 6) Unitate de măsură a versului (egală cu un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau lungi și scurte). /<lat. petiolusSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PICIORRezultatele 1 - 10 din aproximativ 829 pentru PICIOR. ... circ să servească pe stăpân ca fecior în casa, face sluj ținând două ghete-n gură. 8 ore seara. Lache și amicul stau în trăsură picior peste picior, cel de dasupra numai în ciorap crem. Lache zice: — Hai să le schimbăm! Să vedem. — Haide... Oprește, birjar! Genială inspirație a avut ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Milogul Milogul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Vântul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. În albia sa încovoiată, Dâmbovița își mână liniștit apa tulbure, galbenă și pe-alocurea pătată cu șuvițe de sânge închegat, supte din talpa zalhanalei. Duhoare grasă năbușește aerul îngreuiat de-o bură rece și deasă. Stolurile de ciori se răsfiră, se amestecă, se gonesc, croncăie și se-abat păcură pe hârcile albe de bivoli și de boi, împrăștiate pe netezișul ruginiu din fața zalhanalei. De-a stânga apei, cam cât prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu luleaua stinsă și pleoștită într-o parte a gurii, când pifăie aruncă scrumul în sus și-și dezvelește, din buzele mari și ... Emil Gârleanu - Părăsită Părăsită de Emil Gârleanu Lui Ilarie Chendi Singură! În tot cuprinsul câmpului larg, dânsa nu se zărea decât numai când vântul culca ierburile înalte, și ea rămânea în picioare, albă cum e laptele, cu coama împrăștiată peste ochii orbi, cu coada lungă, încolăcită de-a lungul picioarelor subțiri. Venea dimineața în urma hergheliei întregi, la pas, ascultând de departe clinchetul clopoțelului de argint de la gâtul calului care, nu demult încă, se ținuse pe urmele ei. Pe rând, clopoțelul a trecut la toți mânjii ei, cei mai frumoși de prin ținuturile acelea. Pe doi dintre dânșii îi ținea minte încă, pe ceilalți îi hrănise, îi alintase cu botul ei catifelat, îi simțise lângă dânsa, dar nu-i văzuse niciodată. Într-o seară, după o ploaie groaznică, se îmbolnăvise; scăpase cu viață, dar își pierduse vederea. Simțea căldura soarelui, mirosea câmpul, dar lumina nu mai era nicăieri. A fost groaznică cea dintâi noapte. Înăuntrul grajdului se făcu deodată parcă și mai întuneric. Ieslea era în față, odinioară o mai zărise, așa ca prin sită, și peste o clipă se șterse dinaintea ei. Deasupra capului era fereastra; ridică ochii și stete așa ... Emil Gârleanu - Tovarăşii Tovarășii de Emil Gârleanu E încă întuneric. Pământul e jilav de rouă și brazdele, răsturnate, în ajun, de către fierul plugului, miroase a proaspăt. În văzduh, o rață sălbatică zboară, furișându-se, măcăind speriată, ca alungată de glonț. Pe o grămadă de coceni, plugarul, rămas peste noapte în câmp, doarme învelit cu niște saci; și mai încolo, boulenii treji, Duman și Joian, stau cuminți, cu gâturile întinse, așteptând jugul. Dar departe, în sat, încep să cânte cocoșii, căci zorile prind să mijească. Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și-n vreme ce cununa cerului se luminează, pe pământ se deslușesc toate: satul; încolo, pe coastă, ca urnită din loc, pădurea; în fund, dealurile gemene unul după altul, ca pe o scară. Și-n cea dintâi clipă de revărsare a luminii, grija, care țârâie în urechea plugarului ca un greier, îl scoală. Omul aruncă sacii la o parte, sare în picioare, își freacă ochii cu dosul mâinii stângi și cu dreapta își îndreaptă șalele. Apoi pornește spre boi. I-a înjugat... Slabi, de li se văd coastele ca niște arcuri sub piele, boii își încoardă mușchii, își potrivesc ... Paul Zarifopol - Popi Popi [1] de Paul Zarifopol 42 de grade la umbră cer de sticlă sinilie lumină cruntă pe ziduri și pe ulițe albe obraze și brațe măslinii și ochi atât de negri încât irisul se confundă cu pupila cu priviri continuu intense ce obosesc ca spectacolul unui braț dureros de încordat praf de marmură peste tot dar peste toate: politică. Politica e mai tare chiar decât flirtul cu romanțe, ce formează, cum s-ar fi zis altădată, subiectul povestirii domnului Teodor Scorțescu. Popi amuzant nume, de copil sau de păpușă. În perfectă armonie cu bisilabul acesta infantil, este nasul lui Popi nas naiv, puțin ridicat; nas pueril, de nevinovată ștrengărie. Popi s-ar rezuma, pare că, în desenul acestui nas simpatic de nespus, dacă n-am ști-o întreagă, în toată drăgălășenia de baby încântător. Priveam picioarele mici ale lui Popi, refugiate lânga peretele vagonului, se vede cu scopul de a demonstra atenienilor lipsa oricărei intimități cu vecinul lor. Piciorul, ușor cambrat, se termina printr-un genunchi rotund ca un măr domnesc, dezgolit de rochia scurtă. Coapsele ample, arcuite cu grații de liră, contrastau cu umerii mici care dădeau o impresie neașteptată de fragilitate. Ajunge ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Zobie Zobie de Barbu Ștefănescu-Delavrancea De-a lungul tufăriilor dese și verzi, printre plute bătrâne, sălcii tunse și scorburoase, Râul Târgului își răsfiră apele pe minunata sa albie, în fâșii șerpuite, reci și străvezii, că îi numeri petricelele rotunde rostogolite la vale. Morile vuiesc pe malul stâng, învălmășind în spițele roatelor talazurile albite de spuma ce fierbe și se sparge de bolovanii de piatră. Peste hălăciuga de verdeață, copacii de la moara lui Crasan. Mai sus decât clădirile orașului, așezată în lungul șoselei, stă neclintită turla lui Negru-vodă. De-o parte și de alta, dealurile smărăldii se încovoaie și, depărtându-se, se prefac în muscele, muscelele se azvârlă în munți năprasnici cu creștetele brăzdate de puhoaie și pârlite de arșița soarelui. Și munții, încălecând unul peste altul, ceafă pe ceafă, se amestecă la hotarele țării în albăstrimea cerului. Acolo, pe creștetele Craiului, Cetățuii și Păpușii, vulturii cuibează puii și-i reped la vânat. Și când cad țintă la pământ, par niște gloanțe trimise din senin. Firea viețuitoare se mișcă ca o secătură în așa mândrețe, minunea minunilor, podoabă răsărită din pământ, din iarbă verde, care trezește și întunecă mintea, înalță și sugrumă ... Emil Gârleanu - Grivei Grivei de Emil Gârleanu E bătrân. Înțelege că-i bătrân, că-i netrebnic, că cele câteva zile ce i-au mai rămas sunt o povară pe capul tuturora. De când s-a și îmbolnăvit, nu-l mai strigă nimeni, nu-l mai mângâie nici o mână, nu se mai întoarce spre el nici o pereche de ochi. A slujit cu credință. Douăzeci de ani, vară și iarnă, în curtea aceasta a trăit și a păzit-o. În nopțile de toamnă, cu ploile repezi și pătrunzătoare, în nopțile de iarnă, cu vifornițele năprasnice, el nu stătea în cușca lui; suflând cu greu, încordându-și mușchii, căci era vânos, tăia troianul, cutreiera toate colțurile grădinii și, lătrând, dădea de știre că nu e chip să te poți apropia de casa stăpânului... Dar în seara aceea, când prinsese de pulpa piciorului pe hoțul care furase mere din pomul de lângă gard! Ani de-a rândul simțise durerile loviturii de ciomag pe care i-o dăduse atunci în creștetul capului. Și altă dată... Dar câte nu făcuse, câte nu suferise Grivei, dulăul credincios al curții! Însă vremea trece; viața, cu ... George Coșbuc - Moartea lui Gelu George Coşbuc - Moartea lui Gelu Moartea lui Gelu de George Coșbuc Răzleț din oștirea bătută, Fugind pe câmpia tăcută, Căzu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Și piere. Din rană și-ar smulge săgeata Și n-are putere. Pierdut-a și oaste și țară. E noapte-n văzduhuri; și rară E zbaterea apei, când valul Atinge cu aripa-i malul Iar Gelu, prin noapte stând singur, Vorbește cu calul: Vai, murgule, jalea mă curmă! Mă lupt cu durerea din urmă, Căci ranele-mi sapă mormântul, Degeaba împrăștii tu vântul Din coamă, piciorul tău scurmă Degeaba pământul. Mă chemi prin nechezuri păgâne Și parcă zici: Vino, stăpâne! Vezi, picură ranele tale Și neguri se nalță din vale, E noapte, și ziua de mâine Ne-ajunge pe cale! Trei suliți făcutu-și-au strungă Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă Și nu-mi mai simt brațul și brâul; Tu-ți rupi cu picioarele frâul Las, murgule, las să ne-ajungă Pe-aicea pustiul. De-acum tu... cât va cuprinde Mantaua, deasupra-mi o-ntinde Și-apoi cu picioarele-mi sapă Mormântul pe margini de apă. Și-n urmă cu dinții mă prinde Și-aruncă-mă-n ... Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei ... Mihai Costăchescu Lungani—Pașcani S-aude, s-aude, departe la munte, gomăn, gomănaș, glas de buciumaș, de trei ciobănași, gomăn, gomănind, oile pornind, pe-un picior de munte cu hățașuri multe. Ș-apoi suie și coboară, zi mare de vară, din vărsat de zări, pân la țărcători și din țărcători, pân ... cu cel vrâncean, mări, n-ați văzut și n-ați auzit tot de-un ciobănaș, tot de-un flăcăuaș și de-un fecioraș, pe-un picior de munte, cu oi multe, multe, cu coarnele ciute, la lână țigăi, la coadă pârnăi. Mioară, mioară, tu-mi fii sorioară, să-i spui c ... cruce și nu pot străbate, de străinătate, de pustietate, de voinici stătuți, de butuci căzuți, de cârlani lânoși, de voinici frumoși… Ș-apoi pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, mult plânge maica, mai cu foc mândra… Iară cea măicuță, neagră la străiță — Cioban ungurean și cu ... Emil Gârleanu - Calul Calul de Emil Gârleanu Lui Corneliu Moldovanu S-a trezit în câmpiile întinse, acoperite de ierburile dese, culcate de vânturi, ale Ungariei. În mijlocul lor s-a ținut câtăva vreme de mama lui, o iapă oarbă ce sta răzlețită de ceilalți cai, dintre care cei mai frumoși fuseseră mânjii ei. Apoi, când a simțit fiorul sălbatic ce i se revărsase în sânge, în largul pustietăților acestea a deprins cele dintâi goane, ș-acolo și-a ridicat capul, a lărgit nările și, cutremurându-și coama încâlcită de spini, răspunse la chemări necunoscute, trimițând depărtărilor cel dintâi nechezat puternic ce-i ieșise din piept. Dar când se învățase cu viața asta slobodă, se pomeni odată prins din fugă, înfrânat cu de-a sila de către cineva care se aruncă, dintr-o săritură, călăre pe el. Atunci a înțeles că cineva îl amenință, că cineva vrea să-i țărmurească libertatea, s-a strâns ghem, apoi s-a destins repede și a pornit ca o săgeată. Mânca pământul sub copitele lui, simțea că i se aprinde ceva înăuntru, ... Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată ... lungi, statui urieșești de marmură neagră, îmbrăcați ca mauri * și cu săbii mari în mâini. Când cavalerul înaintă, toți ridicară săbiile și-și puseră un picior înainte. Flacăra mică plutea mereu nainte-i, el o urma mereu, până ce mai era șase pași departe de sicriu; în momentul acela capacul sări ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PICIORRezultatele 1 - 10 din aproximativ 397 pentru PICIOR. ÎMPIEDICÁ , împiédic , vb . I . 1. Refl . A se lovi ( cu piciorul ) de ceva sau de cineva care stă în cale ( și a cădea ) ; a se poticni . 2. Tranz . A pune unui animal piedică la picioare , a - i lega picioarele ca să nu poată fugi . 3. Tranz . Fig . A opri , a ține în loc pe cineva sau ceva ; a se pune în calea cuiva sau a ceva . [ Var . : ( reg . ) împiedecá vb . ... ȘCHIOP , - OÁPĂ , șchiopi , - oape , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea substantivat ) Care are un picior mai scurt decât celălalt ( sau celelalte ) , căruia îi lipsește un picior ; care șchiopătează când merge , infirm sau bolnav de un picior . 2. S . f . Măsură populară de lungime , egală cu distanța de vârful degetului mare până la vârful degetului arătător , când cele două degete sunt îndepărtate ... ... Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om ; partea piciorului pe care calcă păsările ( palmipede ) ; p . gener . picior PACEÁ , pacele , s . f . 1. ( Înv . ) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană ; p . ext . blană prelucrată , de calitatea a doua , de pe picioarele unor astfel de animale . 2. ( Reg . ) Mâncare asemănătoare cu piftia , preparată din picioare de vițel sau de miel , mai rar de pasăre etc . , cu adaos de ouă , de oțet sau de PAS ^4 subst . Substanță medicamentoasă antibiotică , cu aspect de pulbere albă , puțin solubilă în apă , folosită în tratamentul tuberculozei . PAS ^3 , ( 1 ) pași , s . m . , ( II ) pasuri , s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit ; p . ext . distanță astfel parcursă : p . gener . distanță mică . 2. Mod de a umbla pe jos ; mers , umblet , călcătură . 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit ; p . ext . distanță reprezentată de această unitate de măsură . 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers . 5. ( Biol . ; în sintagma ) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinții și unul dintre copiii lui , astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei . II. S . n . 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic , măsurată în direcția în care se repetă elementele . 2. ( Înv . și reg . ) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas , folosită în dulgherie , dogărie etc . PAS ^2 , pasuri , s . n . 1. Drum , loc îngust și mai coborât , de - a lungul unei văi , între ... ... unui sitar , cu picioarele lungi și roșii ( Himantopus himantopus ) . 3. ( La pl . ) Nume generic dat păsărilor cu picioare foarte lungi . 4. ( Depr . , fam . sau glumeț ) Picior TĂLPÍG , tălpige , ( 1 , 2 ) s . n . , tălpigi , ( 3 , 4 ) s . m . 1. S . n . Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele . 2. S . n . Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare . 3. S . m . Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr - o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului . 4. S . m . Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului . [ Var . : tălpíc s . m . și n . , tălpícă s . f . ] - Talpă + suf . - ÎMPLETÍ , împletesc , vb . IV . 1. Tranz . A reuni , a împreuna mai multe fire , jurubițe etc . 2. Tranz . A strânge părul în cozi . 3. Tranz . A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele , din flori etc . ; spec . a face o împletitură din fire de lână , de bumbac etc . prin tricotare cu andrele . 4. Refl . recipr . Fig . A se încrucișa , a se întretăia ; a se îmbina . 5. Intranz . ( Rar ; în expr . ) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare ; a dansa . 6. Tranz . Fig . ( Înv . ) A unelti , a urzi . - În + pleată ( pl . ÎNCĂLȚÁT^2 , - Ă , încălțați , - te , adj . ( Despre oameni ) Care are încălțăminte în picioare ; ( despre picioare ) cu încălțăminte . V. încălța . ÎNCĂLȚÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) încălța ; încălțare . - V. ... ȚOPĂÍ , țópăi , vb . IV . Intranz . A face sărituri repetate , a sălta , a sări de pe un picior Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |