|
|
||
Vezi și:CIOCĂNITOARE,
CIOCÂRLAN,
CIOCÂRLIE,
CIOCÂRTI,
CIOCĂNAR,
CIOCĂNEL,
CIOCĂNI,
CIOCĂNIRE,
CIOCĂNIT,
CIOCĂNAȘ
... Mai multe din DEX...
CIOC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CIOC^1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. - Onomatopee.Sursa : DEX '98 CIOC^2, ciocuri, s.n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț. ** Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ** Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vărf (ascuțit). 3. Barbișon, țăcălie. * Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). - Cf.alb. %?ok%, rom. %cioc^1%.Sursa : DEX '98 CIOC s. v. ciorap, măsea.Sursa : sinonime CIOC s. 1. clonț, plisc, (înv. și reg.) rost, (reg.) cioclonț, ciup, clanț, clobanț, flisc. (\~ al unei păsări.) 2. (prin Transilv. și Ban.) tic. (\~ al găinii.) 3. barbișon, bărbuță, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă. (Un domn care poartă \~.) 4. v. vârf. 5. v. căpățână. 6. (BOT.) ciocul-berzei = a) (Geranium pratense) greghetin, (Bucov.) săgețică, (Mold.) pliscul-cucoarei; b) (Geranium lucidum) (reg.) pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei (Erodium cicutarium) = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (reg.) bănat, cucute (pl.), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei. 7. (ORNIT.) cioc-întors (Recurvirostra avosetta) = năvodar, (reg.) săbiuță. 8. (MED.) cioc de papagal v. osteofit.Sursa : sinonime CIOC interj. toc! (\~!, \~! se aude la ușă.)Sursa : sinonime cioc/cioc-cióc interj.Sursa : ortografic cioc s. n., pl. ciócuriSursa : ortografic CIOC^2 \~uri n. 1) (la păsări) Formație cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanț. * \~ul-berzei plantă erbacee mirositoare, cu tulpina erectă, cu frunze digitat-lobate și cu fructul o capsulă. \~-întors pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu plisc subțire, întors în sus, cu picioare lungi și cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminală alungită și ascuțită a unui obiect; vârf. 3) Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; țăcălie. Om care poartă \~. 4) Gură subțiată și alungită a unui vas. 5) depr. Gură a omului. /Cuv. autoht.Sursa : NODEX CIOC^1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare). /Onomat.Sursa : NODEX cioc^1 adv. (reg.) nimic; deloc.Sursa : arhaisme cioc^2, cioci, s.m. (reg.; la pl.) cucuruz cules de pe cocean.Sursa : arhaisme cioc interj. - Poc, boc; imită zgomotul produs de o lovitură ritmică sau cel puțin repetată. Se folosește de obicei cu duplicare cioc, cioc, sau alternanța cioc, boc, cioc, poc. - Mr. cioc. Creație expresivă, ca boc, toc, poc, coincide cu alte formații de același tip, cf. rus. ?ok "zgomot produs de o izbitură", de unde ?okats?a "a ciocni paharele închinînd", it. ciocco, fr. choc, sp. choque, etc. Cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 104; Berneker 159. Der. cioc, s.n. (plisc, clonț; fam., gură; vîrf, capăt; pinten; barbișon; mînerul cleștelui; parte încovoiată a mai multor instrumente; cîrlig, pană de încondeiat ouăle de Paști; suviță, cîrlionț; Arg., înșelăciune, cursă), al cărui sens fundamental se explică prin zgomotul pe care îl produce ciocul, mai cu seamă atunci cînd păsările de curte își caută hrana, cf. mr. cioc "cioc", megl. cioc "ciocan", alb. ?ok "cioc". S-au căutat, pentru acest cuvînt, origini în afara limbii rom.: un ciop, care ar proveni din pol. dziob, ceh. djob, rus. zob "gușă" (Cihac, II, 53); alb. ?ok (Meyer 448; Pușcariu, Lr.,, 265); lat. *tiucus, din gr. ????? (Philippide, Bausteine, 56; Philippide, II, 705; Pascu, I, 192). Totuși nu este necesar să se caute atît de departe, deoarece în sl. au fost foarte productive rădăcinile ?ok-, ?uk-, ?ikati "a lovi"; însă este mai potrivită posibilitatea unei creații spontane a rom., cf. Rosetti, II, 114. Ciocancă, s.f. (cîrlig, cange), poate fi un amestec de la cioc și cange (DAR). Ciocot, s.n. (ciucure; titirezul morii de grîu). - Der. ciocoti, vb. (despre păsări, a-și căuta hrana; despre animale, a mînca; a face zgomot mîncînd; a face zgomot lucrînd); der de la cioc, ca bocoti de la boc; ciocotniță, s.f. (vorbăreț, gureș; parazit, linge-blide, pomanagiu), cf. ciocoi; ciocotniți, vb. (înv., a trăi ca un parazit). Ciocoroi, s.n. (cîrlig, cange). Ciuc, s.n. (tîrnăcop), cf. bg. ?uk "ciocan". - Der. ciuceu, s.n. (Trans., secure). Cf. cioacă, ciocălău, ciocan, ciocni, ciochină, ciorchină, ciocîrlan, ciucă, ciucure.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CIOCRezultatele 1 - 10 din aproximativ 66 pentru CIOC. Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc! ... Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc! Cioc! cioc! cioc! de Emil Gârleanu Și păsările se-nțeleg între ele. Dumneavoastră poate nu mă veți crede. Atâta pagubă! Dar eu știu multe asupra lucrului ăstuia de ... plânge numai dragostea ei Așa, mulțumită gaiței mele, am ascultat, deunăzi, o convorbire între un măcăleandru și-un scatiu. Să v-o spun. „Cioc! cioc! cioc!â€� se aude de departe. Măcăleandrul zice: — E ciocănitoarea! — Ciocănitoarea, răspunse scatiul, ce-o fi ciocănind mereu? — Caută veverița, îl desluși măcăleandrul ... întors la veveriță să se roage de dânsa. N-a mai intrat în scorbura ei și, smerită, a bătut cu ciocul: Cioc! cioc! cioc! Dar veverița își mutase culcușul! De atunci mereu ciocănește la fiecare copac, dar nici că dă de răspuns... — Zi, de atunci, întrebă scatiul, n ... înăbușit. Un stejar găunos răsună ca un hârb. Și ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei. De-abia se mai aude, departe: Cioc! cioc! cioc! Scatiul piruie iar: — Știi una, frate măcăleandru? Eu cred că tot ce mi-ai spus sunt numai niște vorbe. Ea ciocănește fiindcă suge din ... Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie Ştefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie La o ciocîrlie de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Convorbiri literare , an. XXXIV, nr. 5, 15 mai 1900. După Shelley Salut, zeiță a cîntării ! Căci pasere nu poți să fii Tu, care, plină de simțire Prin viersu-ți măiestrit din fire, Reverși din bolțile tăriei așa voioase melodii. Întocmai unui nor de pară mai sus și tot mai sus te-avînți: Și-n adîncimile albastre Răsuni dasupra lumei noastre, Și tot cîntînd te urci într-una, precum urcînd într-una cînți. În slava soarelui ce-apune scăldat în valuri aurii, Te legeni tu, fermecătoare, Bătînd cu drag din aripioare, Asemeni unei ideale, nețărmurite bucurii. Plutind prin purpura-nserării, te pierzi și nu te mai zărim ; Cum piere steaua cînd o-nghite Lumina zilei strălucite, Dar eu ți-aud, ca și-nainte, recitativul tău sublim ; Precum în amijit de ziuă luceafărul ne-apare șters. Și-ndepărtata-i scânteiere. Deși se stinge din vedere, Ne urmărește mai departe, urmîndu-și calea-n univers, Tot astfel cântecele tale triumfă pe pămînt și-n cer, Precum din norul ce-o ascunde, Lumina lunei blînd pătrunde Și-nseninează firmamentul în noaptea plină de mister. Cu ce- ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ciocârlia Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ciocârlia Ciocârlia de Bogdan Petriceicu Hasdeu Se duce ciocârlia spre țări mai fericite, Lăsând mâhnita iarnă cu viscole și ger, Plăpânda melodie, poete-mbătrânite, Cu-ncetul se retrage ș-iluziile per! Natura cărunțită s-acuma tot mai cată Pe blânda cântătoare cu cântecu-i perdut! Nu mai spera, poete, în inima-ți sfărmată Să redeștepți avântul doritului trecut! Se duce ciocârlia să cânte-n depărtare, Acolo unde vara mai poate străluci... Ce mai aștepți, poete? E ziua de plecare! Vei mai cânta o dată... dar numai nu Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei Legenda ciocârlie de Vasile Alecsandri Lie, Lie, Ciocârlie, Zbori în soare Cântătoare Și revină Din lumină Pe pământ Cu dulce cânt! (Poporal) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I De când erau ca iarba anticii codri deși Și mici ca mușuroaie Carpații urieși, Și văile profunde, și latele vâlcele Ca pe o apă lină ușoare vălurele; De când în lume lupii erau păstori de oi Și urșii cu cimpoaie mânau cirezi de boi; De când purta-n cosițe Ileana Cosânzeană O floare cântătoare, o floare năzdrăvană, N-a fost copilă-n viață mai dulce, mai aleasă Decât frumoasa Lia, fecioară-mpărăteasă! Născută-n faptul zilei cu fața-n răsărit, Luceferii, văzând-o, mai viu au strălucit, Ferice de-a atinge cu-o rază argintie, Cu ultima lor rază așa minune vie. Și astfel, de lumina cerească dezmierdată, Ea, răsărind ca floare, a înflorit ca fată; Ș-acum e fala lumii, a minții încântare, Al inimilor farmec, a ochilor mirare. Tot omul care-o vede, răpit, uimit simțește Că parcă se renaște, că inima lui crește, Că trece lin din iarnă ... ... de untdelemn găurite și în special arșice, pe cari apoi le mănâncă împreună, după miezul nopții, în tăcerea cea mai sinistră... Grummer are și un cioc de lemn aromatic... Fire închisă și temperament bilios, stă toată ziua lungit sub tejghea, cu ciocul vârât într-o gaură sub podea... Cum intri la ... bășica lui Grummer, în timp ce acesta dormea... Dezesperat, a doua zi, Grummer - rămas fără bășică singur pe lume - luă pe bătrân în cioc și, după apusul soarelui, îl urcă cu furie pe vârful unui munte înalt... O luptă uriașă se încinse acolo între ei și ținu toată noaptea ... ... Vezi scocul?"—"Văd."—"Și ce-i pe scoc?" —"E apă." —"Bun! Stă apa-n loc?" —"Ba vine." —"Ei, acum cioc-poc Și roata să-nvârtește!" Moraru-și scutură luleaua Râzând. Avea el azi ce-avea Căci alte-dăți când ne vedea În jurul morii ne ... Primire cu nuiaua. Eram voioși că sta s-asculte Și ne spunea ce e, ce nu-i. Dar cum era puțin năprui Făcea ca din cioc-pocul lui Să nu-nțelegem multe. —"Da’ roata carului ce face? Se-nvârte?" —"Da." —"Ba cum, ehei! Se-nvîrte ea de capul ... pe-odihnit, El pat își face grapa! Că de-ar împinge-o, ea nebuna S-ar năpusti, ieșind din scoc, S-ar duce pe pârău cioc-poc— Dar uite, roata stă pe loc Și totuși umblă-ntruna. —"Ei, bat-o Dumnezeu s-o bată! Dar cum să plece dac-o ... Ion Heliade Rădulescu - Vulturul și bufa ... Cu-atâta înfocare Și laudă prea mare În timpul conferinței amica i-a fost spus. Așa, întinse gâtul, curat d-orice prepus, Și cioc! o dată-n unul, și-n celălalt iar cioc! Frumos, pe cum se cade, ți-i dumică pe loc. Nu-și terminase bine Imperiala cină, Când, iată, supravine Și muma, lină, lină. Ce vede ... Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe ... asculte de sticlete să facă după cum le-a sfătuit el. Tocmai atunci, hop! și ciocănitoarea, care întârziase, c-un trandafir alb în cioc. Preaînaltul o cheamă să o mustre că a rupt floarea, apoi porunci unui înger să-i aducă trandafirul, să-l miroasă. Îngerul, când ... ... cum e să fii importantă doar tu eugenia pictată pe etajera cu biblia plină de praf sau patul cu dungi revărsate peste perechi (poate) și cioc - cioc două pepsi un assos și un plic de cafea „dă-mi un vin patru beri și-o poiana aș vreaâ€� vasele zepter uitate-n ... George Topîrceanu - Un duel Un duel de George Topîrceanu Eroii mei sunt doi cocoși De rasă, pintenați, frumoși Ca ofițerii la paradă. Doi cavaleri aristocrați. Dintr-o privire ofensați Încep duelul fără spadă. Au martori puii speriați. Teren — o parte din ogradă, Dar n-au motiv de sfadă, Căci nu se știe-a cui e vina — Misteru-nvăluie pricina, — Deci: căutați găina... Din amândouă părțile Se-ncep ostilitățile. Ei stau o clipă față-n față Cu ciocurile la pământ, Apoi deodată-și iau avânt Și lupta-ncepe săltăreață: Sar deodată, Dau cu ciocul. Cad alături, Schimbă locul. Bat din aripi, Dau din gheare. Unul cade, Altul sare... Iar s-atacă, Iar se pișcă... Dar deodată nu mai mișcă... Față-n față, multă vreme, Stau așa, ca două gheme Neclintite Și zburlite, Până când, pe nesimțite, Unul părăsește sfada, Întorcându-se cu coada... Atunci ieși de sub șopron Un folozof-clapon, Urât Ș-atâta de bătrân încât A dat în mintea puilor... El s-a oprit în fața lor Cotcodăcind sonor: — Eu dezaprob acest conflict. E o rușine, un delict Nedemn de vremi civilizate. Dar așteptăm un viitor Când, mândri ... Ion Heliade Rădulescu - Corbul și vulpea ... Ion Heliade Rădulescu - Corbul şi vulpea Jupân corbul câștigase Din negoțul ce-apucase Un bun chilipir de caș, Și cu dânsu-n cioc se duse P-un copac, unde se puse Ca un om l-al său sălaș. Vulpea, ca o jupâneasă, O cam șterge de p-acasă ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIOCRezultatele 1 - 10 din aproximativ 106 pentru CIOC. ... CIOCĂNITOÁRE , ciocănitori ( ciocănitoare ) , s . f . Nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte , cu cioc CIOCÂRLÁN , ciocârlani , s . m . 1. Pasăre de culoare brună - cenușie , cu un moț în vârful capului ( Galerida cristata ) . 2. Bărbătușul CIOCÂRLÍE , ciocârlii , s . f . 1. Pasăre cântătoare mică , cu penele pestrițe , care zboară vertical la mari înălțimi ( Alauda arvensis ) . 2. ( Art . ) Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei ( CIOCÂRTÍ , ciocârtesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) 1. A ciopârți ( 1 ) . 2. A ciopli ( CIOCĂNÁR , ciocănari , s . m . 1. Muncitor într - o echipă de nituit cu mâna ; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan ^1 ( mecanic ) . 2. ( Depr . ) Muncitor necalificat . - Ciocan ^1 + suf . - CIOCĂNÉL , ciocănele , s . n . Diminutiv al lui ciocan ^1 ; spec . ciocan ^1 mic cu care se lovesc coardele țambalului , xilofonului , toba , toaca etc . ; ciocănaș ^1 . - Ciocan ^1 + suf . - CIOCĂNÍ , ciocănesc , vb . IV . 1. Intranz . A bate repetat ( cu degetul sau cu un obiect ) într - un corp tare ; spec . a bate cu degetul ( îndoit ) în ușă , în fereastră ( pentru a solicita intrarea , pentru a atrage atenția etc . ) . 2. Intranz . A lucra ceva lovind cu ciocanul ^1 ; p . ext . a face , a lucra unele lucruri ( mărunte ) . 3. Tranz . Fig . A bate la cap ; a cicăli , a pisa . [ Prez . ind . și : CIOCĂNÍRE , ciocăniri , s . f . Acțiunea de a ciocăni . - V. CIOCĂNÍT , ciocănituri , s . n . Faptul de a ciocăni ; zgomot produs de lovituri repetate într - un corp tare ; ciocănitură . - V. CIOCĂNÁȘ^2 , ciocănașe , s . n . ( Pop . ) Diminutiv al lui ciocan ^2 . - Ciocan ^2 + suf . - aș . CIOCĂNÁȘ^1 , ciocănașe , ( 1 ) s . n . , ciocănași , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Ciocănel . 2. S . m . Muncitor care sparge cu ciocanul ^1 sarea în ocne . - Ciocan ^1 + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||