Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul CIOCANI nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: CIOCAN

  Vezi și:CIOCAN, CIOCĂNAȘ, CIOCĂNEL, ȘABOTĂ, CIOCĂNAR, LETCON, PICON, ȘAIDAJ, ȘNIȚEL, BĂTAIE, BAȘCHIE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CIOCANI: CIOCĂNI.

 

CIOCANI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CIOCÁN^3, ciocani, s.m. (Reg.) Știulete de porumb (curățăt sau nu de boabe); ciocălău. - Din scr. ?okan.

Sursa : DEX '98

 

CIOCÁN^2, ciocane, s.n. (Pop.) Păhărel în formă de sticluță, cu gâtul strâmt și lung, din care se bea o băutură alcoolică. V. cinzeacă. ** Conținutul unui asemenea păhărel. - Din bg. ?okan, scr. ?okanj.

Sursa : DEX '98

 

CIOCÁN^1, ciocane, s.n. 1. Unealtă formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. * Expr. A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situatie critică (din care nu există posibilitate de ieșire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui întruna pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul (1). ** Unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale. ** Spec. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner; p.ext. probă sportivă de atletism practicată cu acest instrument. ** Spec. Fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc. ** Spec. Fiecare dintre fusele vârtelniței. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie. 4. (În sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens și de scurtă durată. - Din sl. ?ekan?.

Sursa : DEX '98

 

CIOCÁN s. v. braț, cocean, furcă, fus, mână, stâlp, știulete, târnăcop, țoi.

Sursa : sinonime

 

CIOCÁN s. (TEHN.) 1. (înv. și reg.) mai. (Bate un cui cu \~ul.) 2. ciocan de lipit v. letcon; ciocan pneumatic = revolver.

Sursa : sinonime

 

ciocán (știulete) s. m., pl. ciocáni

Sursa : ortografic

 

ciocán (unealtă, păhărel) s. n., pl. ciocáne

Sursa : ortografic

 

CIOCÁN^2 \~e n. pop. (la fructe și legume) Mijlocul tare; cocean; cotor. \~ de varză. /țokan

Sursa : NODEX

 

CIOCÁN^1 \~e n. 1) Unealtă formată dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un mâner, cu care se lucrează prin lovire. \~ de cizmărie. \~ de mână. * A fi (sau a se afla) între \~ și nicovală a fi la mare strâmtoare; a fi între două focuri. 2) Mașină-unealtă folosită la prelucrarea unor materiale prin lovire. \~ mecanic. 3) Unealtă care serveşte la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. \~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintr-o sferă de metal prinsă de un cablu de sârmă, folosit pentru probe de aruncare. 5) înv. Dispozitiv instalat la o poartă, cu ajutorul căruia își anunțau venirea vizitatorii. /țekanu

Sursa : NODEX

 

ciocán (-ne), s.n. - 1. Unealtă formată dintr-un corp de metal, prevăzută cu mîner, folosită la bătut. - 2. Ciocan de lemn, mai. - 3. Ciocan de poartă. - 4. Tîrnăcop, săpăligă. - 5. Pivot de de vîrtelniță. - 6. Ciocănel percutor. - 7. Con de pin. - 8. Cocean, știulete de porumb dezghiocat. - 9. Tulpină de porumb, care rămîne în pămînt după recoltare. - 10. Cocean de zarzavat, în special de varză. - 11. Parte interioară necomestibilă, resturi de pară sau măr. - 12. Picior de ciupercă. - 13. Pahar înalt în care se servesc băuturile, mai ales țuica de prune, țoi. - 14. Pește-ciocan (Zygaena malleus). - 15. (Arg.) Membru viril. - Megl. cioc, cecan. Cuvînt care coincide în același timp cu posibilitățile expresive ale rădăcinii cioc, și cu formațiile mai mult sau mai puțin identice din alte limbi. Cf. sl. ?ekan?, bg. ?ukan, ?ekan, sb. ?ekanj, ?ekanac; rut., rus. ?ekan, tc. çakan, mag. csákány, csokány, ngr. ???????, ????????, alb. tšokanë. Legătura și filiația acestor cuvinte este practic imposibil de stabilit. Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 54 și DAR presupun rom. provine din sl. (după Conev 66, din bg.; după Skok 63, din sb.); însă tot Miklosich, Wander., 14, derivă forma rut. din rom. După Roesler 608, izvorul cuvîntului rom. trebuie căutat în tc.; după Philippide, Bausteine, 57, în ngr., și după Philippide, II, 705, posibil în alb., în timp ce Meyer, Neugr. St., II, 89 și Schuchardt, ZRPh., XV, 104, se gîndesc la izvoare onomatopeice. Cuvîntul rom. nu pare provină din sl., unde este vorba de o formație relativ modernă (cf. Berneker 135, care crede formele sl. provin din tc.). Este mai probabil, fie formații spontane, care pot coincide în sl. și în rom., căci în ambele există condițiile necesare pentru producerea lor, respectiv rădăcina expresivă ?ok- și suf. -an. Pentru sensurile de "trunchi, tulpină", cf. der. lui bot; sensul de "pahar, țoi" vine de la obiceiul de a ciocni paharele înainte de a se bea. Cu sensurile 7-12 este m., adică în acele întrebuințări în care coincide și se confundă cu cocean, de asemenea m. - Cf. cioc. Der. ciocănaș, s.m. (ciocănel; băț de tobă; ciocănel de pian); ciocănaș, s.m. (miner care munceşte într-o salină; plantă, conduraș, Tropaeolum maius); ciocănel, s.n. (ciocan mic; băț de tobă; pahar de băut, țoi; broderie le mînecile iilor și cămășilor tipice); ciocăni, vb. (a bate repetat într-un corp tare; a bate, a lovi; a bate în ușă; a închina; despre păsări, a mînca; a importuna, a sîcîi, a bate la cap), care s-a unit cu ciocni, și de asemenea cu rus. ?ekaniti; ciocană, s.f. (dans tipic); ciocănărie, ciocăniște, s.f. (porumbiște după ce s-a cules porumbul); ciocăneală, s.f. (acțiunea de a ciocăni); ciocănitoare, s.f. (pasăre, ghionoaie, Dryocopus Martius; morișcă, huruitoare); ciocănitor, adj. (care ciocănește); ciocănitură, s.f. (ciocăneală, bătaie); ciocănea, s.f. (sitar, Scolopax rusticola), a cărui der. nu este clară. Rămîne de lămurit și legătura cu ciocmăni, vb. (a certa, a dojeni), der. ciocmăneală, s.f. (ceartă), care cer o formă *ciocman.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CIOCANI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 61 pentru CIOCANI.

Alexandru Macedonski - Ocnele

... cată, Și să lase-orice speranță pentru vecinicie-afar'! Am văzut și bătrânețea de ani mulți în două frântă, Cu o mână tremurândă ridicând greul ciocan Cum își plimbă împrejuru-i ochii care te-nspăimântă. Ochi în care nu mai arde nici-un simțământ uman! Am văzut... și-n taină sfântă ...

 

Ion Luca Caragiale - Muzica (Caragiale)

Ion Luca Caragiale - Muzica (Caragiale) Muzica de Ion Luca Caragiale Conservatorul nostru de muzică și declamațiune, școala care adat atâția iluștri artiști în așa scurt timp, devine din ce în ce mai complet: i s-a înființat, în fine, o clasă de harpă. Harpa sau harfa, după cum spune profesorul de istoria universală a muzicii al Conservatorului, este un instrument foarte vechi, de origină africană. Cuvintul harpă sau harfă vine de la harfonistă — artistă care cântă cu harfa. Harpa este instrumentul cel mai principal în orchestră. Afară de foarte rare excepții, în toate bucățile de deosebite genuri, mai ales în cele clasice, harpa nu are în tot timpul nici o pauză, absolut nici una: ea sună mereu, fără o clipă de întrerupere. E un instrument mai mult decât important, este indispensabil. Pentru aceea, harfonistele sunt atât de rare și așa de scump plătite. Unei orchestre pot, de exemplu, să-i lipsească vioara, viola, violoncelul, contrabasul, flautul, oboiul, clarineta, fagotul, însă nu se poate, nu trebuie să-i lipsească harpa. De aceea publicul a și constatat că până acum nu avem o orchestră: vioara primă — fals, armonia — cu un sfert de ...

 

Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor

Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor Paradisul suspinelor [1] de Paul Zarifopol Mi-ar părea nepotrivit a vorbi cititorului curios de frumusețe literară despre poetul Vinea, fără a-l preveni că arta acestuia e dintre acele care impune modificări în metoda obișnuită a cititului. Povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sunt un interesant caz de umanitate. Cuvintele eroului (paginile Paradisului suspinelor) sunt când memorii ale eroului, când istorisire despre erou. Să nu se grăbească cititorul a-și fixa apetitul pe dezvelirea unui caz interesant de umanitate. Substanța fermecătoare e în altă parte. Adnotatorul memoriilor lui Darie înseamnă: Sensibilitatea dureroasă a eroului s-a lăsat desigur condusă, în povestire, mai mult de acuitatea impresiilor conținute, decât de ordinea cronologică și de logica expunerii. Deci, ziceam drept: nu la cazul interesant de umanitate, ci la expunere să luăm seama. Întâmplările somnului nu sunt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decât al orelor de veghe... Imagini, senzații, emoții, somnul oferă de toate, asemenea vieții pe care ne-am deprins a o considera ca propriu-zisă. Realitatea ...

 

Alecu Donici - Fierul și argintul

... Alecu Donici - Fierul şi argintul Fierul și argintul de Alecu Donici (Imitație) — Nu ai cuget, ești un rău! Tu te-ai făcut ciocan, tu te-ai făcut ilău. Și-n mine bați fără cruțare! Au doară ai uitat, că noi chiar din născare Tot de un neam suntem ...

 

Cincinat Pavelescu - E-așa de tristă așteptarea

Cincinat Pavelescu - E-aşa de tristă aşteptarea E-așa de tristă așteptarea de Cincinat Pavelescu E-așa de tristă așteptarea când știi c-aștepți zadarnic! Și-așa de tristă e speranța când știi că n-ai la ce spera... Și-așa de jalnică-i chemarea când știi că nu te poate-aude... Și-așa de grea e resemnarea Și-așa e chinul de amarnic, Când tot aștepți, aștepți zadarnic Și știi că n-ai ce aștepta... Încât de s-ar găsi cuvinte Să-exprimi a tale simțăminte, Să poți așterne pe hârtie Și suferință, Și durere, Și lacrimile ce-n tăcere Le verși amar Dar în zadar, În așteptarea celui care Nu vrea să vie, Nici să scrie Și nici să știe Că tot aștepți, aștepți zadarnic ca să vie... De s-ar găsi cuvinte, zic, Să poți așterne pe hârtie Această mare tragedie Ce-unor-ar pare un nimic, Atuncea s-ar mișca și munții, Și stâncile s-ar sfărâma; Și stelele din cer s-ar rupe, Și-oceanele ar îngheța, Și norii s-ar preface-n lacrimi, Și toți vulcanii ar erupe, Și lava lor ar arunca Pe inimile reci ca gheața, Pe sufletele împietrite ...

 

Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului

Dimitrie Anghel - Duşmanul maşinismului Dușmanul mașinismului de Dimitrie Anghel Din volumul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Minerva , III, 1032, 31 oct. 1011, p. 1. De la custura informă de silex, ori de la întîiul cuțit de plug făcut din bucata de fier căzută din cine știe ce astru, pe vremea bunilor troglodiți, și pînă la perfecționatele instrumente aratorii din zilele noastre, ce cale uriașe am străbătut. Pentru dunga neagră pe care o scrijelează omul de la începutul lumii, pe fața răbdătorului pămînt, în care să arunce sămînța, cîte minți nu s-au trudit pînă să ajungă la arătură adîncă a plugului cu aburi. Domnul Panțu însă era contra mașinismului și pentru tradiție. Trogloditul din el nu murise încă, și simplul fier de plug, cu care se slujise părinții și străbunii noștri din vremurile cele mai patriarhale, îl satisfăcea cu prisosință. "Mașinile sunt un cuvînt van și niște invenții complicate și diabolice. Totul e să sameni la vreme și să ai ploi priincioase", zicea el. Stăpînul lui era însă cu totul de altă părere, știind că un pămînt, cu cît îl vei lucra mai bine, cu atîta va rodi și el mai mult. Poate că era greșit ...

 

Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast

Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast Prinosul unui iconoclast de Dimitrie Anghel Cuvîntare ținută la Galați, la dezvălirea monumentului lui Eminescu. A te urca pe un soclu înseamnă a înstăpîni un fragment de univers de unde alungi viața ; înseamnă a pedepsi o marmură să ia o formă ce n-o mulțumește poate ; înseamnă a adăoga o umbră mai mult pe pămînt, o umbră care de cele mai multe ori nu e decît umbra unei umbre. Cugetare de iconoclast, veți zice, și nu veți fi departe de adevăr. Dar cine și-a plimbat ca mine reveriile prin grădinile, piețele și parcurile noastre, căutînd o rimă sau o imagine, a trebuit să gîndească așa. De pretutindeni, de la roata oricărei răscruci și din afundul oricărei cărări, un om de piatră sau de bronz și-a întins brațele acoperindu-mi orizontul. O armată de piedestaluri baricadează trecutul; un norod de anonimi îmbrăcați în redingote, ori în fracuri impecabile, sfidează ; o pleiadă de morți, a căror pleoapă trebuie închisă pentru a doua oară, privește cu încredere viitorul... Forma aceasta nouă de idolatrie a mers ...

 

Dimitrie Anghel - Statuia lui Cuza-Vodă

Dimitrie Anghel - Statuia lui Cuza-Vodă Statuia lui Cuza-Vodă de Dimitrie Anghel Publicată în 1907 , I, 39, 18 oct. 1910, p. 791—792. În munții Apeninilor , în masivele de piatră pe care cataclismele străvechi ori nervozitățile epidermice ale coajei noastre terestre zbuciumate de vulcani le-a ridicat și îngrămădit sub bolta cerului veșnic senin al Italiei, dormea de veacuri și un bloc de marmură albă. Dormea acolo piatra aceea îngrămădită între stînci și în somnul ei milenar nici nu visa că odată va fi obiectul atîtor discordii și dispute. Nu știa biata piatră, și cum ar fi putut să bănuiască, că în sînul ei marmorean doarme o formă predestinată, o formă a cărei contururi precise trebuia să poarte pe occiput o coroană. Nu știa că odată se va rostogoli din munte într-un nour de praf, tîrînd după ea o avalanșă de pietriș și nisip, și că va descătușa un rîu negru de cerneală care va curge nepotolit și tulbur. Dar dălți și ciocane au bătut în ea cu vrednicie ; așchii mari și luminoase au sărit din trupul ei, și cel ce sta de veacuri condamnat în alba-i închisoare a reintrat ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Țiganii liberați către evrei

Dimitrie Bolintineanu - Ţiganii liberaţi către evrei Țiganii liberați către evrei de Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu, Opere, vol II, București: Scriitori Români, 1982, pp. 86-87. În Eumenidele or Satire Politice. Jurnal în versuri. I (1866), nr. 6 (Octombrie), p. 5. Ni s-a spus și nouă, liberați țigani, Că vreți și voi drepturi în țară, târtani! Iată nebunie! Atât vă lipsea! Ce-ați face cu ele dacă le-ați avea? Ați face ce face cu ele țiganul Ce cântă din scripcă și bate ciocanul. N-ați fi nici miniștri, n-ați fi nici primari, Ci ați fi ce sunteți, birtași, cârciumari. Pe voi nu vă-alungă ca nebotezați Ci numai ca oameni încă nespălați! Noi ne dezrobirăm de mult de stăpâni, Avem tot o lege țigani și români, Avem tot un popă, tot o primărică Și drepturi politici ca o românică. Și cu toate astea ce am folosit? Nici un țigan încă nu s-a boierit, Nici un țigan încă nu-i în Adunare, Nu e nici ministru, nici ispravnic mare, Nici zapciu, nici popă, ba nici chiar notar! Sub Kogălniceanu aveam un primar; Dar când revoltanții veniră în țară Pe primarul nostru vru să- ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Clavecinul

... nopții, depărtate stele Scântei un minut. Fiecare sunet ce-orologiul vărsa, Sufletu-mi, lovindu-l, crud îl fărăma, Astfel sună-n inimi orice lovitură De ciocan pe cuiul tristului sicriu Unde se întinde dulcea creatură Care noi iubim. Ea-nțelese doruI ce mă-mpovăra Și de rozioare fața-și scutura. M ...

 

Gelu Vlașin - Muka II

Gelu Vlaşin - Muka II Muka II de Gelu Vlașin marți la romană poate beau două halbe zâmbetul tău ca o cârtiță fără dinți sufletul care suflet îmi spui nu fi prostuț te dezbraci în piața amzei faceți performance cu trecătorii două ore în canal aurolacii pendulează euforic și-un picior abstract îmi zugrăvește fața cu pumnii lui uriași ciocanul de plută zboară peste premiile neacordate vulturilor în timpul unei expoziții de capete sparte și un amic pofticios mă curăță de păcate minerale când fierul pătrunde timpul zboară desculț de-a stânga fiului

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIOCANI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru CIOCANI.

CIOCAN

... Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul ( 1 ) . 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie . 4. ( În sintagma ) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens și de scurtă durată . CIOCÁN^2 , ciocane , s . n . ( Pop . ) Păhărel în formă de sticluță , cu gâtul strâmt și ...

 

CIOCĂNAȘ

... CIOCĂNÁȘ^2 , ciocănașe , s . n . ( Pop . ) Diminutiv al lui ciocan ^2 . - Ciocan ^2 + suf . - aș . CIOCĂNÁȘ^1 , ciocănașe , ( 1 ) s . n . , ciocănași , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Ciocănel . 2. S . m . Muncitor care sparge cu ciocanul ...

 

CIOCĂNEL

... CIOCĂNÉL , ciocănele , s . n . Diminutiv al lui ciocan ^1 ; spec . ciocan ^1 mic cu care se lovesc coardele țambalului , xilofonului , toba , toaca etc . ; ciocănaș ^1 . - Ciocan

 

ȘABOTĂ

ȘABÓTĂ , șabote , s . f . Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate , fiind așezată elastic pe fundația

 

CIOCĂNAR

... CIOCĂNÁR , ciocănari , s . m . 1. Muncitor într - o echipă de nituit cu mâna ; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan ^1 ( mecanic ) . 2. ( Depr . ) Muncitor necalificat . - Ciocan

 

LETCON

... LÉTCON , letcoane , s . n . Unealtă în formă de ciocan pentru încălzirea pieselor metalice în vederea lipirii lor cu cositor , cu plumb etc . ; ciocan

 

PICON

... abataj constituită dintr o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat , care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu ; p . gener . ciocan

 

ȘAIDAJ

ȘAIDÁJ , șaidaje , s . n . Operație de alegere manuală a minereurilor , însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână . [ Pr . : șa -

 

ȘNIȚEL

ȘNÍȚEL , șnițele , s . n . Preparat culinar făcut dintr - o felie subțire de carne , bătută cu ciocanul de lemn , trecută succesiv prin făină , ou și pesmet și prăjită în

 

BĂTAIE

BĂTÁIE , bătăi , s . f . I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect . 2. ( Înv . ) Luptă , bătălie . 3. ( În expr . ) A pune ( ceva ) la bătaie = a ) a oferi ( ceva ) spre a fi cheltuit sau consumat ; b ) a risca ( ceva ) . II. 1. Lovire , izbire ( repetată ) a unui obiect de altul . 2. Lovitură dată într - un obiect ( cu mâna , cu ciocanul etc . ) 3. Zgomot ( ritmic ) produs de un motor sau de un mecanism în funcție . 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil , o săgeată etc ; felul cum trimite o armă proiectilul ; traiectoria unui proiectil ; p . ext . Distanță până la care poate ajunge vederea cuiva ; rază vizuală . 5. ( În legătură cu anumite fenomene ale naturii , a căror denumire determină sensul cuvântului ) a ) Suflare a vântului ; adiere . b ) Cădere a ploii , a grindinii etc . c ) Dogoreală , arșiță . d ) Lumină . 6. ( Reg . ) Lătrat ( scurt și ritmic ) al câinilor . 7. Boiște . III. 1. ( Sport ) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol , la o săritură . 2. ( În expr . și loc . adv . ) ( ...

 

BAȘCHIE

... BÁȘCHIE , bașchii , s . f . Ciocan

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...