Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:COCOȘ, PERCUȚIE, PERCUTA, SCLEROSCOP, SCOICĂ, TRĂGACI ... Mai multe din DEX...

PERCUTOR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PERCUTÓR, percutoare, s.n. Piesă a unor instalații și agregate tehnice care, prin percuție, pune în mișcare sau oprește diferitele părți ale instalației. ** Spec. Piesă la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care loveşte focosul sau capsa proiectilului pentru a produce aprinderea încărcăturii. - Din fr. percuteur.

Sursa : DEX '98

 

percutór s. n., pl. percutoáre

Sursa : ortografic

 

PERCUT//ÓR \~oáre n. Piesă metalică la o armă de foc, care, lovind în capsa sau focosul unei încărcături explozive, provoacă detonația. /percuteur

Sursa : NODEX

 

PERCUTÓR s.n. Piesă la armele de foc care izbeşte capsa proiectilului, producând explozia cartușului. [< fr. percuteur].

Sursa : neologisme

 

PERCUTÓR s. n. piesă a închizătorului unei arme de foc care serveşte la percuția capsei cartușului sau a focosului. * mecanism de aprindere a amorselor la mine. (< fr. percuteur)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERCUTOR

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru PERCUTOR.

COCOȘ

... mare decât găina , cu o creastă roșie dezvoltată , cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori ( Gallus bankiva domestica ) . II. S . n . 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare . 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi . III. S . m . 1 ...

 

PERCUȚIE

PERCÚȚIE , percuții , s . f . 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului . 2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane , a unei lame , a unei placi metalice de la un instrument muzical . 3. Izbire cu percutorul a capsei , a focosului unui proiectil , pentru a provoca aprinderea încărcăturii . [ Var . : percuțiúne s . f . ] - După fr .

 

PERCUTA

PERCUTÁ , percutez , vb . I . Tranz . 1. A izbi capsa unui cartuș , a unui focos etc . cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii . 2. A examina un bolnav prin

 

SCLEROSCOP

... SCLEROSCÓP , scleroscoape , s . n . Aparat pentru măsurarea durității unui material prin ricoșeul unui percutor

 

SCOICĂ

SCÓICĂ , scoici , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale , ocrotit de două valve calcaroase , de obicei cenușii , care formează scheletul extern al animalului . 2. Scheletul calcaros al scoicii ( 1 ) ; cochilie . 3. Acoperiș ( de sticlă ) în forma unei cochilii de scoică ( 1 ) sau în formă de evantai , construit la intrarea într - o clădire . 4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze . 5. ( La armele de vânătoare ) Adâncitura închizătorului , în care este înșurubat

 

TRĂGACI

TRĂGÁCI , - CE , trăgaci , - ce , subst . , adj . 1. S . n . Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc , de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul . 2. S . m . Trăgător ( II 2 ) . 3. Adj . ( Pop . ; despre animale ) Care trage ( bine ) la ham sau la jug ; de tracțiune . - Trage + suf . -