Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:VIOLET, TOPORAȘ, VIOLACEU ... Mai multe din DEX...

VIOREA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s.f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] - Vioară^2 + suf. -ea, -ică.

Sursa : DEX '98

 

VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaș, violetă, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaș, viorică, (reg.) micșunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micșunea, tămâioară, toporași (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colțunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micșunea, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.

Sursa : sinonime

 

VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.

Sursa : sinonime

 

vioreá/viorícă s. f. (sil. vi-o-), art. vioreáua/ vioríca, g.-d. art. viorélei; pl. vioréle

Sursa : ortografic

 

VIOR//EÁ ~éle f. Plantă erbacee de primăvară din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. viorică] /vioară + suf. ?a

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VIOREA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 66 pentru VIOREA.

Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf

Ştefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf Cavalerul Olaf de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Epoca , 5 martie 1898 I Doi bărbați de-un ceas așteaptă La biserică, în poartă; Rege-i unul, gîde-i altul, Haine roșii ambii poartă. — După cum aud eu, slujba Cununiei e sfîrșită. Regele s-a-ntors spre gîde: — Stai cu barda pregătită ! Orgă, clopote... Norodul Dă năval din catedrală: Lung alai; în mijloc mirii Strălucind ies la iveală. Firavă, nespus de tristă, Fiica regelui privește; Vesel și semeț e Olaf: Gura-i rumenă zîmbește. Cînd spre-ntunecatul rege Gura-i rumenă-și îndreaptă: — Ziuă bună, tată-socru ! Moartea astăzi, știu, m-așteaptă. Rege, pîn’ la miez de noapte Mai amînă-mi ceasul morții; Vreau să-mi văd banchetul nunții, Danțul la lumina torții. Lasă-mi viața pîn’ ce cupa Cea din urmă voi goli-o. Lasă-mi viața, lasă-mi viața Pîn’ la danțul de adio ! Regele s-a-ntors spre gîde: — Viața-i fie-ngăduită Pînă azi, la miezul nopții — Stai cu barda pregătită ! II Stă Olaf la praznicul său nupțial, E ultima cupă, e ceasul fatal, Femeia lui ...

 

Heinrich Heine - Cavalerul Olaf

Heinrich Heine - Cavalerul Olaf Cavalerul Olaf de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Epoca , 5 martie 1898 I Doi bărbați de-un ceas așteaptă La biserică, în poartă; Rege-i unul, gîde-i altul, Haine roșii ambii poartă. — După cum aud eu, slujba Cununiei e sfîrșită. Regele s-a-ntors spre gîde: — Stai cu barda pregătită ! Orgă, clopote... Norodul Dă năval din catedrală: Lung alai; în mijloc mirii Strălucind ies la iveală. Firavă, nespus de tristă, Fiica regelui privește; Vesel și semeț e Olaf: Gura-i rumenă zîmbește. Cînd spre-ntunecatul rege Gura-i rumenă-și îndreaptă: — Ziuă bună, tată-socru ! Moartea astăzi, știu, m-așteaptă. Rege, pîn’ la miez de noapte Mai amînă-mi ceasul morții; Vreau să-mi văd banchetul nunții, Danțul la lumina torții. Lasă-mi viața pîn’ ce cupa Cea din urmă voi goli-o. Lasă-mi viața, lasă-mi viața Pîn’ la danțul de adio ! Regele s-a-ntors spre gîde: — Viața-i fie-ngăduită Pînă azi, la miezul nopții — Stai cu barda pregătită ! II Stă Olaf la praznicul său nupțial, E ultima cupă, e ceasul fatal, Femeia lui stă ...

 

Alexei Mateevici - Sfântul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni

Alexei Mateevici - Sfântul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni Sfântul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni de Alexei Mateevici De la Crăciun nu-i departe pân' la Anul Nou — vreo câteva zile. Toate zilele acestea satul vuiește de veselia oamenilor, de jocuri, de cântece. Și copiii, și flăcăii, și bărbații, și femeile — toți se veselesc, căci pentru veselie îs lăsate de la Dumnezeu aceste sărbători, pentru ca să mai uiți acele amare griji ale vieții, care te cuprind iarăși îndată ce-i păși din sărbători în zilele de lucru. Dar iată că s-a apropiat și Sfântul Vasile — Anul Nou — altă sărbătoare tot așa de mare ca și Crăciunul. Și iarăși se încep acele rânduieli, fără care nu se petrece nici o sărbătoare dintre cele mai mari la moldovenii noștri. Rânduielile Anului Nou arată cum înțelege moldoveanul însemnătatea zilei aceste și ce a pus el în temelia acestei sărbători. Anul Nou, mai înainte de toate, este sărbătoarea plugarului moldovean. Înțelegerea asta se vede în toate obiceiurile care se petrec acuma. Fiindcă plugăritul a fost întotdeauna și este și astăzi cea mai de căpetenie și chiar singura ...

 

Titu Maiorescu - Poezii populare române

... din cel sat! Ce-ai cerut și nu ți-am dat? Cerut-ai faguri de miere, Eu ți-am dat buzele mele; Cerut-ai o viorea, Ți-am adus inima mea. - Dacă vrei dragoste-aprinsă, Adă-mi gură neatinsă, Și o inimă fecioară Ca apa de la izvoară. (pag. 309) Sus ... Să n-o las de lângă mine Și s-o apăr de orcine. Sau când spune în Doncilă (pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă. Sau când compară cu vioiciune plastică (pag. 290): Voinicelul nearmat E ca știuca pe uscat, Voinicelul fără cal E ...

 

Ștefan Petică - II (Și flautul magic vorbi)

Ştefan Petică - II (Şi flautul magic vorbi) Și flautul magic vorbi de Ștefan Petică   Și flautul magic vorbi; tremurată O notă stângace sălta peste clape Ca vocile stinse în murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată. Plutea o durere ca-n tainele sfinte Pe sala cea veche și-n flacări aprinse Murea ziua albă pe stofele-ntinse Iar flautul magic plângea înainte. Mănunchiuri albastre de mici viorele Lăsară parfumuri subtile și clare În preajmă: o dulce și caldă-ntristare, Și nota ușoară lovea în perdele. Ea sta glorioasă ca-n razele sfinte Și iată! În vraja de note ușoare Iubeam pe frumoasa etern visătoare; Iar flautul magic plângea

 

Alexandru Macedonski - Lewki

Alexandru Macedonski - Lewki Lewki de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I De sidef și de-aur roșu sub al cerului azur, Zvelta insulă apare, și sporește minunată, Sărutată când de valuri, când de vânturi asaltată Printre-ocolul spumei albe, — crini regali, jur-împrejur. Peste-al țărmurilor silex palpitează-o-nflăcărare, Via purpură de sânge a solarei agonii; Mari flamanzi prin aer zboară spre-ale visului domnii Un imperiu de spațiu fără legi și grănițare. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat... Și tu, stâncă solitară, fii cu brațele deschise 'Ți sunt frate, căci ca tine sunt și culme și abise, Și-ți aduc un corp în zdrențe și un suflet sfâșiat. II Seară palidă, și-n ceruri, ochi de îngeri plini de raze... Adierea își ascute fremătările pe stânci, Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brânci Până ce-n galop o pleacă de-a-n călare pe talaze. Și, ca orgă colosală, geme tot, — se vaită tot... Izbucnește-o disperare strigătoare către astre, Ce zâmbesc din pacea naltă a tăriilor albastre, Unde plânset nu se varsă, ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda II

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda II Vezi, dragul meu Nekita, cum neamul zburător Nici seamănă, nici ară, nici seceră vrodată, La vreme îi împarte o hrană-mbelșugată Cu darnica Sa mână Înaltul Creator! Privește pre câmpie aceste mii de flori, Acești crini nalți și mândri, aceste viorele, Nici Solomon în slavă-i nu se-mbrăca ca ele, Deși întâi în minte el fu-ntre muritori. Ascultă glasul legii ce Dumnezeu ți-au dat Prin fiul Său cel dulce, care pre toți ne-nvață Să fim cu fapte bune urmând a Lui povață, Ferindu-ne de rele, de mârșavul păcat. Nădejdea să o punem în Domnul Dumnezeu Acela care-n nouri cu fulgerul trăsnește, Ce suflă și furtuna îndată risipește, Ce-ncinge orizontul cu mândrul curcubeu. Ce va să fie mâine nu te-ngriji a ști. De ziua cea de astăzi îl binecuvântează. De traiul tău, de hrană El singur priveghează; Urmează a sa cale și nu te vei căi. Stăpânitorul lumii îți știe de nevoi. A fi de folos ție și altora gândește, A lui voință sfântă smerit o împlinește Și nu uita județul și ceasul de

 

Cincinat Pavelescu - Cântă greierul

Cincinat Pavelescu - Cântă greierul Cântă greierul de Cincinat Pavelescu Sunt multe cântece stridente, Eu cânt încet, timid și greu; Pe mine nu m-ascultă noaptea Decât copiii și nebunii; Iar monotona-mi elegie În loc să s-adreseze lunii, Coboară-n taină spre pământul Care pricepe ce cânt eu! În glasu-mi pun o mângâiere Ce place morților uitați, Și când, orgolios, prin lume Tu treci cu ochii duși spre stele, Să nu disprețuiești, poete, Pe cei spre umbră aplecați; Cum vioreaua-și dă parfumul, Eu cânt cu aripile

 

Cincinat Pavelescu - Cântec de primăvară (Pavelescu)

Cincinat Pavelescu - Cântec de primăvară (Pavelescu) Cântec de primăvară de Cincinat Pavelescu Visând la ochii dulci ai dragii mele, Am aruncat, spre casa ei trecând, Într-un mănunchi, albastre viorele Și dorul meu turburător de gând. Un stol de rândunici gălăgioase L-au prins din zbor și-acum, în adevăr, Îți bat în geamuri, vesele, să-ți lase Amoru-n gând și florile în

 

Cincinat Pavelescu - Cântecul Malenei

Cincinat Pavelescu - Cântecul Malenei Cântecul Malenei de Cincinat Pavelescu Celei care toarce la geamuri În zori de zi am fost izvorul Cel șoptitor prin viorele; Și mi-era unda mai albastră Ca cerul plin de rândunele! Dar la amiazi a vrut iubirea Spre mine farmecul să-și poarte, Și-acum mi-e apa turburată Și toate florile sunt moarte! Iar dacă tu te uiți prin ramuri Deseară când sfârșești de tors Și vezi o lacrimă pe geamuri, Sunt eu, ce poate m-am

 

Costache Conachi - Săracelor tinerețe

Costache Conachi - Săracelor tinereţe Săracelor tinerețe de Costache Conachi 1846 Informații despre această ediție      Săracelor tinerețe! Călătoare și drumețe Pe minută și pe ceas: Chiar ca nisce viorele Și timpurii brândușele Viața vi-i cât un popas! Ieri și astăzi înflorirăți, Mâni și poimâni viețuirăți, Și mai poimâni v'ați trecut... Nelăsând pe urma vostră Decât uitarea cea proastă, Un biet trup zidit de lut! În starea bătrâneței Si 'n călindariul vieței Spuneți-mi, ce-ați însemnat? De cât pofte și dorință, Aevea și 'n neființă, Ce mintea v'a turburat? S'apoi ele trecură, Chiar ca o nălucitură, Ce ți s'arată, dar nu-i... Lăsând numai pomenire Într'a omului simțire De necazurile

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VIOREA

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru VIOREA.

VIOLET

VIOLÉT , - Ă , violeți , - te , adj . , s . n . , s . f . 1. Adj . De culoarea viorelei . 2. S . n . Culoare violetă ( 1 ) , ultima din spectrul solar ( după indigo ) ; culoarea viorelei . 3. S . f . ( Bot . ) Toporaș . [ Pr . : - vi -

 

TOPORAȘ

... m . 1. S . n . Diminutiv al lui topor ; toporel . 2. S . m . Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre - violete , rar roșietice sau albe ; viorea

 

VIOLACEU

VIOLACÉU , - CÉE , violacei , - cee , adj . , s . f . 1. Adj . Care bate în violet , care are nuanțe de violet . 2. S . f . ( La pl . ) Familie de plante dicotiledonate , al cărei tip principal este vioreaua ; ( și la sg . ) plantă care face parte din această familie . [ Pr . : vi -