|
|
||
|
Vezi și forma bază: POANTA Vezi și:POANTA, ANECDOTĂ, EPIGRAMĂ ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului POANTĂ: POANTA.
POANTĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. POÁNTĂ, poante, s.f. 1. Momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce dă expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea de jos a labei piciorului, locul de articulare al degetelor; vârf. ** Porțiune a piciorului cuprinsă între gleznă și degete. ** Poziție în baletul clasic, executată de obicei de femei, care constă în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor și cu falangele bine întinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legați de gleznă. ** (La pl.) Papuci speciali, cu vârful alungit și întărit, pe care îi poartă balerinele legați de gleznă. - Din fr. pointe.Sursa : DEX '98 POÁNTĂ s. (COR.) vârf. (Dansează pe \~e.)Sursa : sinonime poántă s. f. (sil. poan-), g.-d. art. poántei; pl. poánteSursa : ortografic POÁNT//Ă^1 \~e f. Partea cea mai spirituală a unei glume sau a unei anecdote. /Sursa : NODEX POÁNT//Ă^2 \~e f. 1) Poziție de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /Sursa : NODEX POÁNTĂ s.f. I. Partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o glumă, dintr-o epigramă etc. II. Vârful pantofilor de balet. ** Cea mai importantă poziție din baletul clasic, executată numai de balerine pe vârful picioarelor. [Pron. poan-. / cf. fr. pointe].Sursa : neologisme POÁNTĂ s. f. I. partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o anecdotă, epigramă etc. II. vârful pantofilor de balet. * poziție din baletul clasic, executată de balerine, pe vârful picioarelor. (< fr. pointe)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru POANTĂRezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru POANTĂ. Mihai Eminescu - Epigrame (traduceri) Mihai Eminescu - Epigrame (traduceri) Epigrame Epigrama este o specie literară a genului liric, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică. Pentru mai multe detalii vedeți și articolul Wikipedia:Epigramă . Listă de autori care au scris epigrame și care se găsesc pe Wikisource. Pentru mai multe detalii vedeți și Categorie:Epigrame . Grigore Alexandrescu Ion Luca Caragiale Mihai Eminescu Ștefan Octavian Iosif Cincinat Pavelescu Alexandru Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor Paradisul suspinelor [1] de Paul Zarifopol Mi-ar părea nepotrivit a vorbi cititorului curios de frumusețe literară despre poetul Vinea, fără a-l preveni că arta acestuia e dintre acele care impune modificări în metoda obișnuită a cititului. Povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sunt un interesant caz de umanitate. Cuvintele eroului (paginile Paradisului suspinelor) sunt când memorii ale eroului, când istorisire despre erou. Să nu se grăbească cititorul a-și fixa apetitul pe dezvelirea unui caz interesant de umanitate. Substanța fermecătoare e în altă parte. Adnotatorul memoriilor lui Darie înseamnă: Sensibilitatea dureroasă a eroului s-a lăsat desigur condusă, în povestire, mai mult de acuitatea impresiilor conținute, decât de ordinea cronologică și de logica expunerii. Deci, ziceam drept: nu la cazul interesant de umanitate, ci la expunere să luăm seama. Întâmplările somnului nu sunt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decât al orelor de veghe... Imagini, senzații, emoții, somnul oferă de toate, asemenea vieții pe care ne-am deprins a o considera ca propriu-zisă. Realitatea ... Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale) ... ușurinței mele de a lega ideile în formă spontană și logică și de a le prezenta în unitatea unei strofe cu poanta finală, la care un altul s-ar fi muncit mult. El pleacă odată cu Coșbuc la Brașov, și în ultimul moment îmi spunea: Mai e ... Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F ... aspră, mai mușcătoare când biciuiește moravurile și viciile epocii. Diferența dintre epigramele lui Catul și ale lui Martial este că Martial concentrează tot spiritul în poanta finală, pe când Catul îl risipește în fiecare vers. Cu toată deasa lor trivialitate, epigramele lui Martial sunt mai totdeauna pline de o eleganță spirituală ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POANTĂRezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru POANTĂ. POANTÁ vb . I . v . ponta ^ ANECDÓTĂ , anecdote , s . f . 1. Istorioară cu poantă hazlie . 2. Întâmplările descrise într - o operă literară ; intrigă , scenariu , acțiune EPIGRÁMĂ , epigrame , s . f . Specie a poeziei lirice , de proporții reduse , care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc , ale unei situații etc . și se termină printr - o poantă |
||