|
|
||
Vezi și:CALĂ,
CALȚAVETĂ,
CĂLUȚ,
CABALIN,
HIPIC,
HIPOCAMP,
HIPOLOGIE,
MANEJ,
MURG,
ROTAȘ
... Mai multe din DEX...
CAL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CAL, cai, s.m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. * Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereţi) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paştele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. * Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus). - Lat. caballus.Sursa : DEX '98 CAL s. 1. (ZOOL.) cabalină, (pop. și depr.) mărțână. 2. (IHT.) cal-de-mare (Hippocampus hippocampus) v. căluț-de-mare. 3. (TEHN.) călușel, război. (\~ la moara de vânt.) 4. (TEHN.) scaun. (\~ la scăunoaie.)Sursa : sinonime cal s. m., pl. cai, art. caiiSursa : ortografic cal (-ai), s.m. - 1. Animal domestic erbivor. - 2. Aparat (pentru exerciții de gimnastică). - 3. Piesă de șah. - 4. Mecanism care reglează presiunea morii de făină. - 5. Masă de dulgherie. - 6. Frînă a cilindrului războiului de țesut. - 7. Lampă de gaz. - 8. Dans tipic. - 9. Vase care se folosesc la priveghiul morților. - Mr., megl. cal, istr. co. Lat. caballus (Diez, I, 119 și Gramm., I, 9; Pușcariu 252; REW 1440; Candrea-Dens., 209; DAR); cf. alb. kalj, it. cavallo, prov. cavahl, fr. cheval, cat. cavall, sp. caballo, port. cavallo. După ipoteza lui Meillet, cuvîntul lat. ar proveni din stepele din estul balcano-scitic, unde numele gr. apare pentru prima oară, în sec. III a. Cr. (??????????, într-o inscripție de la Callatis, în Dobrogea). Totuși, noi cercetări sprijină ideea că este cuvînt autentic lat., bazat pe cabo "castrat", de la cavus (V. Cocco, Caballus, "Biblios", XX, 71-119; cf. H. Grégoire, Létymologie de caballus, în Recueil publié en lhonneur du millénaire dHorace, Bruxelles 1937, p. 81-93). Uzuri speciale: calul dracului (libelulă), cf. sp. caballito del diablo, gal. din Lubian cabalo de demo, ngr. ????? ?? ??????? (Danguitsis 141). Cf. călare, călător, încălica. Der. căiesc, adj. (cabalin); căișor, s.m. (căluț; șah; călușei); căluț, s.m. (dim. al lui cal; lăcustă, cosaș); căloniu, s.m. (Banat și Trans., horn sau nișă în perete, în spatele sobei, pentru a strînge fumul; banchetă de căruțaș; scaun de tăbăcar); căluș, s.n. (piesă mică de lemn pe care se sprijină coardele întinse ale viorii; botniță; șevalet; botniță prevăzută cu cuie pentru a împiedica vițeii să sugă; piesă la războiul de țesut, în general, suport, sprijin, reazem; mănunchi de alune care cresc împreună; dans tipic; joc de copii, cu un arc a cărui săgeată sau căluș se răsucește o dată cu coarda și se lansează ca efect al mișcării de răsucire); călușel, s.m. (căluț; mănunchi de alune; bîrne care susțin coșul de moară; lăcustă, Dicticus verrucivorus); călușei, s.m. (carusel, căișori; joc de noroc); călușar, s.m. (dansator tipic; dansează în grupuri de 7, 9 sau 11, conduși de o căpetenie care face legămînt să nu vorbească vreme de 40 de zile; poartă costume tipice, cu clopoței la picioare, iar dansul lor este foarte complicat și plin de figuri acrobatice); călușerească, s.f. (dans tipic din Moldova); călușeresc, adj. (propriu călușarilor); călușerește, adv. (în felul călușarilor); călușerie, s.f. (grup de călușari). - DAR îl explică pe călușar prin căluș, datorită legămîntului de a nu vorbi al căpeteniei. În călușei este posibil să fie vorba de o etimologie pop. a fr. carrousel. Din rom. provine bg. kaluar (Capidan, Raporturile, 190).Sursa : etimologic CAL cai m. 1) Animal domestic erbivor cu copita nedespicată, folosit la tracțiune și la călărie. \~ pursânge. \~ șarg. * \~ de bătaie a) persoană hărțuită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A fi (sau a ajunge) \~ de poștă a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. A face (sau a ajunge) din \~ măgar a face să ajungă într-o situație mai rea de cum a fost. La paştele cailor niciodată. A spune cai verzi pe pereţi a povesti lucruri nereale. O fugă (sau o alergătură) de \~ o distanță (destul de) mică. \~ul râios găsește copacul scorțos cine se aseamănă, se adună. \~ul bun se vinde din grajd lucrul bun nu are nevoie de reclamă. \~ul are patru picioare și tot se poticnește pot greși și cei deștepți. \~ul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. A cunoaște ca pe un \~ breaz a cunoaște foarte bine pe cineva. Vrei, \~ule, orz? nu e nevoie să mai întrebi când vrei să-i faci cuiva bine. 2): \~-de-apă, \~ul-popii, \~ul-dracului libelulă. \~-de-mare pește marin având capul asemănător cu cel al calului. 3): \~-putere unitate de măsură a puterii egală cu 75 de kilograme forță-metri pe secundă. 4) Aparat de gimnastică pentru sărituri. 5) Piesă la jocul de șah ce reprezintă capul și gâtul acestui animal. /<lat. caballusSursa : NODEX CAL- v. cali-.Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CALRezultatele 1 - 10 din aproximativ 618 pentru CAL. Alexandru Macedonski - Calul arabului Alexandru Macedonski - Calul arabului Calul arabului de Alexandru Macedonski Arabul căzuse în aspră robie, Mușchioasele-i brațe legate era... El n-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera! Și turcii-l vor duce cu dânșii-n cetate, Și sclav ca să fie va fi destinat, Și până ce-n pieptu-i un suflet va bate, De-un dor ce abate Va fi dominat! Iar calul său falnic, ușoară nălucă, Ce-n fugă se-ntrece cu paserea-n zbor, Și ce, la săgeată, — nainte apucă, — În dar o să-l ducă Sultanului lor! L-această gândire, de lacrimi pâraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz!... Toți dorm; numai luna plutește bălaie, Scăldată-n văpaie Pe-un nor de atlaz! Lumina-l ajută și calu-și zărește, Dar trist, la o parte, ședea priponit, Cu ochiul său negru părea că-i vorbește, Părea că-l jelește În dor adâncit! Arabul atuncea, pătruns de simțire, Pe brânci se târăște s-ajungă la el; Mișcat de-o înaltă și dulce gândire, Spre-a lui mântuire Lucrează cu zel! Cu dinții apucă priponul cel tare, Îl mușcă, ... Mihai Eminescu - Calul troian Calul troian de Mihai Eminescu Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, Băgară în cetate pe calul cel de lemn Ș-apoi pe veselie, pe chef se așternură Pân- ce în miezul nopții pe toții somnu-i fură... Din calul acel mare elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum văd că mic și mare căzuse-n somn ca morți, Ei gâtuie străjerii, ce stau lungiți la porți Ș-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste. Din Tenedos văzură luminile aceste Și-mplătoșați cum fură, armați cu lănci și săbii, S-apropie de țărmuri pe negrele corăbii. Când peste lumea toată domnea a nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi Și începur-în toții a da și a snopi. Tăiau bătrâni și tineri, din mic până la mare, Ostași în floarea vârstei și tinere fecioare... Și-s chiote, blesteme din inimă, rărunchi. Prin porțile cetății curgeau pân-în genunchi Șiroaiele de sânge... pe pruncii cei de țâță Îi aruncau în flăcări, să nu rămâie viță Și urmă de Troada... Și dând în ... Alecu Donici - Calul și măgarul ... Alecu Donici - Calul şi măgarul Calul și măgarul de Alecu Donici Păstorul unor oi, pe lângă turma sa Avea un cal și un măgar. Din întâmplare el găsește o harșa, Cusută tot în fir și în mărgăritar. Harșaua, precum știu acei ce merg călare, Se cade ... Alecu Donici - Calul și călărețul ... Alecu Donici - Calul şi călăreţul Calul și călărețul de Alecu Donici Un vrednic călăreț Avea un cal prea blând și bine învățat; Iar singur el semeț Și despre cal încredințat, Au vrut să facă o cercare: Ca fără frâu, călare Să iasă la primblare. Deodată calul au pornit La pas, încetișor; Dar când au ... dealuri, prin ponoare Și, dând de-o râpă mare, S-au zdrumicat de tot. Stăpânul au aflat în urmă calul mort. Ș-au zis: Sărmane cal, prea cruda ta pieire Eu însumi ți-am gătit. Tu sub povățuire A frâului strunit, Erai prea blând și bun și nici nu ... Grigore Alexandrescu - Calul vîndut și diamantul cumpărat ... cumpărat de Grigore Alexandrescu Plin de bucurie mare, Oarecine îmi spunea C-a vândut din întâmplare Și cu un preț de mirare Un cal prost ce el avea: "Căci bietul cumpărător, Zicea el, s-a înșelat Și puțin cunoscător Orice i-am cerut mi-a dat ... ... care razele soarelui cădeau ca o ploaie caldă din susul ferestruii înguste. Într-o zi ușa grajdului se deschise larg, și doi soldați aduseseră un cal tânăr, înspumat. Însuși generalul arătă unde să-l puie la iesle; el, bătrânul, avea să fie mutat mai încolo, în colț, iar noul-venit îi ... Ion Luca Caragiale - Calul dracului (Ion Luca Caragiale) Ion Luca Caragiale - Calul dracului (Ion Luca Caragiale) Calul dracului de Ion Luca Caragiale Era odată, la marginea unui drum umblat, o fântână, și lângă fântână ședea jos o babă, ghemuită pe niște zdrențe de cergă, și morfolea-n gingii un crâmpei de covrig muiat într-o năstrapă cu apă rece. Când vedea drumeț, or pe jos, or călare, or cu carul, lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tânguios numai din vârful limbii: "Faceți-vă milă și pomană, măiculiță, de o biată păcătoasă fără putere!" Dacă-i da cineva ceva, zicea baba: "Bogdaproste, măiculiță! Dumnezeu drăguțul să primească!... de unde dai să sporească și să izvorească!" Rar se-ntâmplă creștin drumeț să treacă pe lângă așa bătrână nevoiașă și să nu se-ndure măcar cu ce, după potriva lui; dacă nu o lescaie, măcar o fărâmă de pâine; dacă nici atâta, barem o vorbă bună. Când îi zicea vreunul: "Crede, bătrânico, altădată!" ea răspundea: "Crez, măiculiță, crez... să ne crează Dumnezeu pe toți, drăguțul!" Pe urmă își muia covrigu-n năstrapă și s-apuca iar de morfolit. Într-o zi, fiind târg devale, a-nceput dis-de-dimineață să se care într-acolo ... Alecu Donici - Vaporul și calul ... tot purtat. Primblări de gust, vânaturi, călătorii, răzbeluri, Amoruri, fapte grele și alte multe feluri De ale lui capricii, noi i-am îngemănat... — Domnule cal, ascultă, — Vaporul întrerupse, — să-ți spun cât stau pe loc, Căci, fără vorbă multă, Tu ești în toată vremea un vrednic dobitoc, Și ... Alecu Donici - Țăranul și calul ... în faptă Sunt foarte nătărăi! Dar toamna-mbelșugată Aduse multă roadă: La una douăzeci ovăsul au sporit, S-au strâns, s-au îmblăcit Și-același cal din el au ospătat tain, Pe zi căușul plin. Nu e de lăudat A dobitocului semețul rezultat. Dar, oare nu așa? din oameni ... Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul ... bani, Să cumpere la gâște, găini, cocoși, curcani... Porni din vizunie, Prin crâng se tot coti, Ieși într-o câmpie -- Ș-odată se opri. Un cal slobod aicea păștea în voie bună; A vântului suflare prin coamă-i se juca, Și falnic peste câmpuri în preajmă-i căuta, De ... în orgii toată starea paternă, deveni organ unei politici din afară foarte funeste și formă școala celor de astăzi tulburători de meserie. [3] Cât pentru cal, fiecare poate vedea că este aluzie la libertatea veră națională, ce pe atunci se opunea eteriei de calomniatori din care făceau parte toți ceilalți actori ... George Coșbuc - Calul dracului (George Coșbuc) George Coşbuc - Calul dracului (George Coşbuc) Calul dracului de George Coșbuc Iarăși ea! Îi văd ochii și gurița — A deschis încet portița Și ivită stă de-abia, Zăpăcind cărarea mea. Nu știu ce-o fi vrănd portița, Ei, dar fata știu ce vrea! Dinspre drum Stă deschisă larg fereasta, Și-n ea baba! Ce-i și asta? N-adormi, babo, nicidecum? Parcă-mi vine-acum-acum Să mă duc să sparg fereasta Și pe babă s-o sugrum! Eu mă fac, Că pornesc în jos pe stradă, Să-nșel baba, să mă creadă; Plec și fluier, stau și tac — Dar de unde! Baba-i drac! Și chiar dracul-gol să creadă Unui biet de om sărac? Sat pustiu! Pentr-o babă-ncârligată Pierzi o zi și scapi o fată! Baba-i o momâie-n grâu - Las' că-i puiu eu mâna-n brâu Când o prind pe punte-odată O iau sus și-o dau în Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CALRezultatele 1 - 10 din aproximativ 298 pentru CAL. CÁLĂ^2 , cale , s . f . Plantă decorativă de origine tropicală , cu frunze mari în formă de săgeată , una dintre frunze , de culoare albă , răsucită în formă de cornet , înconjurând inflorescența ( Calla aethiopica ) . CÁLĂ^1 , cale , s . f . 1. Încăpere în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia ; hambar ( 3 ) . 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave . 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așează în fața roții unui vehicul spre a - l imobiliza . 4. Piesă în formă de prismă , de cilindru sau paralelipipedică , având o dimensiune foarte precisă , cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de CALȚAVÉTĂ , calțavete , s . f . ( Înv . și reg . ) ... CĂLÚȚ , căluți , s . m . 1. Diminutiv al lui cal ; călușel ( 1 ) . 2. Compus : căluț - de - mare = pește teleostean marin cu corpul de 8 - 10 cm , lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu ... CABALÍN , - Ă , cabalini , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Denumire științifică generică dată cailor . 2. Adj . Care aparține cailor , privitor la cai ; cavalin . Rasă HÍPIC , - Ă , hipici , - ce , adj . De cai , referitor la cai , la care participă cai ( de ... HIPOCÁMP , hipocampi , s . m . 1. Animal fabulos , din mitologie , cu cap de cal , cu două picioare și cu coadă de pește , care trăgea carul lui Neptun . 2. ( Iht . ) Mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului ... HIPOLOGÍE s . f . Ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului , cu descrierea și cu clasificarea speciilor și a raselor de cai , precum și cu metodele de întreținere , de ameliorare și de dresare a ... i dresa sau pentru a - i antrena . 3. Dispozitiv rudimentar pentru punerea în mișcare a unor mașini agricole cu ajutorul unui cal ... animale , mai ales despre cai sau despre părul lor ) Negru - roșcat , castaniu - închis sau cenușiu ; p . gener . de culoare închisă . 2. S . m . și f . Cal de culoare murgă ^2 ( 1 ) ; p . gener . cal ROTÁȘ , - Ă , rotași , - e , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre cai ; și substantivat ) Înhămat lângă roata și oiștea carului sau a căruței ( în spatele cailor înaintași ) . 2. S . m . Vizitiu care conduce caii înhămați în felul descris mai sus . - Roată + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||