DIRECT - Definiția din dicționar

Vezi și:DREPT, CLINIC, ECHIUNGHIULAR, OBIECT, PIEPTIȘ, SELECTOR, ÎNCRUCIȘA, ÎNTINS, ȘALANGER, ȘTOLUIRE ... Mai multe din DEX...

DIRECT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DIRÉCT, -Ă, direcți, -te, adj., s.f., adv. 1. Adj. Care duce la țintă, de -a dreptul, fără ocol; drept. * În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. S.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. Adv. De -a dreptul, fără ocol. 4. Adj. Care se face, are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri, fățiș; nemijlocit. * Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv. Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5. Adv. Fără intermediar, în mod nemijlocit; fără ascunzișuri, fățiș. * Expr. A fi (sau a face) direct răspunzător (de ceva) = a răspunde (sau a face să răspundă) personal și integral (de faptele sale). 6. Adv. (În sintagma) Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori. - Din fr. direct, lat. directus.

Sursa : DEX '98

Direct ≠ indirect, mijlocit, ocolit, șerpuit, sinuos, mediat

Sursa : antonime

DIRÉCT, -Ă I. adj. 1. care duce de -a dreptul la țintă, drept, fără ocoluri. o în linie ~ă = din tată în fiu. 2. imediat, nemijlocit, fără intermediar. o vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr -un verb sau alt cuvânt de declarație; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea unui verb tranzitiv; propoziție completivă ~ă (și s. f.) = propoziție cu funcție de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă. II. adj., adv. (care are loc) fără ascunzișuri, fățiș, drept. III. adv. 1. fără înconjur, de -a dreptul. 2. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporționale = care depind una de alta, astfel încât creșterea (sau descreșterea) uneia de un număr de ori provoacă creșterea (respectiv descreșterea) celeilalte de același număr de ori. IV. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte. (< fr. direct, lat. directus)

Sursa : neoficial

DIRÉCT adj., adv. 1. adj. drept, neocolit. (Un drum \~ îl duce în sat.) 2. adv. ață, drept, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge \~ la el acasă.) 3. adj. nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunicație, legătură \~.) 4. adv. v. pieptiș. 5. adv., adj. v. personal. 6. adj. v. fățiș. 7. adv. v. fățiș. 8. adj. v. nemijlocit.

Sursa : sinonime

diréct adj. m., pl. dirécți; f. sg. diréctă, pl. dirécte

Sursa : ortografic

DIRÉCT^2 adv. 1) Fără înconjur; de -a dreptul. 2) În mod nemijlocit. * A fi \~ răspunzător a răspunde personal de anumite fapte. /direct, lat. directus

Sursa : NODEX

DIRÉC//T^1 \~tă (\~ți, \~te) 1) Care duce la țintă fără cotituri sau ocoluri; drept. Linie \~tă. 2) fig. Care se exprimă sau spune adevărul deschis, fără ascunzișuri. 3) Care asigură o legătură nemijlocită. Comunicație \~tă. 4) Care se face sau are loc fără trepte intermediare. Vot \~. Adresare \~tă. 5): Complement \~ parte secundară a propoziției, care determină un verb tranzitiv și indică obiectul asupra căruia trece acțiunea. 6): Vorbire \~tă reproducere întocmai a formei și a conținutului vorbirii cuiva. /direct, lat. directus

Sursa : NODEX

DIRÉCT, -Ă adj. 1. Care duce la țintă, drept, fără ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicând asupra cui trece acțiunea verbului respectiv. ** (Despre construcții lexicale) În care cuvintele sunt așezate în ordinea lor normală sau logică. ** (Despre stil) Care relatează cuvintele așa cum au fost spuse. * Întrebare directă = întrebare care se realizează printr -o propoziție principală sau independentă. // adv. Fără înconjur, de -a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct].

Sursa : neologisme

diréct (-tă), adj. - Drept, fără ocol. Lat. directus (sec. XIX). - Der. direcţi(un)e, s.f., din fr. direction; director, s.m., din fr. directeur; directoare, s.f.; directorat, s.n. (regim al unuia sau mai multor directori); directorial, adj.; indirect, adj.; directoriu, s.n.; dirija, vb. din fr. diriger; dirigent, adj.; diriginte, s.m. (profesor însărcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil, s.n.; dirijor, s.m.

Sursa : etimologic

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru DIRECT

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 104 pentru DIRECT.

Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona

... oameni cari au colindat toate muzeele și pinacotecile din lume și, prin urmare, pot decreta. Ceea ce vreau să însemn aci sînt numai impresiile primite direct, bucuria sufletească ce mi-a dat-o o oră trăită în expoziția deschisă de curînd la Ateneu. Las la o parte pentru astăzi ... scaunul lui de pictor, cu pușca alături, scrutează adîncurile și ochiul lui deprins cu tainele naturii devine visător. Sîntem în codrul Herței... Așa pictează el, direct, în comunitate sfîntă cu natura. De aici luminișurile lui atît de surprinzătoare, cu florile de nalbă cari îi sînt dragi și care revin ici-colo ...

Titu Maiorescu - Poeți și critici

... primitori pentru tot ce este lumină în felurimea manifestării ei. Junii noștri poeți sunt chemați să-și exprime, fiecare în propria sa formă, simțirile primite direct de la lumea reală, dar nu să-și slăbească această lucrare creatoare prin priviri de alături spre o altă lume subiectivă. Puterea lor intelectuală trebuie ...

Ștefan Octavian Iosif - În atelier