Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

FONETISM - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FONETÍSM, fonetisme, s.n. 1. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic. 2. Mod specific de a pronunța un anumit sunet sau un cuvânt. - Din fr. phonétisme.

Sursa : DEX '98

 

FONETÍSM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme)

Sursa : neoficial

 

FONETÍSM s. (FON.) pronunțare, pronunție, rostire. (\~ regional.)

Sursa : sinonime

 

fonetísm s. n., pl. fonetísme

Sursa : ortografic

 

FONETÍSM \~e n. lingv. 1) Totalitate a sunetelor unui sistem fonetic. 2) Mod de pronunțare a sunetelor sau a cuvintelor caracteristic unei limbi sau unui dialect. /phonétisme

Sursa : NODEX

 

FONETÍSM s.n. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic; mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect etc. [< fr. phonétisme].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru FONETISM

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru FONETISM.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Cine sunt albanesi%C4%AD%3F

... la culme în texturile Măhăcene de lângă Turda de pe la 1600: lură = lună, cire = cine, Ă³merÄ­ = Ă³menÄ­, mâra = mâna, etc. Prin acest fonetism, cuvintele cele maÄ­ latine sună la noÄ­ nĂ©oș albanesce. În același mod, o vorbă curat latină la Români devine un învederat albanism printr'o ...

 

Titu Maiorescu - Observări polemice

Titu Maiorescu - Observări polemice Observări polemice de Titu Maiorescu 1869 I — A critica este ușor; e greu a face mai bine. — Fără îndoială. Dar de aci nu urmează, precum par a crede cei ce ne întâmpină cu asemenea opinii noi, că a critica este de prisos. Ușoară sau nu, critica a fost și va rămânea o lucrare necesară în viața publică a unui popor. Înțelegerea răului este o parte a îndreptării. Din acest punct de vedere, înființarea unei reviste ( Convorbiri literare ) cu o tendință critică mai pronunțată ne pare a împlini un gol lăsat în mica noastră mișcare literară. În adevăr, publicistica română prezintă deocamdată în tonul și maniera criticilor sale spectacolul a două extreme greu de împăcat. Foile politice, cu prea puține excepții, sunt pline de personalități la adresa celor ce susțin o opinie contrară, jurnaliștii se tratează de inimici, nu de adversari, "oameni corupți, trădători de patrie", în timpul din urmă "conspiratori austro-maghiari", sunt epitetele obișnuite cu care un partid atacă pe calălalt, și, fiindcă acesta răspunde tot așa celui dintâi, publicul cu bun-simț ...

 

Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română

Titu Maiorescu - Direcţia nouă în poezia şi proza română Direcția nouă în poezia și proza română de Titu Maiorescu 1872 I - Poezia Alecsandri, Eminescu, Bodnărescu, Matilda Cugler, Șerbănescu, Petrino' Sunt întrebări care în starea normală a unei societăți nu există, dar care, o dată născute, se impun atenției tutulor și cer neapărat un răspuns de la cei ce se gândesc la interesele publice. Va avea România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica și a purta sarcina culturei? Căci cultura e o sarcină care cere și consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei națiuni. Va putea să pășească în lucrare pașnică pe aceeaș cale pe care civilizația apuseană a adus atâta bine omenirii? O parte a răspunsului atârnă de la direcția spiritelor din societatea de astăzi, direcție a cărei manifestare este literatura în înțelesul cel mai larg al cuvântului. Pe când în lumea noastră politică neliniștea a ajuns la culme și totul pare întunecat în confuzia unor tendințe lipsite de princip, se dezvoltă, alăturea cu acele mișcări nesănătoase, o literatură încă jună și, în parte, încă nerecunoscută, dar care, ...