|
||
Vezi și:CEAPĂ,
AIȘOR,
ALOE,
ASPARAGUS,
BRÂNDUȘĂ,
CRIN,
DALAC,
LALEA,
LEURDĂ,
MĂSEA
... Mai multe din DEX...
LILIACEE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. LILIACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate, erbacee și lemnoase: crinul. (< fr. liliacées)Sursa : neoficial LILIACÉE, liliacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu bulbi, rizomi sau tuberculi, cu frunze întregi, având nervuri paralele, și cu fructul de obicei o capsulă sau o bacă; (și la sg.) plantă din această familie. * (Adjectival) Plante liliacee. [Pr.: -li-a-] - Din fr. liliacées.Sursa : DEX '98 liliacée s. f. (sil. -li-a), pl. liliacéeSursa : ortografic LILIACÉE f. 1) la pl. Familie de plante erbacee sau lemnoase, cu bulbi sau cu rizomi, variat colorate (reprezentanţi: usturoiul, ceapa, laleaua etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -li-a-ce-e] /Sursa : NODEX LILIACÉE s.f.pl. Familie de plante monocotiledonate, având ca tip crinul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-ce-e, sg. invar. / < fr. liliacées, cf. lat. lilium - crin].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LILIACEERezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru LILIACEE. CEÁPĂ , cepe , s . f . 1. Plantă erbacee legumicolă , bienală , din familia liliaceelor , comestibilă , cu miros puternic , specific , cu tulpina aeriană dreaptă , cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb , cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase , dispuse în inflorescențe dese ( Allium cepa ) . 2. Compus : ceapa - ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor , una cu flori galbene ( Gagea pratensis ) , alta cu flori albastre ( Muscari comosum ) , iar a treia cu flori albe - verzui sau violete ( Muscari AIȘÓR , aișori , s . m . ( Bot . ) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane , roșietice și cu flori galbene - aurii ( Allium ammoophilum ) . 2. Usturoiță . 3. Ghiocel . [ Pr . : a - i - ] - Ai ^4 + suf . - ALÓE s . f . Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative , din familia liliaceelor , cu flori mari , galbene sau roșii , dispuse în spice , și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie ( ASPARÁGUS , asparaguși , s . m . Plantă ornamentală din familia liliaceelor , cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative ( Asparagus BRÂNDÚȘĂ , brândușe , s . f . 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie , care înflorește primăvara timpuriu ( Crocus heuffelianus ) . 2. ( În sintagma ) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene - aurii , ocrotită de lege ( Crocus moesiacus ) . 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor , cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii , care înflorește toamna și care este folosită în medicină ( Colchicum autumnale ) ; floarea - CRIN , crini , s . m . 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor , cu flori albe strălucitoare , în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic ( Lilium candidum ) . 2. Compus : crin - de - mare = ( la pl . ) clasă de echinoderme cu aspect de floare , care trăiesc fixate în zone abisale ; crinoide ; ( și la sg . ) animal din această DALÁC s . n . , s . m . 1. S . n . ( Med . ) Antrax . 2. S . m . Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor , cu tulpina dreaptă , terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră - albăstrie de mărimea unui bob de mazăre ; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului ( 1 ) ( Paris LALEÁ , lalele , s . f . Plantă erbacee din familia liliaceelor , cu bulb alungit , ascuțit la vârf , cu frunze lanceolate , groase și late , cu tulpina înaltă , care face o singură floare mare , de diverse culori ; tulipă ( Tulipa LEÚRDĂ , leurde , s . f . Plantă erbacee bulboasă comestibilă din familia liliaceelor , cu flori albe ca zăpada , cu miros și gust de usturoi ( Allium ursinum ) . [ Pr . : le - ur - . - Var . : leórdă s . MĂSEÁ , măsele , s . f . 1. Fiecare dintre dinții mari ( terminați cu o suprafață plată ) fixați în partea posterioară a maxilarelor , după canini , la om și la unele animale , servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor ; molar ^1 . 2. Compus : ( Bot . ) măseaua - ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor , cu flori roșii , cu frunze pătate roșu - brun ( Erythronium dens canis ) . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare , ca formă sau ca funcție , cu măseaua ( 1 ) ( la roata morii , la grindeiul de la piuă , la grapă , leucă , tălpile saniei , bocanci Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |