|
|
||
Vezi și:CONȘTIINȚĂ,
ONOMASTIC,
VOLUNTAR,
ANTONOMAZĂ,
ASIMILA,
AUTOIGNORA,
CONT,
FIGURĂ,
LICHID,
MÂNDRIE
... Mai multe din DEX...
PROPRIU - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. * Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. * Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ** (Despre sensuri) De bază, prim. - Din lat. proprius, fr. propre.Sursa : DEX '98 Propriu ≠ comun, figurat, impropriu, necaracteristicSursa : antonime PRÓPRIU adj. 1. v. particular. 2. v. personal. 3. individual, particular, personal, (rar) subiectiv. (O viziune, o creație \~.) 4. v. caracteristic. 5. adecvat, bun, indicat, nimerit, potrivit. (Un teren \~ pentru înflorirea artelor.)Sursa : sinonime própriu adj. m. [-priu pron. -priu], art. própriul, pl. próprii, art. própriii (sil. -pri-ii); f. sg. próprie (sil. -pri-e), art. própria (sil. -pri-a), g.-d. art. própriei, pl. próprii, art. própriile (sil. -pri-i-)Sursa : ortografic PRÓPRI//U \~e (\~i) 1) Care este proprietatea cuiva; care aparține unei persoane; individual. * Nume (sau substantiv) \~ nume dat unei ființe sau unui lucru pentru a le deosebi de alte ființe sau lucruri. 2) Care întrunește trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; caracteristic. Pronunțare \~e. 3) Care este în concordanță deplină; adecvat; potrivit. 4) (despre cuvinte) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. * Sens \~ sens inițial, de bază. \~-zis la drept vorbind; de fapt. /<lat. proprius, fr. propreSursa : NODEX PRÓPRIU, -IE adj. 1. Care aparține cuiva în mod exclusiv; personal. * Amor propriu = sentiment al propriei demnități, conștiința valorii proprii. 2. Caracteristic, particular. 3. Indicat, bun pentru... 4. (Despre un cuvânt sau un termen) Care redă precis ideea de exprimat. * Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ** (Despre sensuri; op. %figurat%) Prim, de bază, natural. [Pron. -priu. / < lat. proprius, cf. fr. propre].Sursa : neologisme PRÓPRIU, -IE adj. 1. care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. 2. caracteristic, particular. 3. care este bun, indicat pentru... 4. (despre cuvinte, stil etc.) care redă exact noțiunea sau ideea ce trebuie exprimată. o ~-zis = de fapt; la drept vorbind. * (despre sensuri) prim, de bază. (< lat. proprius, fr. propre)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PROPRIURezultatele 1 - 10 din aproximativ 237 pentru PROPRIU. Cincinat Pavelescu - Sub propria caricatură Cincinat Pavelescu - Sub propria caricatură Sub propria caricatură de Cincinat Pavelescu făcută de Iser în 1907 Cincinat, poet ce lauri Ai cules adeseori, Cu portretul ăsta, sincer, Va fi greu să mai te- Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare ... este expresivitatea versului, și au și numit-o cu un cuvânt deosebit: ethos. Numai studierea versului din acest punct de vedere interesează interpretarea și istoria propriu-zisă literară. Cealaltă privește numai pe grămătici. Cercetarea caracterului etic al metrilor este centrul de greutate al metricii, căci prin aceasta numai metrica intră în ... George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul ... Claustrarea în care trăiește Bianca Porporata, ca orice femeie iubită, iubită cu legitimă pasiune de un don Camillo prevenitor și cuminte, lipsa ei de ocupație propriu-zisă, temperamentul vibrant și, în sfârșit, candoarea ei de fapt, care presupune o totală lipsă de experiență vinovată, ne explică nostalgiile-i arzătoare, puterea de ... dintre prozatorii noștri adevărați. Partea anecdotică din bucățile dnei Papadat-Bengescu e redusă la minimum, uneori lipsește cu desăvârșire. Intrigă și acțiune nu există. Subiectul propriu-zis se reduce adeseori la un simplu pretext, la un banal punct de plecare. Și lucrul e foarte explicabil. Fiind femeie până-n vârful degetelor ... ea trebuie să existe. Și atunci când e silită să facă și arhitectură, să inventeze o intrigă oarecare, o înlănțuire de fapte materiale, în povestirea propriu-zisă așadar, dna Papadat-Bengescu pierde admirabila siguranță cu care își mânuia materialul propriilor gânduri și senzații. Povestirea e plină de ezitări. Compoziția e lipsită ... fi nedrept să-i judecăm din alt punct de vedere concepția asupra vieții și mijloacele artistice. * De o concepție largă și originală, de o concepție propriu-zisă asupra vieții nu poate fi vorba la această autoare. În toată opera sa, luată în ansamblul ei stufos, se afirmă mai lămurit și cu ... Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei Originalitatea formei de Garabet Ibrăileanu Cînd vorbim despre formă, nu trebuie să ne închipuim că avem a face cu ceva existent de sine, că ar fi o deosebire obiectivă între formă și fond, căci atunci am face o mare greșeală, am cădea în metafizică. Deosebirea între formă și fond e mai mult o deosebire logică, menită a ne ușura analiza în chestiile de estetică. Din punct de vedere obiectiv, ea nu există, căci o bucată literară, o poezie, de pildă, nu-i altceva decât exprimarea unei stări sufletești, iar o stare sufletească exprimată e un fenomen pe care îl putem descompune numai din punct de vedere logic, dar nu-l putem, în mod obiectiv, tăia în două, în formă și fond, căci una fără alta nu poate exista și nimeni n-a vazut nici formă, nici fond separate. Ceea ce noi numim formă e chipul de a exprima cutare sau cutare stare sufletească, cu alte cuvinte, chipul în care se manifestă în afară o stare sufletească oarecare... Dacă este așa, atunci e evident că între ceea ce numim formă și între fond există o legătură, un paralelism ... Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F ... nu la a gîndi ceva, ci la a arăta ceva. Astfel, asemănare mai nemerită nu poate avea o piesă de teatru propriu-zisă decît cu planul unui monument. In adevăr precum planul arhitectului nu este chiar realizarea finală a intentiunii sale, adică monumentul ... Ion Luca Caragiale - Varietăți literare. Canard-rățoi Ion Luca Caragiale - Varietăţi literare. Canard-răţoi Varietăți literare. Canard-rățoi de Ion Luca Caragiale Canard în franțuzește este numele speței rață ; aplicat apoi la gen, înseamnă rățoi . Pe lângă aceste înțelesuri proprii, cuvântul canard mai are și un al treilea, figurat, când atunci înseamnă: o știre de senzație născocită, o scornitură gogonată a unui jurnal . De unde vine această semnificare figurată? este interesant a ști. Iată: Cam pân sfertul întâi al veacului nostru, un ziar belgian sau francez (datele nu le avem exacte) publică o foarte interesantă dare de seamă asupra unei experiențe făcute de un celebru profesor de zoologie. Experiența învățatului naturalist tindea la cunoașterea gradului de voracitate a rațelor. Lăcomia acestui soi de palmipede era îndestul de cunoscută; nimeni însă nu și-ar fi putut închipui că ea ar merge până acolo încât o rață sau un rățoi să mănânce una după alta alte douăzeci și nouă (29) dobitoace de același soi. Orice om de rând s-ar minuna când ar auzi de atâta canibalism, lucrul însă s-a întâmplat, și iată cum. Naturalistul nostru era un om foarte înzestrat; el avea acea pătrundere intuitivă cu care geniul ... Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei Împrumutarea formei de Garabet Ibrăileanu În Originalitatea formei din numărul trecut am spus că împrumutarea formei nu e un fenomen ce ar răsturna explicația noastră în privința legăturii dintre formă și fond, dar că, dimpotrivă, această împrumutare întărește încă această explicație. Pentru a vedea aceasta, vom analiza eminescianismul și, arătând pricinile lui, vom înțelege de ce împrumutarea formei nu răstoarnă cele spuse de noi în articolul trecut. Eminescienii sunt de două feluri: cei fără talent și cei cu talent. Acei care nu-s poeți, adică simplii muritori, nu zic că nu vor fi simțind nimica, căci toți oamenii simt mai mult ori mai puțin și toți au simțământul frumosului, dar simțirea lor n-atinge gradul acela, de la care mai în sus începe a fi poet cineva. Toți simțim, dar nu toți simțim așa de tare ca să putem fi poeți. Acești poeți eminescieni, fără darul poeziei, citind pe Eminescu și găsind într-însul expresia tendințelor și simțămintelor lor, devin admiratorii marelui poet, firește. Până aicea ajungem toți. Însă unora dintre noi, muritori de rând, ne vine și nouă gustul să facem poezii, și cum Eminescu a întrupat așa ... Nicolae Filimon - Despre teatrul italian ... noi arătăm aci că răul e mare și întins în toată economia corpului teatral și că nu se poate îndrepta decît prin aplicarea unui specific propriu contra acestui rău. Tot ce am voit a demonstra este, o mai repetăm, că fără un adaos pecuniar peste subvențiunea dată pînă astăzi ... Antim Ivireanul - Precuvântare la gramatică Antim Ivireanul - Precuvântare la gramatică Precuvântare la gramatică de Antim Ivireanul Iată că a încolțit sămânța străină, adecă gramatica slavonească, o artă cunoscută și un lucru bun și iscusit, și în zilele domnieivoastre. Pentru fiecare e de mirare și plăcut lucru, când pe câmpul lui (în țarina lui) cresc oarecari grăunțe de altă limbă, căci vede un lucru nou și tăinuit, ce mai nainte n-a fost și nu s-a văzut. Astfel că multă mirare s-a întâmplat și cu neamul nostru lipsit sau de sămânța aceasta, adică de cetirea adevărată slavonească, sau de fructul ei, adecă de înțelegerea celor cetite, când în urma îngrijirei pline de iubire a voastră, ajunse vremea ca să se arate și acest fericit dar, adecă limba slavonească, în țara noastră. Și dacă limba slavonească la ai săi sau la ai casei (cum s-ar zice), adecă la slavi, e prea slăvită și admirată, acolo unde ea se întrebuințează ca limbă proprie, cu cât mai mult la noi, cari o întrebuințăm nu ca pe a noastră, ci ca pe una străină și împrumutată, ar trebui ca să fie ridicată în slavă ... Dimitrie Anghel - Două glasuri Dimitrie Anghel - Două glasuri Două glasuri de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , IV, 1273, 3 iulie 1912, p 5. Subt cerul tragic, o singură dungă de lumină însîngerată a mai rămas luminînd naltele zări. Ca o ultimă ghiulea strălucitoare și aprins de licăriri, soarele a căzut după deal, trîmbe mari de neguri, amestecate cu fum, tîrîndu-se de pretutindeni, s-au ajuns împînzind funebrul peisaj unde s-a dat lupta... Petele mari și capricioase ale sîngelui căzut ici pe o prispă de casă, colo pe o foaie ce visa la o margine de drum s-au întunecat și ele, au mînjit marginea unei ciuturi peste care se pleacă să bea o gură însetată, a pătat o albă aripă de pasăre ce venea să caute și ea o lacrimă de apă vie, și-a pus stigmatul doveditor al sălbăticiei pretutindeni pe unde a trecut biruința sau înfrîngerea și a odrăslit în floare roșie pe mohorîtul cîmp stăpînit de moarte. De un tropot surd de copite îmi mai aduceam aminte, și apoi urechea mea lipită la pămînt, ca atunci cînd eram copil și cercam să prind îndepărtatele ... Dimitrie Anghel - Lui Octavian Goga (Anghel) Dimitrie Anghel - Lui Octavian Goga (Anghel) Lui Octavian Goga de Dimitrie Anghel Publicată în Seara , III, 844, 23 mai 1912, p. 1. Am fost o grămadă pornită sub același steag. Am schimbat de steaguri și ne-am răzlețit. În taberi ne-am strîns din nou, baricade de hîrtie am înălțat și am schimbat de taberi, precum am schimbat și de baricade. Dușmanii de ieri am redevenit prieteni. Prietenii de ieri suntem astăzi dușmani. Stropul de venin căutat cu îndîrjire pentru a fi picurat în rana pe care i-o cunoșteai potrivnicului lacrimă de înduioșare s-a prefăcut și spinul ce-l țineai la îndemînă, în prinos de floare și în vorbe de părere de rău. Grămada s-a răzlețit, fiecare căutîndu-și drumul. Cel ce-a slujit un steag a căutat să-și arboreze culorile lui proprii și să și-l apere singur. Bunul și răul din fiecare a căutat să se cearnă și sita fiecăruia a prins să împrăștie pentru el lamura sufletului lui, roditoare plăpîndă, în care avea să înflorească propria lui floare. În paginile multe ce le-a scris fiecare ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROPRIURezultatele 1 - 10 din aproximativ 396 pentru PROPRIU. CONȘTIÍNȚĂ , conștiințe , ( rar ) s . f . 1. ( Fil . ) Sentiment , intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență ; p . ext . cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său . 2. Faptul de a - și da seama ; înțelegere . 3. ( În opoziție cu existența , materia ) Gândire , spirit . 4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită . 5. ( În sintagma ) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă , filozofică etc . [ Pr . : - ști - ONOMÁSTIC , - Ă , onomastici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la nume proprii , în special la nume de persoane . 2. S . f . Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea , formarea și evoluția numelor proprii . 3. S . f . Totalitatea numelor proprii dintr - o limbă , dintr - o regiune , dintr - o epocă VOLUNTÁR , - Ă , voluntari , - e , adj . , s . m . I. Adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) 1. Care acționează de bunăvoie , din proprie inițiativă , nesilit de nimeni , în mod conștient ; ( despre acțiuni ) care se face de bunăvoie , fără constrângere . 2. Care exprimă voință . 3. Care își impune voința ; autoritar . II. S . m . Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar ( înainte de a fi împlinit vârstă cerută ) ; p . ext . persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat . [ Var . : ( II ) ( înv . ) volintír , volontír s . ... ANTONOMÁZĂ , antonomaze , s . f . Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu ASIMILÁ , asimilez , vb . I . 1. Tranz . A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism . 2. Refl . și tranz . A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii ( limbă , obiceiuri etc . ) 3. Tranz . a considera egal , asemănător cu altă ființă , cu alt obiect , cu alt fenomen . 4. Tranz . A - și însuși cunoștințe , idei etc . 5. Tranz . și refl . ( Fon . ) A ( se ) transforma sub influența altui sunet , aflat în apropiere . 6. Tranz . A introduce în procesul de fabricație produse noi , o tehnologie nouă AUTOIGNORÁ , autoignorez , vb . I . Refl . A - și neglija , a nu lua în seamă propria persoană , propria existență . [ Pr : a - u - . - Prez . ind . și : autoignór ] - Auto ^1 - + ... a se justifica . A ține cont ( de ceva ) = a avea în vedere , a lua în considerare . Pe cont propriu = pe propria răspundere , în mod independent . În contul ( cuiva sau a ceva ) = pentru ( cineva sau ceva ) , pe seama ( cuiva sau a ceva ... ... a unor caractere individuale sau sociale proprii ; tip , personalitate . 4. ( În sintagmele ) Figură de stil ( sau poetică ) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel ca sensurile vechi să se îmbogățească , pentru a da mai multă forță imaginii ... LICHÍD , - Ă , lichizi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Corp , substanță ) care se află într - o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă , care nu are o formă stabilă proprie , ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află . 2. Adj . ( Despre bani ) De care se poate dispune imediat ; ( despre creanțe , efecte etc . ) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată . 3. Adj . ( În sintagma ) Consoană lichidă ( și substantivat , f . ) = nume dat consoanelor laterale și celor MÂNDRÍE , mândrii , s . f . 1. Sentiment de mulțumire , de satisfacție , de plăcere , de bucurie ; ceea ce produce mulțumire , satisfacție , plăcere , bucurie ; sentiment de demnitate , de încredere în calitățile proprii . 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii ; orgoliu , trufie , îngâmfare . - Mândru + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||