Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNCĂLECA, CĂLĂRAȘ, CĂLĂREȘTE, CĂLĂRIME, CONĂCAR, ECVESTRU, ÎNCĂLĂRA, ȘARJA, CĂLĂRESC, CĂLĂRI, CĂLĂRIE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CĂLARE: CALARE.

 

CĂLARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. * Expr. De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală; pl. (adjectival) căl?ri] - Lat. caballaris, -em.

Sursa : DEX '98

 

CĂLÁRE s. v. cavalerist, călăreț.

Sursa : sinonime

 

CĂLÁRE adv., adj. 1. adv. încălecat, (Mold., Transilv. și Ban.) călărește. (Stă \~.) 2. adj. încălecat. (Om \~.) 3. adj. v. ecvestru.

Sursa : sinonime

 

căláre adv., adj. m. și f.; pl. m. și f. călări

Sursa : ortografic

 

CĂLÁRE adv. Încălecat pe cal, pe alt animal sau pe un obiect. A merge \~. /<lat. caballaris

Sursa : NODEX

 

căláre adj. - 1. Încălecat pe cal, pe un alt animal, pe un obiect etc. - 2. Dominînd o situație. - 3. Cu piciorul în șa, neobosit, fără a avea stabilitate. - 4. (S.m.) Soldat de cavalerie. - Mr. (n)călar, megl. (an)călar, istr. căl?r. Lat. caballaris (DAR) sau callabarius (Pușcariu 153; Candrea-Dens., 210; REW 1440), cu schimbare de declinare; cf. alb. kaljuar, it. cavagliere, prov. cavalier, fr. chevalier, sp. caballero, port. cavalleiro. Schimbarea de declinare pare mai puțin probabilă decît der. directă de la caballaris; forma înv. călariu, citată de DAR, este destul de îndoielnică, deoarece toate ex. aduse sunt la pl. călări, formă de asemenea normală plecîndu-se de la călare. Cf. cal, încăleca. Der. călăraș, s.m. (călăreț, persoană care călărește; sol, mesager); călărășie, s.f. (îndeletnicirea de călăreț); călărășime, s.f. (cavalerie); călăresc, adj. (propriu unui călăreț); călărește, adv. (călare); călăreț, adj. (călare), pe care Candrea-Dens., 212 și DAR încearcă -l explice printr-un lat. *caballericius; călăreț, s.m. (persoană care călărește); călări, vb. (a merge călare); călărie, s.f. (acțiunea de a călări); călărime, s.f. (cavalerie); călărit, adj. (pe care se călărește; dominat, influențat); călărit, s.n. (călărie); încălăra, vb. refl. (a încăleca). - Din rom. provine tc. kalaraș "mesager".

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CĂLARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 266 pentru CĂLARE.

Nicolae Filimon - Influența cometului asupra artiștilor de la opera italiană

Nicolae Filimon - Influenţa cometului asupra artiştilor de la opera italiană Influența cometului asupra artiștilor de la opera italiană de Nicolae Filimon Astronomii moderni strigă din toate puterile să nu avem frică de comeți, căci ei nu sunt decît niște corpuri luminoase și cu coadele lungi care, negăsind pe nimeni să-i ia în serviciu, umblă rătăcind pe bolta stelată a cerului, fără a pricinui cuiva vreun rău. Părerea acestor învățați poate să fie prea adevărată, mai cu seamă că, pînă a nu se arăta pe la noi cometul Donati, mi-au mai repetat-o chiar descoperitorul lui, pe cînd mă aflam la Florența. Cu toate acestea, am rămas și voi rămînea totdauna statornic în convicțiunea mea că toate relele ce suferă omenirea vin din influența fatală a comeților. Spuneți-mi, mă rog, ar fi murit oare Friederich cel Mare daca nu venea un blestemat de comet să se așeze cu cea mai mare impertinență dasupra Berlinului? Napoleon I s-ar fi dus el oare pe corabia Belerofon, ca să se dea de bunăvoie prizonier eternilor săi inemici și să moară la insula Santa Elena, bătîndu-se cu șoarecii? Dar astea sunt ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Marele duce

... n-a cunoscut pe cazacul Lomiliev? Grăsun, roșcovan, cu barba rară și cu părul ca untdelemnul, retezat drept pe ceafa lui rasă. Totdauna călare pe un cal mic și iute, care știa să facă atâtea minuni, că te prăpădeai de râs. Da în genunchi, da din cap, murea, învia ... acest scriitor va fi criticul, sistemul, direcțiunea, iar nu artistul. Eram în toiul discuțiii când auzirăm un strigăt desperat: „Turki! turki!â€� Era Lomiliev; călare ; cu sabia scoasă; beat; abia se ținea pe cal; și gonea printre copaci; lovea cu sabia în ramuri și striga: „Turki! turki!â€� Îl ... pe câte-trei! Marele duce începu să râză, și râse, și râse, apoi îi zise restit: - Încalecă! Cazacul se duse și veni într-o clipă călare pe un cal roib și costeliv. Un soldat din ceata marelui duce încălecă pe unul din cei trei cai, - Să știi, zise marele duce, că ...

 

Mihai Eminescu - Ștefan cel Mare (schițe de imn)

... țară, Tu n-o să-l cunoști, Când sună fanfară Chemarea de oști, Când buciume sună În văi și pe plai Și oastea s-adună Călare pe cai ­ Pe steaguri cu semne de bouri? II Pe creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine ... fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. Ce zgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se suie călare pe cal Răspunde Suceava din urmă, Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns ­ Și-a ... tropotul des, De-atâtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plai, C-o oaste întreagă călare

 

Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească

... el nu lipsea.     â€¢ • • • • • • • • • • • • • • •     Nu mergea cu pompă mare,     Ci călare voinicește     Și la cap legat turcește ;     Ca galeongii dinpreună     Și mazdrac fiind în mînă !     Și pe unde nu gîndeai     P-acolo îl întîlneai ;     Tiptil, pe ... nu făcea cinci parale,     De aba roșie ruptă     Cu ață albă cusută,     Cu poturi, cu iminei,     Se desprinsese cu ei.     Iar să-l fi văzut călare     Chiar vătaf de haimanale.     C-o grămadă de voinici     Tot arnăuți, șocarici,     Avîndu-i pe lîngă dînsul     De nu puteai să-ți ții rîsul.     Și ...

 

Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului

... a ura Domnului! Mers-a ura și lovit-a, Pe Iordache prăpădit-a! El cu Domnul se-nvrăjbea Și călare pribegea Pe drumul Bugeacului, Scăparea pribeagului, Și cu bine el sosea, Adăpost el își găsea La saraiul Hanului, Cumnatul sultanului. Frunză verde măcieș, Mare groază ... Ieși înaintând? Un rădvan cu telegari, Șese negri armăsari, Și-n rădvanul boieresc Un luceafăr pământesc, Cu chip dulce femeiesc. Iar pe lângă cel rădvan, Călare pe-un năzdrăvan, [8] Merge mândrul Iordăchel Cu slugile după el: Slugi cu inimile drepte, Înțelepte și deștepte, Ce-s la masă rușinoase, Dar la ... Charles XII, Stanislav Lesczynski, DĂ©metre Cantemir et Constantin Brancovan, par le Major M. Kogălnicean. ) ↑ Semne prevestitoare de moarte, după crederea poporului. ↑ Adică călare pe-un cal deștept. În povești se văd figurând cai năzdrăvani, păsări năzdrăvene și oameni năzdrăvani, care au minte pătrunzătoare și prevăd viitorul. ↑ Răspuns ...

 

Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci

Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 de Alexandru Beldiman Fragmente Informații despre această ediție Cuprins 1 [Invocația] 2 [Parada eteriștilor] 3 [Fărădelegile ienicerilor] 4 Note [Invocația]          Ce necaz, ce osîndire, vai mie ! ce foc amar,     Ce trăsnet și ce lovire, ce otrăvitori pahar.     Cine-au socotit vrodată, cine-au putut pune-n gînd,     Jalnica țării stricare s-o vază așa curînd?     În ce stare, amar mie! te cutremuri cînd gîndești     A lacrimilor năvală, chip nu este s-o oprești.     Toată țara-i în picioare, om peste om dă fugând,     O suflare nu întîmpini și să n-o privesti plîngînd.     Sate, orașe, ținuturi, mai toate pustiile vezi;     Ș-un norod în îngrijire, atâta încât nu-l crezi     Povățuitoriu [1] nu crede, n-ascultă mîngăitoriu,     Aleargă, neștiind unde, vor liman [2] , cer agiutoriu.     Cine să-l povățuiască [3] , căci dregătorii n-au rămas,     Cei mai îndrăzneți și vrednici din dregătorii s-au tras [4]     Vai, ponorături [5] , prăpăstii, codrii cei înfricoșați     Gem de duioasa oftare a celor înspăimîntați.     Toți aleargă, cer ...

 

Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici

... O știe numai noaptea cea sumbră, Care-o-nvelește ca-ntr-o manta! Încât de visuri, vă cer iertare, Nu pot să umblu pe nori călare Când pot la dânșii a mă uita! Ca să bat câmpii, cum fac nebunii, Nu se mai poate ca să mă-nvăț... Alții ...

 

Alexandru Vlahuță - Cârmacii

Alexandru Vlahuţă - Cârmacii Cârmacii de Alexandru Vlahuță Lui V. A. Urechiă Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei, Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O ...

 

Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)

... ca să-și arate duhul, vorbea multe: — Boierule, de când ai venit din cer? Un episcop, mergând în caretă, au întâlnit un capuțin mergând călare și l-au întrebat: — De când Sfântul Franțisc merge călare? Capuținul i-au răspuns: — De când Sfântul Petru merge cu careta. Un zugrav, arătând un rău cadru în ființa multora altor zugravi vestiți, se ...

 

Constantin Stamati - Măgarul împodobit

... Krâlov Traducere de Constantin Stamati Odată s-au întâmplat Un pașă la Țarigrad să fie foarte bogat Și să aibă un măgar pe care umbla călare, Împodobindu-l frumos cu tacâmuri scumpe foarte; Deci mergând pe dânsul la primblare, Oamenii i se închina, dându-se din drum deoparte; Iar măgarul socotea ... peste oameni da, Sau arunca din picioare spre a-i feșteli cu tină, Iar bietul popul rabda Măgarului cest obraznic de frica celui călare Orice înfruntare. Odată însă măgarul din grajd afară ieșind, Și viindu-i chef să umble singur pe ulița mare, Ca să facă haz, văzând Oamenii ...

 

George Topîrceanu - Balada popii din Rudeni

... George Topîrceanu - Balada popii din Rudeni Balada popii din Rudeni de George Topîrceanu De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni. Și-n priveliștea bogată Sus pe culme, jos pe drum, Iarna palidă-și arată Plăzmuirile de fum. Somnul revărsat în fire ... Calcă rar și cu zăbavă Lunecușuri de pripor. Și-n tăcerea care crește, Adâncit ca-ntr-o visare, Popa când și când șoptește Legănându-se călare... Scutură din treacăt salbe, Reci podoabe care mint, Surpă bolți de ramuri albe Cu portaluri de argint. Lângă drum bătut de sănii Unde malul stă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru CĂLARE.

ÎNCĂLECA

... vb . I . 1. Tranz . și intranz . A ( se ) sui pe cal , pe măgar etc . ; a pune sau a sta călare ; a călări , a încălăra . 2. Refl . A se suprapune . 3. Tranz . Fig . A se face stăpân pe ...

 

CĂLĂRAȘ

... ai domniei ; ( și la sg . ) membru al acestui corp militar . 2. Coardă de rod la vița de vie , scurtată la 4 - 6 muguri , și plasată călare pe coarda de doi ani . - Călare

 

CĂLĂREȘTE

... CĂLĂRÉȘTE adv . ( Rar ) Călare . - Călare

 

CĂLĂRIME

... CĂLĂRÍME s . f . ( Înv . ) Oaste călare ; cavalerie . - Călare

 

CONĂCAR

... CONĂCÁR , conăcari , s . m . ( Reg . ) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire , în ziua nunții , când pleacă după mireasă ; tânăr călare

 

ECVESTRU

... ECVÉSTRU , - Ă , ecveștri , - stre , adj . De călăreț , călare ; ( despre opere plastice ) care reprezintă o persoană călare

 

ÎNCĂLĂRA

... ÎNCĂLĂRA , încălărez , vb . I . Refl . ( Înv . ) A se urca pe cal ; a încăleca . - În + călare

 

ȘARJA

... Intranz . A înfățișa ceva într - o formă caricaturală ; a exagera . 2. Tranz . ( Despre trupe de cavalerie ) A ataca cu violență ( călare

 

CĂLĂRESC

... CĂLĂRÉSC , - EÁSCĂ , călărești , adj . ( Înv . ) De călăreț ; de cavalerie . Oști călărești . - Călare

 

CĂLĂRI

... CĂLĂRÍ , călăresc , vb . IV . Intranz . A merge călare

 

CĂLĂRIE

CĂLĂRÍE s . f . Acțiunea de a călări ;

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...