|
|
||
Vezi și:ASFINȚIRE,
ASFINȚIT,
SCĂPĂTA,
APUNE,
APUS,
DECLINA,
SCĂPĂTAT,
SCĂPA,
SFINȚIT
... Mai multe din DEX...
ASFINȚI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ** Fig. A merge spre declin. - A^3 + sfânt.Sursa : DEX '98 A asfinți ≠ a răsăriSursa : antonime ASFINȚÍ vb. v. apune.Sursa : sinonime asfințí (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfinţéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. asfințeáscăSursa : ortografic A ASFINŢ//Í pers. 3 \~éște intranz. (despre aștri) A se lăsa după orizont; a apune; a scăpăta; a coborî. /a + sfântSursa : NODEX asfințí (-țésc, -ít), vb. - 1. (despre aștri) A apune, a scăpăta. - 2. (Despre sursele de lumină) A dispărea, a se întuneca. Var. sfinți. Probabil un der. de tipul *affing?re sau *exfing?re, cu schimbarea modernă a conjug. (datorită conjug. incoative), și cu alterarea fonetismului, datorată falsei etimologii populare care a asimilat acest cuvînt la familia sfînt și sfinți. Fingere înseamnă în principal "a da formă" (cf. figura, effigies); în lat. ca și în rom. a ajuns să însemne "a da formă falsă" sau "a se preface"; cf. it. fingere, prov. fenher, fr. feindre (REW 3313). Cu toate acestea, sensul primitiv s-a păstrat, specializat în mod ciudat, "a da formă aluatului pentru pâine", prin cat. fenyer, sp. heñir și mr. asfindzere "a crește aluatul", desfindzere "a pune aluatul la rece, pentru a-l împiedica să crească" (Papahagi, JB, XII, 102; REW 3313). În rom. acest sens este propriu vb. a crește, dar a existat probabil în vechime un verb *asfinge, ca în mr., care ulterior a devenit *asfingi. Evoluția semantică poate fi interpretată în mai multe feluri. Plecînd de la affingere "a crește aluatul" se poate să fi ajuns la "a se revărsa" sau "a da pe de lături", caz în care am avea o evoluție (de la "a crește" la "a pleca") paralelă cu cea care apare la lat. mergere "a adînci, a cufunda" rom. merge. Este posibil de asemenea ca effingere să fi fost interpretat ca un *de ex fingere. Însă cel mai probabil este faptul ca însuși vb. fingere să fi ajuns, printr-o evoluție normală, de la sensul de "a da formă falsă" , la acela de "a nu da nicio formă" sau "a dispărea"; această ipoteză se sprijină și pe morv. foedre "a scoate, a da jos". Cf. semantismului lui "apune" și, pentru proteza lui s, (s)fărîma, (s)frinție. În general se consideră că asfinți provine de la sfînt (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac; DAR; Candrea; cf., pentru compararea cu expresia corespunzătoare din ngr. ? ????? ?????????, articolele lui L. Spitzer, REB, II, 224-5 și M. Kriaras, REB, III, 462-8). Am arătat că este evidentă contaminarea lui *asfingi cu asfinți; pare însă evident și faptul că o asemenea asociere nu poate fi concepută decît a posteriori, adică sugerată de consonanța ambelor cuvinte. Etimonul asfinți sfînt s-ar baza pe asocierea ideii de "apus" cu cea de "dincolo", fundamentală în mitologia populară în general. Cu toate acestea, a presupune că imaginația populară a conceput apusul soarelui ca o "sanctificare" a astrului implică un proces intelectual prea complicat, și în același timp neclar. Dimpotrivă, s-ar putea afirma că imaginația populară vede "sfîntul" ca o entitate vie și actuală (sfîntul soare este o expresie foarte cunoscută, dar numai pentru soarele prezent), și refuză să asocieze ideea de "sfințenie" cu aceea de "moarte" sau "dispariție", care la urma urmelor înseamnă neputința firească a umanității noastre obișnuite. Pe de altă parte, este curios să observăm că vb. asfinți, popular și de uz curent, nu apare în nici un text anterior sec. XIX; de aici se poate deduce că evoluția semantică pe care am indicat-o a rămas nesigură pînă într-o epocă relativ modernă. Adăugăm că Scriban se gîndește la o der. de la sl. svjetiti, cf. a sfeti, cu influența lui sfînt; însă sensul lui svjetiti "a străluci" se opune acestei der. (dificultate pe care autorul încearcă s-o biruie, presupunînd că numele s-a aplicat poate mai întîi răsăritului, și apoi apusului aștrilor). Mai importantă decît etimologia propusă, care ni se pare greșită, este intuiția autorului că originea cuvîntului trebuia să fie căutată altundeva în afară de sfînt. -Der. asfințit, s.n. (apus al aştrilor; occident).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ASFINȚIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 85 pentru ASFINȚI. Dimitrie Anghel - Asfințit de lună Dimitrie Anghel - Asfinţit de lună Asfințit de lună de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui Leonte Moldovan Coboară peste ape luna Și cum și-apropie figura, Ai spune-un cap ce se prăvale În fundul lacului de-a dura. Însângerată joacă apa Și e-o tăcere sepulcrală : A fost pe undeva, se vede, O execuție Ștefan Octavian Iosif - Asfințit de lună Ştefan Octavian Iosif - Asfinţit de lună Asfințit de lună de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui Leonte Moldovan Coboară peste ape luna Și cum și-apropie figura, Ai spune-un cap ce se prăvale În fundul lacului de-a dura. Însângerată joacă apa Și e-o tăcere sepulcrală : A fost pe undeva, se vede, O execuție Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfințit Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfinţit Să fie sara-n asfințit de Mihai Eminescu Să fie sara-n asfințit Și noaptea o să înceapă; Răsaie luna liniștit Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei Cărărilor din crânguri, În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gândul, Ca cerul ce privește-n lac Adâncu-i cuprinzându-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi: Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patemi Și de asupra mea rămâi Durerile de-mi curmă Și fii iubirea mea dentâi Și visul meu din S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Ștefan Octavian Iosif S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Ştefan Octavian Iosif Ștefan Octavian Iosif () n. 11 septembrie 1875 , Brașov d. 22 iunie 1913 , București Poet și traducător român Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons Cuprins 1 Poezii 1.1 Versuri (1897) 1.2 Patriarhale (1901) 1.3 Sonete (1901 - 1902) 1.4 Cântece și balade (1901 - 1902) 1.5 Poezii (1902) 1.6 Credințe (1905) 2 Traduceri 3 În colaborare cu Dimitrie Anghel 4 Legături externe Poezii Versuri (1897) Vesele semnale Lumea lor! April Goana Surorile Sărbătoare Aceleiași Patriarhale (1901) Bunica Revedere Furtuna Cobzarul Adio Haiducul Artiști Sonete (1901 - 1902) Cătră tinerii poeți Reînviere Adio În treacăt De sărbători Cronicarii Boierii Răzmirița Lăutarul Haiducul Secerișul Farniente În parc În atelier De urît Un cîntec Poezia Toamnă (Te uită, frunza pică irosită) Cântece și balade (1901 - 1902) Cântece Singurel ca un haiduc... Nu mai sun pe luncă flori... Boii stau în jug supuși... Dragă codrule, te las... Stau la Bălgrad trei fârtați... Frumoasa Irină Cântec de primăvară (Înfloresc grădinile) Novăceștii Mi-e dor Eroul de la Königgrätz Ruptură Pintea De cântece Parisu-i plin... Steaua Ielele La cules Visează codrul Apa morților Poezii (1902) Veselie ... Ștefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeți Ştefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeţi Cătră tinerii poeți — 1901 — de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție I Întunecată-i steaua țării noastre... Înstrăinați trăim în zile grele, Și viitorul — plin de semne rele — Vestește lacrămi numai — și dezastre... Spre voi se-ndreaptă glasul rugii mele, Frați cîntăreți ! Sus inimele voastre, Poeți pierduți prin nori și-n zări albastre Ce nu visați decît la flori și stele... Nu osteniți, ca-n asfințit de seară, Ci — treji la mîndrul sunet de fanfară — Veniți cu suflet și cu voie bună Spre soarele ce-i gata să răsară, Să înălțăm iar flamura străbună A dragostei de lege și de țară ! II Cîntați umbriți de-a flamurei aripă Sub care uriași bătrîni luptară ! Au n-auziți pe-ntinsele hotare Ce jalnic paseri mari de pradă țipă ? Și nu vedeți ce nouri se-nălțară ?... Grea vijelie-n fiecare clipă Ne spulberă comorile-n risipă — Chiar sfînta noastră doină stă să piară ! Copii răzleți ai mîndrei noastre nații ! De mai trăiește-n voi simțire vie, Veniți atunci și vă cunoașteți frații ! Sădiți în inimi vechea bărbăție, Avînturi mari, eterne aspirații... Și numele ... Ștefan Octavian Iosif - Fulgii Ştefan Octavian Iosif - Fulgii Fulgii de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Zăceau priveliștele moarte Sub cerul sur, în asfințit, Și-abia mai auzeam departe Un glas de crivăț amorțit. În mijlocul naturii mute Eram eu singur călător : Îmi aminteam de vremi trecute Și mă visam în viitor... Iar din imperiul tăcerii Se desprindeau fulgi mari de nea : Cădeau încet, cădeau puzderii În urma și-naintea Ștefan Petică - II (O ceată-ntunecată s-a oprit) Ştefan Petică - II (O ceată-ntunecată s-a oprit) O ceată-ntunecată s-a oprit de Ștefan Petică O ceată–ntunecată s-a oprit Tăcută și răsleață la răscruce; Atât de grea îi cade-n asfințit Tortura de-a nu ști-ncotro s-apuce. Cât fuse ziua clară s-a-mbuibat Cu cântece și joc în loc de pâine Și beată de plăcere a uitat De grija zilei groaznice de mâine. Dar seara se coboară răcoroasă Și-amurgul sărbătoarei e amar Ca drojdia cea neagră ce o lasă Năspritul must pe fundul de pahar. Cu trândavi ochi privește spre apus Mirată că nu poate să-l priceapă; O rugă pare c-ar avea de spus Dar nu știe măcar nici cum să-nceapă Ci stă îngrămădită ca o turmă Și tremură de taina ce-o-nfioară Cu moartea zilei blonde care curmă Și jocul și cântarea de vioară. Și tristă de pierduta fericire Tăcută stă cu fruntea încruntată Chemând ceva din stinsa strălucire S-aprindă facle-n noaptea- Alecu Russo - Stânca Corbului Stânca Corbului de Alecu Russo Legendă culeasă de la Bicaz Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș. Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai grațios, mai pitoresc și mai grozav. Tablou magic și demn de penelul lui Salvator Rosa . Soarele asfințind într-un ocean de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul ... Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F Alexandru Vlahuţă - Ce te uiţi cu ochii galeşi%3F Ce te uiți cu ochii galeși? de Alexandru Vlahuță Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi, Și oftezi, dând pas gândirii să mai lunece-napoi?... Lasă frunzele pustiei și bătăilor de vânt! Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. Strânge-ți gândurile-acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri, Palide-n puterea nopții să mai tremure pe drum... Nici te mai uita în urmă-ți la grămezile de scrum... Nu vezi tu că îndărătu-ți e-ntuneric și pustiu!... Și n-auzi cât de sinistru sun-a groapă ș-a sicriu Glasul tinereții duse ș-al iluziilor șterse?... Înțelege că-i zadarnic pe-un mort lacrimi să se verse!... Negreșit, avut-ai zile de noroc și de iubire... Cine n-are-n lumea asta partea lui de fericire? Ai trăit și tu în basme... Te credeai și tu o zână, Ș-așteptai, ca să te fure, vreun făt-frumos să vină, De-ți roteai pe lanul vieții ochii mari și visători, Nu-ntâlneai decât podoabe, fluturi, pajiște și flori! Și când pentru- ... Alexandru Vlahuță - Icoane șterse Alexandru Vlahuţă - Icoane şterse Icoane șterse de Alexandru Vlahuță Privesc de la fereastră, gânditor, Cum soarele se lasă-n asfințit, Deasupra lui chenarul unui nor Cu aur și rubin pare tivit. Albastrul cerului acolo-i șters; Din nor bizare forme se desfac... Cum le-aș așterne-n ritmul unui vers! Dar se topesc... Acum, parcă-i un drac, În haină de argint înfășurat, Stă drept și ține-n mână un stindard. Acu-i un urs... dar iată... s-a schimbat... I-un popă pletele-ncâlcite-i ard. O clipă-l văd cu brațele în sus, Dar flacările lacome-l cuprind, Un nor de praf se-nalță la apus, Încet a nopții umbre se întind... În pacea asta sfântă din amurg Ce trist lucesc a cerului făclii! Iar clipele vieții mele curg Din ce în ce mai reci și mai Alexandru Vlahuță - Ieri, azi, mâine Alexandru Vlahuţă - Ieri, azi, mâine Ieri, azi, mâine de Alexandru Vlahuță Ieri!... cenușa ce păstrează forma încă neschimbată, Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată, Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorții vânt; Ieri... poveste, cu eroii oase putrede-n mormânt. Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfințit, Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit, Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă și pândește Țărmul unde amintirea cu dorința se-ntâlnește. Mâini?... o strângere din umeri a enigmei întrebate; Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate, Cui de aninat speranțe, prunc ce nu poate grăi. Mâine... mâine, cine știe câți din noi vom mai Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASFINȚIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ASFINȚI. ... ASFINȚÍRE s . f . Faptul de a asfinți ; asfințit . - V. asfinți ... ASFINȚÍT , asfințituri , s . n . 1. Faptul de a asfinți ... Intranz . 1. ( Pop . ; despre Soare , Lună și alți aștri ; la pers . 3 ) A coborî spre asfințit ; a apune , a asfinți ... APÚNE , pers . 3 apúne , vb . III. Intranz . ( Despre aștri ) A dispărea sub orizont ; a asfinți APÚS^2 , - Ă , apuși , - se , adj . Dispărut pentru totdeauna . Vremuri apuse . - V. apune . APÚS^1 , apusuri , s . n . 1. Trecere a unui astru sub orizont ; priveliște oferită de soare când apune . 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale , opus răsăritului ; vest ; p . ext . loc pe orizont , regiune , țară situată spre acest punct cardinal . 3. Timp al zilei când apune soarele ; asfințit . 4. Fig . Declin , decădere , DECLINÁ , declín , vb . I . 1. Tranz . A trece un substantiv , un adjectiv , un pronume , un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale . 2. Tranz . ( Rar ; în expr . ) A - și declina numele , calitatea etc . = a - și spune numele , calitatea etc . ; a se prezenta . 3. Tranz A refuza să - și asume o sarcină , o răspundere , o funcție , a nu vrea să soluționeze un litigiu etc . 4. Tranz . A pune la îndoială , a nu admite , a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva . 5. Intranz . ( Rar ; despre aștri ) A coborî spre asfințit ; a apune , a SCĂPĂTÁT^2 , - Ă , scăpătați , - te , adj . Care a sărăcit ; sărac . - V. scăpăta . SCĂPĂTÁT^1 s . n . ( Pop . ) Apus , asfințit . - V. SCĂPÁ , scap , vb . I . 1. Intranz . A se desprinde din . . . ; a se elibera , a se salva ( dintr - o cursă , dintr - o strânsoare etc . ) ; a se descătușa . 2. Tranz . A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie ( din cauza unei emoții , a neatenției sau din cauză că este prea greu ) ; a da drumul din mână involuntar la ceva . 3. Intranz . ( Rar ; despre Soare ) A coborî spre asfințit ; a fi în declin , a trece de . . . 4. Refl . A spune sau a face ceva fără voie , din greșeală ; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva . 5. Tranz . A pierde un spectacol , o întâlnire , un tren etc . ; a nu mai apuca , a nu mai prinde ( întârziind ) , a sosi prea târziu . 6. Tranz . A lăsa neobservat , a pierde din vedere , a nu lua în seamă , a omite . 7. Intranz . A nu reuși momentan să - și amintească de . . . 8. ... SFINȚÍT^2 , - Ă , sfințiți , - te , adj . ( Bis . ) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a - i da un caracter sacru . 2. Epitet de onoare dat clericilor . - V. sfinți ^1 . SFINȚÍT^1 s . n . v . |
||