Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ADÂNCITOR, ARCADĂ, BREGMĂ, COLMATARE, CORN, CRABOT, ETMOID, FRUNTE, FULARE, FUNDAL ... Mai multe din DEX...

FRONTAL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FRONTÁL, -Ă, frontali, e, adj., s.n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ** (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. * Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S.n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. - Din fr. frontal.

Sursa : DEX '98

 

FRONTÁL, -Ă I. adj. 1. din regiunea frunții. * (s. n.) mușchi al frunții. 2. din, așezat în față. o abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție. * referitor la front (5). II. s. n. 1. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. 2. parte proeminentă a unui obiect. (< fr. frontal)

Sursa : neoficial

 

FRONTÁL adv. v. pieptiș.

Sursa : sinonime

 

frontál adj. m., pl. frontáli; f. sg. frontálă, pl. frontále

Sursa : ortografic

 

FRONTÁL^3 \~ă (\~i, \~e) mil. Care ține de front; propriu frontului. * Control \~ control efectuat pe un front larg (sub toate aspectele). /frontal

Sursa : NODEX

 

FRONTÁL^2 \~ă (\~i, \~e) 1) Care ține de frunte; propriu frunții. Os \~. 2) Care se află dinainte; din față; din frunte. /frontal

Sursa : NODEX

 

FRONTÁL^1 \~e n. 1) Partea din față a unui obiect. \~ul clădirii. 2) anat. Os care formează fruntea și partea de sus a orbitelor. /frontal

Sursa : NODEX

 

FRONTÁL, -Ă adj. 1. Din regiunea frunții. 2. Din (așezat în) față. * Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; (p. ext.) locul unde se execută o astfel de operație. ** Referitor la front (5) [în DN]. // s.n. 1. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. 2. Parte proeminentă a unui obiect. [< fr. frontal].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRONTAL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru FRONTAL.

ADÂNCITOR

ADÂNCITÓR , adâncitoare , s . n . Sculă așchietoare pentru prelucrarea suprafețelor frontale plane , conice , cilindrice , profilate . - Adânci + suf . -

 

ARCADĂ

... mai multe arce și din elementele care le susțin ( coloane , stâlpi , ziduri ) . 2. Formație anatomică în formă arcuită ; ( în special ) proeminență curbă la baza osului frontal

 

BREGMĂ

... BRÉGMĂ , bregme , s . f . Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal

 

COLMATARE

COLMATÁRE , colmatări , s . f . 1. ( Tehn . ) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui . 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare , având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin , a unei porțiuni dintr - o albie etc . 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor

 

CORN

... 4 , 5 , II ) cornuri , s . n . , ( I 3 , III ) corni , s . m . I. 1. ( La animalele cornute ) Fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor . 2. ( La sg . ) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele ^1 ( I 1 ) animalelor ( folosită pentru fabricarea unor obiecte ) . 3. ( Și în sintagma ...

 

CRABOT

CRABÓT , craboți , s . m . ( Tehn . ) Fiecare dintre proeminențele frontale ale unui manșon sau ale unui disc , prin intermediul cărora se poate realiza antrenarea în mișcarea de rotație a doi

 

ETMOID

... ETMOÍD , etmoide , s . n . Os mic nepereche al craniului , străbătut de numeroase orificii , traversate de nervii olfactivi , și situat în scobitura osului frontal

 

FRUNTE

... FRÚNTE , frunți , s . f . 1. ( La oameni ) Partea superioară a feței , formată din osul frontal , cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple ; ( la animale ) partea dinainte a capului , imediat deasupra ochilor . 2. Cap ; față , chip ...

 

FULARE

FULÁRE , fulări , s . f . Acțiunea de a fula ; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor ; bătaie frontală . - V.

 

FUNDAL

FUNDÁL , fundale , s . n . 1. ( În artele plastice ) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat , din care se detașează elementele principale ale compoziției . 2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...