|
|
||
Vezi și:BUNA-VESTIRE,
BUNA,
BUNĂTATE,
BUNĂSTARE,
BUNIȘOR,
BUNĂVOIE,
BUNEȚE,
BUNĂOARĂ,
BUNIȚĂ,
BUNĂVOINȚĂ
... Mai multe din DEX...
BUN - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s.m. și f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. Adj. Care are calități. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. * Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ** Îndatoritor, amabil. * Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. * Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. * Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. * Compuse: bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele: bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației: certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = purtare cuviincioasă, creștere aleasă. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. * Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. * Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. * Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. * Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. * (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! * Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. * Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. * Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ** Veritabil, autentic; pur. * Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. * Expr. La ce bun? = la ce folosește? ** (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic, frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. * Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ** Considerabil, mare. * Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. * Compuse: bună-credință s.f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ** Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ** (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ** Nobil, ales. VIII. S.m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S.n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea. ** Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. * Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal). * Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. - Lat. bonus.Sursa : DEX '98 Bun ≠ prost, rău, răutăcios, stricat, neplăcutSursa : antonime BUN s. v. bunic, calitate, însușire, tată-mare, virtute.Sursa : sinonime BUN adj., s. I. adj. 1. v. pozitiv. 2. v. binevenit. 3. v. propriu. 4. v. apt. 5. v. frumos. 6. v. blând. 7. cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, uman, (livr.) comprehensiv, (înv.) omenit. (S-a arătat \~ cu noi.) 8. (BIS.) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosârd, milosârdnic, mizericordios. (Dumnezeu e considerat \~.) 9. v. ascultător. 10. v. judicios. 11. v. frumos. 12. v. apropiat. 13. v. valoros. 14. v. competent. 15. v. veritabil. 16. v. curat. 17. v. bogat. 18. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (O afacere \~.) 19. v. valabil. 20. v. apreciabil. 21. v. întreg. 22. grozav, strașnic, zdravăn. (Un somn \~ l-a refăcut.) 23. v. gustos. 24. v. ales. II. s. 1. v. avere. 2. valoare. (Deținător de \~uri.) 3. bun public v. patrimoniu. 4. v. produs.Sursa : sinonime bun adj. m., s. m., pl. buni; f. sg. búnă, g.-d. art. búnei, pl. búneSursa : ortografic bun s. n., pl. búnuriSursa : ortografic BUN^4 \~uri n. 1) Valoare materială de care dispune cineva; avut; proprietate. \~uri mobile și imobile. 2) Obiect sau valoare care are importanță socială, economică sau culturală. /<lat. bonusSursa : NODEX BUN^3 \~ă (\~i, \~e) m. și f. Persoană luată în raport cu nepoții săi; tată al tatălui sau al mamei în raport cu nepoții; bunel; bunic. /<lat. bonusSursa : NODEX BUN^2 \~ă (\~i, \~e) 1) (despre persoane) Care se deosebeşte prin calități morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; blând. \~ la inimă. * Fii \~! fii drăguț; fii amabil. Oameni \~i! formulă de adresare către mai mulți ascultători. 2) Care manifestă aptitudini în domeniul său de activitate; priceput; înzestrat. Scriitor \~. Șofer \~. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care este demn de laudă; corect; cinstit. Faptă \~ă. * A fi sau a ajunge pe (sau în) mâini \~e a nimeri în condiții favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi \~i a simpatiza pe cineva. A pune o vorbă \~ă pentru cineva a interveni în favoarea cuiva; a susține pe cineva într-o chestiune. A fi în toane \~e a avea dispoziție bună. 4) (referitor la lucruri sau noțiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofă \~ă. Traducere \~ă. Marfă \~ă. 5) (despre mâncăruri) Care are gust plăcut; gustos. * Poamă \~ă (\~ă poamă) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucături rele. 6) (despre recoltă) Care este în cantitate mare; din belșug; bogat; îmbelșugat. Roadă \~ă. 7) Care se caracterizează prin echilibru moral. A duce viață \~ă cu cineva. 8) Care are calități corespunzătoare destinației. Apă \~ă de băut. \~ de însurat. \~ă de măritat. \~ pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care funcționează bine. Ochi \~i. Dinți \~i. * \~ de gură care vorbeşte mult; vorbăreț; guraliv. \~ de picior (sau de picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circulă; care nu este fals. 11) (despre timp și fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie \~ă. Vreme \~ă. 12) Care este convenabil; rentabil. Preț \~. 13) Care este suficient de mare. O bucată \~ă de timp (de loc, de teren etc.). * A trage un somn \~ a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o oră \~ă. 15) (de-spre relații de rudenie) Care au legături de sânge. Mamă \~ă. Văr \~. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de viță. 17) (în diferite formule de salut sau de urare) \~ă ziua! Noapte \~ă! Drum \~! \~ sosit! 18) (despre îmbrăcăminte) Care nu este uzat; nou încă. 19) (în construcții care exprimă o atitudine ironică): A-i face cuiva una \~ă (sau a i-o face \~ă cuiva) a-i face cuiva o neplăcere, un rău. A o păți \~ă a da de dracul; a se încurca. \~ă treabă! frumos, n-ai ce zice. Na-ți-o \~ă! asta mai lipsea. Na-ți-o \~ă, că ți-am frânt-o (sau na-ți-o frântă, că ți-am dres-o!) se ripostează cuiva, care, pentru a ieși dintr-o situație, vine cu o propunere absurdă. /<lat. bonusSursa : NODEX BUN^1 adv. Așa să fie; de acord; bine. /<lat. bonusSursa : NODEX bun (-nă), adj. - 1. Care are calități, cu fire generoasă sau cu inimă miloasă. - 2. Favorabil, propice. - 3. Inspirat, fericit, care produce satisfacție. - 4. Potrivit, adecvat. - 5. Desăvîrșit, de calitate. - 6. Adevărat, sincer. - 7. Legitim, autentic, veritabil. - 8. Direct, de gradul întîi. - 9. De neam mare, nobil. - 10. Capabil. - 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. - 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. - 12. (Antepus unui adj.) Complet, definitiv. - 13. (S.n.) Parte bună a ceva. - 14. Bogăție, avere. - 15. (Înv.) Bunătate. - 16. (Adv.) Introduce o propoziție printr-un acord sau o concesie retorică (se preferă, cu această funcție, adv. bine). - 17. Element de compunere care se combină cu unele substantive, pentru a le adăuga noțiunea de "desăvîrșit, perfect, autentic": bună credință, bună cuviință, bun gust, bun plac, bunăstare, Buna-Vestire, etc. - Mr., megl. bun, istr. bur. Lat. b?nus (Puşcariu 237); REW 1208; Candrea-Dens., 195; DAR); cf. it. buono, prov. bo(n), fr. bon, sp. bueno, port. bom. Cf. bun "bunic", bunătate. Der. bunețe, s.f. (înv., bunătate); îmbuna (var. îmbuni), vb. (a îmbunătăți; a împăca, a liniști; înv., a adula, a linguși); îmbunător, adj. (înv., lingușitor); îmbunăciune, s.f. (adulare; bunăvoință); îmbunătăți (var. bunătăța), vb. (a face ca ceva să devină mai bun); îmbunătură, s.f. (înv., adulare, lingușire); nebun, adj. (dement, smintit; nemaipomenit; bufon; piesă de șah); nebunariță, s.f. (măselariță, Hyosciamus niger); nebunatic, adj. (neastîmpărat, năzdrăvan); nebuneală, s.f. (demență, sminteală, țicneală); nebunesc, adj. (de nebun, nebun); nebunește, adv. (ca un nebun); nebunie, s.f. (demență, sminteală; năzdrăvănie, poznă; aiureală, trăzneală); nebuni (var. înnebuni), vb. (a-și pierde mințile; a se prăpădi, a se da în vînt după ceva); răsbuna, vb. (a-și face singur dreptate), al cărui semantism ("a îmbunătăți") se potrivește cu cel al lui vindicare vindeca "a lecui"; răsbunător, adj. (vindicativ; care răzbună). Din rom. provine bg., sb., rut. bunika (Hyosciamus niger), cf. nebunariță (Capidan, Raporturile, 219).Sursa : etimologic bun (-ni), s.m. - Bunic. Lat. *avunus, cuvînt care provine din aceeași rădăcină indoeurop. (*awon "bunic") ca avus și care s-a păstrat numai în forma diminutivală avonc?lus "unchi" (cf. Meillet, Mélanges Soc. Ling., IX, 141). S-a confundat curînd, poate chiar din lat., cu bonus, astfel încît este considerat în general der. al acestuia; cf., în plus, calabr. bona, piem. bona "bunică". Der. bună, s.f. (bunică); bunic, s.m.; bunică, s.f.; răsbunic, s.m. (străbunic); străbun, s.m. (străbunic; strămoș); străbun, adj. (strămoșesc); străbunic, s.m.; străbunică, s.f.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru BUNRezultatele 1 - 10 din aproximativ 1442 pentru BUN. Duiliu Zamfirescu - Noapte bună Duiliu Zamfirescu - Noapte bună Noapte bună de Duiliu Zamfirescu Noapte bună, noapte bună, Copilaș cu gura mică, Dormi sub razele de lună Și la cap c-o floricică. Mâine, când te-i deștepta, Razele din sfântul soare Genele ți-or săruta, Socotindu-te o floare. Și-or trimete către tine De pe-un vârf de romaniță Ursitoarele de bine Pe aripi de gărgărița. Azi norocul îți zâmbește, De pe drumuri te adună: Gărgărița urmărește, Urmărește-o... Noapte bună. Dimitrie Bolintineanu - Ziua bună la țară Dimitrie Bolintineanu - Ziua bună la ţară Ziua bună la țară de Dimitrie Bolintineanu Țară dulce și frumoasă, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu mă duc, fii sănătoasă! Nu știu de te-oi revedea. Dar ce-mi pasă oare mie Dacă pe pământ străin, Dacă în călătorie Moartea îmi va zice: vin'! Vai! în sânu-ți dulce, oare Sunt eu mai puțin străin Când pe toată ziua moare Visul sufletului lin? Iară se ridică norul. Vasul tău nu este-n port, Vânturi rele ca și dorul Către negre stânci te port. Mâine va veni străinul Să te prade, țara mea! Mâine îți vor smulge sânul, Mâine te-or îngenuchea. Și tu n-ai nici mângâierea Apărându-te, să mori. Ei ți-au degradat durerea! Și mormântu-ți n-are flori! Ți-au făcut cununi de spine Ca iudeii lui Isus, Și râzând amar de tine, ,,Ai unirea!" ei ți-au spus! Dar ei ți-au luat din mână Armele ce ai avut. Dragă patrie română, Ce rău oare le-ai făcut? La străini te-or da-n prădare, Vai! și pe cămașa ta Fiii vitregi cu turbare Sorții lor vor arunca. Te-au lăsat în slăbiciune, Fără legi, să ... Alexandru Vlahuță - Partea cea mai bună... Alexandru Vlahuţă - Partea cea mai bună... Partea cea mai bună... de Alexandru Vlahuță Sămănătorul, an I, nr 7, 13 ianuarie 1902 Stând la geam c-o floare-n mână, Cată-ntrebător spre mine: „Nu-i așa că-mi șade bine Și c-ai vrea să-ți fiu stăpână?â€� Eu pricep, îmi plec privirea Cu sfială prefăcută: „Cuvântarea ta cea mută Mă învață ce-i iubireaâ€� Ea la gură-și duce floarea, Și-nchizând din ochi, suspină: Doar o clipă de lumină – S-a plecat Ispititoarea. Ca un cântec îmi răsună Din departe amintirea ... Și atât ne-a fost iubirea. Poate-i partea cea mai Iancu Văcărescu - Buna vestire Iancu Văcărescu - Buna vestire Buna vestire de Iancu Văcărescu Îmbărbătați-vă, români! Vă îndreptați greșala, Acestor Table voi urmați și lepădați sfiala; D-întâi temeiuri, Legea aveți și-întreaga moștenire De nume, fapte de români și a Patriei iubire. Oricare om veți auzi, ce către voi vorbește Cu-al maicei voastre dulce glas răspundeți-i frățește, Prea nobil este orice rang de orice stăpânire, Dar toți românii sunt datori nobili a fi din fire. Iubiți mărirea de români, cinstiți acest sfânt nume, Și a-l cinsti îndatorați prin fapte mari pre lume, De neamuri câte sunt greșeli vedeți în istorie, De nedreptate vă feriți, de lene, de mândrie, Pravili temeinice clădiți, fiți Bruți spre a le ține, Ciceroni și Coriolani având, păstrați-i bine. Voi duh aveți curând să fiți orice, puind silință, D-ostași, plugași și învățați acum e trebuință, Trei căpetenii d-aste stări ținând oblăduirea. Pre toți ca mădulari d-un trup să-i poarte-n veci unirea, Ostașu făr' a fi semeț, să simtă bucuria, Când a lui sânge șiruind căștigă bătălia, Plugașu nu pentru câștig, ci pentru cinstea mare, Că și- ... Antim Ivireanul - Trei fapte bune ale blagosloviei. 1 Corintheni, cap.13, stih 13 Antim Ivireanul - Trei fapte bune ale blagosloviei. 1 Corintheni, cap.13, stih 13 Trei fapte bune ale blagosloviei. 1 Corintheni, cap.13, stih 13 de Antim Ivireanul 1. Credința. 2. NădĂ©jdia. 3. Dragostea. Credința după cum zice fericitul Pavel la 11 capete cătră evrei iaste ființa celor nădăjduite și lucrurilor celor ce nu să văd dovediri. NădĂ©jdea iaste o îndrăzneală adevărată cătră Dumnezeu, dată în inima omului din dumnezeiasca strălucire ca să nu să deznădăjduiască nici odată de darul lui Dumnezeu, ci să fie încredințat cum că va lua prin pocăință ertăciune păcatelor și veri ce altă cĂ©rere sau trecătoare, sau vĂ©cinică. Dragostea încă iaste, după cum zice fericitul Pavel mai mare decât credința și decât / nădĂ©jdea, tămeiul și vârful tuturor bunătăților, carĂ©a unĂ©ște pre mulți întru una și face cale cătră Dumnezeu tuturor celora ce o Andrei Mureșanu - Un rămas bun de la Brașov ... Andrei Mureşanu - Un rămas bun de la Braşov Un rămas bun de la Brașov de Andrei Mureșanu Sus pe deal, ori jos la vale, În deșert privesc oftând, Cătră bine nu văd cale, Simț că soartea ... Antim Ivireanul - Patru bunătăți ale sufletului Antim Ivireanul - Patru bunătăţi ale sufletului Patru bunătăți ale sufletului de Antim Ivireanul l. Vitejiia. 2. Înțelepciunea. 3. Dreptarea și 4. Antim Ivireanul - Patru bunătăți ale trupului Antim Ivireanul - Patru bunătăţi ale trupului Patru bunătăți ale trupului de Antim Ivireanul l. Tăriia. 2. Întregimea. 3. FrumusĂ©ția și 4. Ion Luca Caragiale - Infamie... ... Ion Luca Caragiale - Infamie... Infamie... de Ion Luca Caragiale Mi s-a-ntâmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de aceea trebuie să spun, oricui vrea să m-asculte, trista mea întâmplare. Iată ... l-a dat bunul meu amic și clădesc mii de castele strălucite... A! ce afacere!... ce caldă recomandație!... ce amic! ce bun amic! Pun plicul, pe care nu mă pot sătura să-l privesc, alături de farfuria mea și mă uit la el ca la o lumină ... orice legătură între mine și amicul meu a trebuit să se rupă... Ah! cât de rău îmi pare! am pierdut un atât de bun ... Ion Luca Caragiale - Infamie Infamie de Ion Luca Caragiale 1901 Mi s-a-ntâmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de aceea trebuie să spun, oricui vrea să m-asculte, trista mea întâmplare. Iată ... l-a dat bunul meu amic și clădesc mii de castele strălucite... A! ce afacere!... ce caldă recomandație!... ce amic! ce bun amic! Pun plicul, pe care nu mă pot sătura să-l privesc, alături de farfuria mea și mă uit la el ca la o lumină ... orice legătură între mine și amicul meu a trebuit să se rupă... Ah! cât de rău îmi pare! am pierdut un atât de bun Ion Creangă - Moş Ion Roată Moș Ion Roată (Anecdotă) de Ion Creangă Anecdotă tipărită prima oară în Albumul macedo-român , București, 1880; retipărită în Convorbiri literare , nr. 11, 1 febr. 1885 La 1857, pe când se fierbea Unirea în Iași, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu și alții, au găsit cu cale să cheme la Adunare și câțiva țărani fruntași, câte unul de fiecare județ, spre a lua și ei parte la facerea acestui măreț și nobil act național. Cum au ajuns țăranii la Iași, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă, de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că i-ar fi dat pe seama unuia dintre boieri să le țină cuvânt, ca să-i facă a înțelege scopul chemării lor la Iași. — Oameni buni, știți pentru ce sunteți chemați aici, între noi? zise boierul cu blândețe. — Vom ști, cucoane, dacă ni-ți spune, răspunse cu sfială un țăran mai bătrân, scărpinându-se în cap. — Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUNRezultatele 1 - 10 din aproximativ 622 pentru BUN. BÚNA - VESTÍRE - VESTÍRE s . f . Numele sărbătorii creștine ( 25 martie ) închinate anunțării nașterii lui Isus Cristos ; blagoveștenie . - Bună + vestire ( după sl . blagov ? BÚNA s . f . Varietate de cauciuc ... BUNĂTÁTE , bunătăți , ( 1 3 , II ) s . f . I. 1. Însușirea de a fi bun , înclinarea de a face bine ; p . ext . îndurare , milă , blândețe ; bunețe . 2. Bunăvoință , amabilitate . 3. Faptă bună , binefacere . 4. Gust bun , plăcut . II. ( Concr . ) 1. ( La pl . ) Mâncare sau băutură ( foarte ) bună . 2. ( Mai ales la pl . ) Lucru de calitate ( foarte ) bună . 3. ( La pl . ) Averi ... BUNĂSTÁRE s . f . Situație materială bună , prosperă ; prosperitate . [ Gen . - dat . : bunăstării și ( mai vechi ) bunei stări ] - Bună + stare ( după germ . ... BUNIȘÓR , - OÁRĂ , bunișori , - oare , adj . Diminutiv al lui bun ; bunuț , bunicel . Bun BUNĂVÓIE s . f . De bunăvoie ( În loc adv . ) sau de bunăvoia mea ( sau ta etc . ) = nesilit de nimeni , din inițiativă proprie ; de la sine , singur . - Bună + ... BUNÉȚE , buneți , s . f . ( Reg . ) Bunătate . - Bun BUNĂOÁRĂ adv . De exemplu , de pildă , cum ar fi , să zicem . [ Var . : bunioáră adv . ] - Bună + BUNÍȚĂ , bunițe , s . f . Bunică . - Bună + suf . - BUNĂVOÍNȚĂ s . f . 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva ; îngăduință . 2. Tragere de inimă ; râvnă , zel , sârg . [ Gen . - dat . : bunăvoinței ] - Bună + voință ( după lat . Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||