Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CONJUGAT, CONJUGABIL, CONJUGARE, POLAR, SEMIDEPONENT, UNIPERSONAL ... Mai multe din DEX...

CONJUGA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ** Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. - Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

Sursa : DEX '98

 

CONJUGÁ vb. v. îmbina, împleti, uni.

Sursa : sinonime

 

CONJUGÁ vb. tr., refl. 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< fr. conjuguer, lat. coniugare)

Sursa : neoficial

 

conjugá vb., ind. prez. 1 sg. conjúg, 3 sg. și pl. conjúgă

Sursa : ortografic

 

A CONJUGÁ conjúg tranz. A face să se conjuge. /conjuguer, lat. conjugare

Sursa : NODEX

 

A SE CONJUGÁ se conjúgă intranz. 1) (despre verbe) A se modifica după cate-goriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr și diateză). 2) fig. A se uni într-o anumită ordine. /conjuguer, lat. conjugare

Sursa : NODEX

 

CONJUGÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. tr., refl. (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjúg. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare].

Sursa : neologisme

 

conjugá (-g, -át), vb. - 1. A modifica formele unui verb. - 2. A se combina, a se uni. Lat. coniugare (sec. XIX), asimilat lui a înjuga. - Der. conjugal, adj., din fr. conjugal.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONJUGA

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru CONJUGA.

CONJUGAT

CONJUGÁT , - Ă , conjugați , - te , adj . Unit , legat

 

CONJUGABIL

... CONJUGÁBIL , - Ă , conjugabili , - e , adj . Care se poate conjuga

 

CONJUGARE

... CONJUGÁRE , conjugări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) conjuga și rezultatul ei . 2. Flexiunea verbului . 3. Fig . Îmbinare , împletire . 4. ( Biol . ) Forma cea mai simplă de fecundație , care constă în unirea temporară a ...

 

POLAR

POLÁR , - Ă , polari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la cei doi poli ^1 ai Pământului , de la poli ^1 , caracteristic polilor ^1 ; din regiunea sau din zona polilor ^1 . 2. Adj . Privitor la polii ^1 unui magnet sau ai unei pile electrice . 3. Adj . ( Mat . ; în sintagma ) 4. Adj . ( Fil . ) Care se află într - un raport de polaritate , care prezintă polaritate . 5. S . f . Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica

 

SEMIDEPONENT

SEMIDEPONÉNT , - Ă , semideponenți , - te , adj . Verb semideponent ( În sintagma ) = verb activ ca sens care are unele forme ce se conjugă după diateza activă , iar altele după diateza

 

UNIPERSONAL

UNIPERSONÁL , - Ă , unipersonali , - e , adj . ( Despre verbe , forme și construcții verbale ) Care se întrebuințează sau se conjugă numai la persoana a 3 - a