Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PLACĂ, ACRILAT, ADAMANTINĂ, ALVEOLAR, CASETĂ, CEMENT, CIOC, CUTICULĂ, DETRITUS, DIAMANTAT ... Mai multe din DEX...

DENTAR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinților, privitor la dinți. 2. De dentist, care aparține dentistului, privitor la dentist. - Din fr. dentaire, lat. dentarius.

Sursa : DEX '98

 

DENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la dinți, al dinților. 2. referitor la dentist. (< fr. dentaire, lat. dentarius)

Sursa : neoficial

 

DENTÁR adj. stomatologic. (Cabinet \~.)

Sursa : sinonime

 

dentár adj. m., pl. dentári; f. sg. dentáră, pl. dentáre

Sursa : ortografic

 

DENTÁR \~ă (\~i, \~e) 1) Care ține de dinți; propriu dinților. Nerv \~. 2) Care ține de dentist; propriu dentistului. Cabinet \~. /dentaire

Sursa : NODEX

 

DENTÁR, -Ă adj. 1. De dinte, al dinților. 2. De dentist, privitor la dentist. [Cf. fr. dentaire, lat. dentarius].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DENTAR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru DENTAR.

PLACĂ

PLÁCĂ , plăci , s . f . 1. ( De obicei urmat de determinări care indică materia ) Bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni . 2. Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical , spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului , al patefonului , al pick - up - ului . 3. ( Înv . ) Tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători . 4. ( Tipogr . ) Foaie de metal pe care se imprimă literele . 5. ( Med . ) Proteză dentară mobilă . Placă dentară .

 

ACRILAT

ACRILÁT , acrilați , s . m . Material plastic sintetic folosit în stomatologie pentru confecționarea protezelor , a diverselor aparate și suporturi dentare

 

ADAMANTINĂ

... ADAMANTÍNĂ s . f . ( Anat . ) Smalț dentar

 

ALVEOLAR

ALVEOLÁR , - Ă , alveolari , - e , adj . 1. Care aparține alveolelor dentare , referitor la alveole . 2. Care are alveole ( 2 ) . [ Pr . : - ve -

 

CASETĂ

CASÉTĂ , casete , s . f . 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte ( prețioase ) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic . 2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi , în interiorul căreia se află pelicula cinematografică . 3. Despărțitură a unei case ^1 tipografice . 4. Anunț cu chenar , folosit la tipărirea numelor și adreselor , în anuare , cărți de telefon etc . 5. Indicație pusă , de obicei , la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare ( data culegerii , a tipăririi etc . ) . 6. Construcție standardizată compactă din material plastic , în care se află montată banda magnetică ( subțire și îngustă ) . 7. ( Med . ) Partea metalică a punții protetice

 

CEMENT

... CEMÉNT , cementuri , s . n . 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului . 2. ( Med . ; în sintagma ) Cement dentar

 

CIOC

... CIOC ^2 , ciocuri , s . n . 1. Partea anterioară , terminală , lunguiață și cornoasă a capului păsărilor , care înlocuiește sistemul dentar ; plisc , clonț . 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte ; capăt , vărf ( ascuțit ) . 3. Barbișon , țăcălie . 4. Compuse : ciocul - berzei = plantă erbacee cu ...

 

CUTICULĂ

CUTÍCULĂ , cuticule , s . f . 1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale . Cuticulă dentară . 2. Partea superficială , chitinoasă a tegumentului la artropode , servind drept schelet extern . 3. Strat ceros la suprafața fructelor , a frunzelor și a tulpinilor

 

DETRITUS

... rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi . 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației . 3. ( Rar ) Tartru dentar

 

DIAMANTAT

DIAMANTÁT , - Ă , diamantați , - te , adj . 1. ( Rar ) împodobit cu diamante . 2. ( În sintagma ) Piatră diamantată = instrument abraziv fabricat din granule de diamant încorporate într - un liant , folosit pentru șlefuirea dinților și a lucrărilor protetice dentare . [ Pr . : di -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...