Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȘOD, CIUDĂȚENIE, CIUDAT, DEȘĂNȚAT, FISTICHIU, IȚI, INEXPLICABIL, PARAXIN, POZNĂ, POZNAȘ ... Mai multe din DEX...

CURIOS - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CURIÓS, -OÁSĂ, curioși, -oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ** Indiscret. 2. Care stârnește curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobișnuit; original. [Pr.: -ri-os] - Din fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso.

Sursa : DEX '98

 

CURIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care manifestă curiozitate; indiscret. 2. care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. (< fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso)

Sursa : neoficial

 

CURIÓS adj. 1. v. neobișnuit. 2. v. indiscret.

Sursa : sinonime

 

curiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. curióși; f. sg. curioásă, pl. curioáse

Sursa : ortografic

 

CURI//ÓS \~oásă (\~óși, \~oáse) 1) Care manifestă curiozitate. 2) Care este indiscret. 3) Care iese din comun. [Sil. -ri-os] /curieux, lat. curiosus

Sursa : NODEX

 

CURIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care manifestă curiozitate; indiscret. 2. Care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. [Pron. -ri-os, var. (pop.) curioz, -oază adj. / cf. fr. curieux, it. curioso, lat. curiosus].

Sursa : neologisme

 

curiós (-oásă), adj. - 1. Ciudat, straniu. - 2. Indiscret. - Mr. curios. It. curioso, și mai tîrziu fr. curieux (sec. XIX). Înainte se pronunța și curioz, ca în it., sau in ngr. ????????. - Der. necurios, adj. (fără curiozitate); curiositate, s.f. (curiozitate).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CURIOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 159 pentru CURIOS.

Alexandru Vlahuță - Sonet (Sunt zece ani. Ce curios îmi pare)

... Alexandru Vlahuţă - Sonet (Sunt zece ani. Ce curios îmi pare) Sonet de Alexandru Vlahuță Sunt zece ani. Ce curios îmi pare Aspectul lucrurilor vechi, uitate! Ca dintr-un somn, deodată deșteptate, Parcă privesc c-un aer de mirare... Mai strâmtă-i casa, toate-s ...

 

Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi

... un chip, nu a vrut să i se mărturisească de ce natură e sentimentul lui pentru ea, bărbatul răspunde: e un sentiment foarte curios. Femeia încheie, firește, aproape ofensată: Adică bun de pus la muzeu. Adevărat, jurnalul doctorului Emil Codrescu dă impresia delicată a unui capitol de ... pofta celor câteva kilograme de materie organică, pe care fata cu părul pe spate le extrăgea din elementele brute ale naturii. În treacăt notăm faptul curios, dar adânc fondat în concepția întreagă a doctorului Codrescu, că meritul fetei de a extrage din elementele brute... aceea ce extrage ... că ea știe că el o iubește. Însă doctorul Codrescu nimic! El face analiză. 0 face până la deplorabila încheiere: am pentru dumneata un sentiment curios. Delicios de gingășie este acest flirt moldovenesc de pe vremuri cu mata și cu duduie. Este aici prilej de a regreta încă o ...

 

Ion Luca Caragiale - Cam târziu...

... cu gândul de foarte de departe, zice tam-nisam: — Frate, ce s-o fi făcut Costică?... Costică Panaite... știi... — Costică Panaite?... zice altul. Curios lucru! Cum ți-a venit?... Tocma la el mă gândeam și eu, la Costică Panaite. — Domnule, zice al treilea; asta este ceva ... în provincie... la o moșie, mi se pare... S-a apucat de comerț... Nu l-am văzut, poate, de opt ani... Dar e curios lucru, domnule, cum să ne aducem aminte de el, așa... Și toți trei prietinii tac și stau mirați pe gânduri. Câtă vreme nu vorbesc, gândurile ... copil!?" S-a suit apoi în birjă, a lăsat geamantanul la Metropol și a venit aci. Ceea ce e curios e că și dânsul avea o presimțire; venind în birje dinspre Matache Măcelaru către centru, îi trecuseră prin gând atâtea și-atâtea amintiri de pe ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Epigramatice (Iosif)

... Și-mi rîse-n nas, șiret. Decît, rămînă între noi, S-a înșelat amar, Privisem la cățelul ei: Un soi de cîine rar. Curios ! Îmi pare foarte curios

 

Constantin Stamati - Mincinosul

... pildă, la Roma am văzut un castravete Într-o grădină sub un perete, Care, să nu spun minciuni, era mare cât un munteâ€�... „Apoi curios îți pare, atunci celălalt i-au zis, Când pământul este plin de aceste minuni multe; Precum și eu înadins Îți voi arăta acum o minune ... însă cât o casă mare.â€� „Și cât casa nu se poate, Însă orișicum să fie, Dar tot, mi se pare mie, Podul mai curios este decât minunile toate, Căci el nu poate să ție nicidecum pe mincinoși, Precum în vara aceasta de pe dânsul au căzut Doi călători lăudoși ...

 

George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise

George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise Homer: Chinurile lui Ulise de George Topîrceanu Fragment apocrif din Odiseea, în hexametri și pentametri ...Astfel corabia-n fugă plutea cu ușoarele-i pânze Doldora pline de vânt, peste noianul de ape. Singur pe navă prudentul Ulise privea cu-ntristare, Cât ți-i oceanul de larg, zările fără catarguri. Căci părăsind pe frumoasa Calipso cea aprigă-n șolduri (Pentru că nu-i mai plăcea) și navigând la-ntâmplare Trei săptămâni împlinite departe de țărmuri, eroul Nu mai zărise de-atunci dulce obraz de femeie... Cum, la sfârșit de ospăț, muritorul aruncă la mâțe Restul juncanului fript, fără să-i treacă prin minte Că mai apoi flămânzind cerceta-va-n zadar să găsească O bucățică de zgârci ca să-și astâmpere foamea; Astfel eroul simțise de-amor că lehamite-i este Cât l-a avut din belșug lângă Calipso, iar astăzi Jalnic striga peste valuri de dorul histericei nimfe Care-l ținuse captiv, ca să-l iubească cu sila: ,,Cine m-a pus să te las și să plec pe pustiile ape Fără să știu încotro, nici până când rătăci-voi? Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului ...

 

Ion Luca Caragiale - Cadou...

... nu-i vreo valoare grozavă; dar știi, nu face: un cadou de la nenea Andrei... Știi cât ține el la noi... — Firește... — Sunt curios, să vedem: se găsește? Dar în sfârșit, zi că nu se găsește... Atâta pagubă!... Dar de unde știi? poate că se găsește! Eu nu zic ...

 

Ivan Andreievici Krâlov - Mincinosul

... pildă, la Roma am văzut un castravete Într-o grădină sub un perete, Care, să nu spun minciuni, era mare cât un munteâ€�... „Apoi curios îți pare, atunci celălalt i-au zis, Când pământul este plin de aceste minuni multe; Precum și eu înadins Îți voi arăta acum o minune ... însă cât o casă mare.â€� „Și cât casa nu se poate, Însă orișicum să fie, Dar tot, mi se pare mie, Podul mai curios este decât minunile toate, Căci el nu poate să ție nicidecum pe mincinoși, Precum în vara aceasta de pe dânsul au căzut Doi călători lăudoși ...

 

Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect

... nou inginer, se suia pe un deal și de acolo le hărăzea cât vedea cu ochii, însemnându-le de hotar zările și râurile. Precum era curios inginer, el nu era mai puțin curios și arhitect. La anul 1466, el hotărâse să ridice mănăstirea Putna, în aducere aminte a două campanii slăvite ce făcuse în Ardeal și ...

 

Paul Zarifopol - Caragiale, pe scurt

... sentinței omului politic, în această materie. Obișnuit, are dreptate omul de piață, când judecă pe oricine vreți din punctul de vedere al pieței. Destul de curios e că oamenii de piață se amestecă a judeca pe artiști, de exemplu, și din punctul de vedere al artei respective. Acesta e ...

 

Ion Luca Caragiale - Mici economii...

... lună, înțeleg; dar ca să mai mă-ncurc, să-mi pierz independența pentru o mizerie, nu; asta n-o mai fac... Ce te uiți așa curios? — Nene— zic — te admir din ce în ce mai mult!... — ...Ca să mai am a face iar cu cine știe ... luat-o pe trei ani. La toate astea, eu fac o figură așa de imbecilă, încât amicul Verigopolu mă-ntreabă: — Ce te uiți așa curios?... Zic: — Nu... dar... vezi... adineaori... și acu... noroc!... — Ei! monșer, daca n-ar fi ea cu micile ei economii!... Închipuiește-ți că astă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CURIOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru CURIOS.

ȘOD

... ȘOD , ȘOÁDĂ , șozi , șoade , adj . ( Reg . ) Curios

 

CIUDĂȚENIE

... CIUDĂȚÉNIE , ciudățenii , s . f . 1. Aspect , caracter ciudat , bizar , curios

 

CIUDAT

... CIUDÁT , - Ă , ciudați , - te , adj . Care iese din comun , care șochează ( prin aspect , manifestări , evoluție etc . ) ; curios

 

DEȘĂNȚAT

... DEȘĂNȚÁT , - Ă , deșănțați , - te , adj . 1. Dezmățat ; care încalcă limitele bunei - cuviințe . 2. Dezordonat , neglijent . 3. ( Reg . ; despre lucruri ) Ciudat , curios

 

FISTICHIU

... FISTICHÍU , - ÍE , fistichii , adj . 1. ( Înv . ) De culoarea fisticului ( 2 ) ; verde - gălbui . 2. Fig . Curios

 

IȚI

IȚÍ , ițesc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) 1. A se ivi numai cu capul , a se arăta puțin , pentru un moment sau pe furiș . 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă , a arunca o privire fugară și

 

INEXPLICABIL

... INEXPLICABIL , - Ă , inexplicabili , - e , adj . Care nu se poate explica , neexplicabil ; de neînțeles ; p . ext . ciudat , curios

 

PARAXIN

... PARÁXIN , - Ă , paraxini , - e , adj . ( Grecism înv . ) Ciudat , bizar , curios

 

POZNĂ

PÓZNĂ , pozne . s . f . ( Pop . și fam . ) 1. Vorbă sau faptă care stârnește râsul . 2. Situație , întâmplare etc . curioasă , ciudată ; ciudățenie . 3. Faptă regretabilă ( dar lipsită de gravitate ) comisă de cineva ; împrejurare neplăcută pentru

 

POZNAȘ

... fam . ; despre oameni ; adesea substantivat ) Care face pozne ; care spune glume ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care provoacă hazul ; glumeț , mucalit , șugubăț , hăzos , amuzant . 2. ( Rar ) Curios