|
|
||
Vezi și:VOCALISM,
ACCIDENT,
AMUȚIRE,
APOCOPĂ,
ASIBILARE,
CIUNISM,
DUBLET,
EPENTEZĂ,
ETIMOLOGIE,
FONETICIAN
... Mai multe din DEX...
FONETIC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. FONÉTIC, -Ă, fonetici, -ce, s.f., adj. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat. * Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită. Fonetică descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată. Fonetică istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice. Fonetică experimentală (sau instrumentală) = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice. Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice. Fonetică funcțională = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ține de fonetică (1), privitor la fonetică. * Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. - Din fr. phonétique.Sursa : DEX '98 FONÉTIC, -Ă I. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetică. o ortografie ~ă = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. II. s. f. ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi. o ~ă funcțională = fonologie. (< fr. phonétique, gr. phonetikos)Sursa : neoficial fonétic adj. m., pl. fonétici; f. sg. fonétică, pl. fonéticeSursa : ortografic FONÉTI//C \~că (\~ci, \~ce) 1) Care ține de fonetică; propriu foneticii. Studiu \~. * Ortografie \~că ortografie care are la bază principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. 2) Care ține de sunetele limbii; propriu sunetelor limbii. Transcriere \~că. /Sursa : NODEX FONÉTIC, -Ă adj. Referitor la fonetică. * Ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. [< fr. phonétique].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru FONETICRezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru FONETIC. Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare G. Ibrăileanu: Studii literare de Paul Zarifopol (Creație și analiză Caragiale I. Al. Brătescu-Voinești Th. Hardy M Sadoveanu Otilia Cazimir Panait Istrati K. MichaĂ«lis Voica Eminescu). București, Editura Cartea Românească, 1930. Cu răbdare profesorală, cu fină pătrundere și inteligentă cumpătare, definește și explică dl Ibrăileanu, în 32 de paragrafe substanțiale, caracterul și procedările literare a 22 de scriitori... În fața vieții literare, dl I. a avut totdeauna o cumințenie de biolog. De aceea tot ce scrie el odihnește de impresionismul iritat care ne domină cu exces, și cărui nimeni, cred, nu i-a rezistat atât de bine că dânsul... Procedarea dlui I. este rezultatul ultim la care tinde orice nevoie și orice încercare de clarificare în materie literară. Cuprinsul rândurilor de mai sus, scrise de mine (în Adevărul literar din 1926) la apariția studiului Creație și analiză în această revistă, mi se accentuează mie însumi și mai mult acum, când am recitit bucata împreună cu celelalte strânse în volumul pe care-l anunțăm. Înconjurate de atâtea exemple, ideile discutate în Creație și analiză se valorifică intens. Este în spiritul domnului I. o minunată combinare de ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Cine sunt albanesi%C4%AD%3F ... pot împrumuta de la străini, nu se pot altoĂ în cursul timpului, ci datĂ©ză de la însăși obîrșia limbeÄ. Bună Ă³ră, pe terenul fonetic transițiunea consĂ³neÄ n în r între vocale, de ex. ferĂ©stră din fenestra, nu există nicÄ la CelțÄ, nicÄ la Neolatini, nicÄ la Germani ... Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria Limba română în jurnalele din Austria de Titu Maiorescu 1868 Stilul jurnaliștilor români din Transilvania, Bucovina și Banat a ajuns într-o stare ce nu mai îngăduie tăcerea cu care a fost primit până acum. Prin formarea noilor expresii și prin construcțiunea lor sintactică, compatrioții noștri de peste Carpați introduc pe toate zilele în limba română o denaturare a spiritului propriu național, care în întinderea ei de astăzi a devenit primejdioasă, cu atât mai mult cu cât cei ce au cauzat-o și cei ce o continuă nu par a avea conștiința răului, ci răspândesc încrederea de a fi cei mai buni stiliști ai literaturii române. Încă zece ani de o asemenea convingere publică, încă o generație de tineri cu același sistem de expresii, și limba română poate deveni o ruină, nu reparată, ci stricată prin construcții străine fără nici o adaptare de stil și incapabile de a-i manifesta propria idee în modul ei originar. Rândurile de față au scopul de a arăta acea direcție falsă a autorilor români din Austria și ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FONETICRezultatele 1 - 10 din aproximativ 39 pentru FONETIC. ... VOCALÍSM s . n . 1. Sistem al vocalelor unei limbi , din punct de vedere fonetic și fonologic , într - un anumit moment al evoluției sale . 2. Parte , capitol al foneticii istorice a unei limbi , care se ocupă cu studiul ... ... sau chiar moartea ) . 2. ( Fil . ) Însușire trecătoare , neesențială a unui lucru . 3. ( Geogr . ) Neregularitate a solului . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Accident fonetic ... AMUȚÍRE , amuțiri , s . f . 1. Faptul de a amuți ; pierderea facultății de a vorbi . 2. Fenomen fonetic ... APOCÓPĂ , apocope , s . f . ( Fenomen fonetic ... ASIBILÁRE s . f . Fenomen fonetic CIUNÍSM s . n . Curent latinist extremist în lingvistica și filologia românească legat de numele lui Aron Pumnul , care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină ; ... 1. Al doilea exemplar al unui obiect ( carte , medalie , marcă etc . ) , păstrat într - o colecție . 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon , dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit , care au intrat într - o limbă dată în momente sau pe căi diferite . 3. ( Fiz . ) Dipol . 4. ( Fiz . ) Pereche de ... ... EPENTÉZĂ , epenteze , s . f . Fenomen fonetic ETIMOLOGÍE , etimologii , s . f . 1. Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice . 2. Ramură a lingvisticii care studiază originea cuvintelor unei limbi . 3. FONETICIÁN , - Ă , foneticieni , - e , s . m . și f . Persoană specializată în fonetică ; fonetist . [ Pr . : - ci - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||