Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AROMĂ, DULCEAȚĂ, FRUMOS, PLĂCUT, ÎMBĂLSĂMAT, BUN, DULCE, LENE, MIREASMĂ, PARFUM, PEJMĂ ... Mai multe din DEX...

PLĂCEA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PLĂCEÁ, plac, vb. II. Intranz. și tranz. (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. * Expr. Știi -mi placi? sau mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu eşti de acord etc. Îmi place cred ... = sper ... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ** A-i conveni. ** A vrea, a dori. - Lat. placere.

Sursa : DEX '98

 

A plăceaa dezgusta, a displăcea

Sursa : antonime

 

PLĂCEÁ vb. 1. v. simpatiza. 2. v. iubi. 3. v. pofti. 4. v. conveni. 5. a iubi. (Îi \~ meargă la vânat.)

Sursa : sinonime

 

plăceá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plac, 2 sg. placi, 3 sg. pláce 1 pl. plăcém, 2 pl. plăcéți, imperf. 3 sg. plăceá; part. plăcút

Sursa : ortografic

 

A PLĂCEÁ plac 1. intranz. 1) A trezi simpatie sau dragoste; a fi pe plac; a fi drag. * Știi -mi placi? exprimă peiorativ dezacordul cu afirmația sau propunerea cuiva. 2) (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A avea o deosebită satisfacție. Îmi place dansez. 2. tranz. (persoane de sex opus) A trata cu un sentiment de afecțiune puternică (de natură erotică); a iubi. /<lat. placere

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PLĂCEA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 722 pentru PLĂCEA.

Vasile Alecsandri - Pentru mândra care-mi place

Vasile Alecsandri - Pentru mândra care-mi place Pentru mândra care-mi place Nici părinții n-au ce-mi face, Nici judele satului, Nici chiar domnii sfatului. Domnii șed și sfătuiesc, Eu cu mândra mă iubesc Și cu dragoste-i șoptesc: ,,De ți-ai face pat afară, Eu m-aș face vânt de vară Ș-aș veni la tine-ndată Să te văd: cum ești culcată? Cu fața către perete, Cu gura arzând de sete? Fața vântura-ți-o-aș, Gura săruta-ți-o-

 

Ion Luca Caragiale - Ion...

... m-ascultă și pe mine, flăcăule, zice altul mai dârz, pierzându-și răbdarea; de ce ești căpățânos și nu vrei să-nțelegi?... Dacă ne-o plăcea și nouă, ăstora de aici? — Cum să vă placă, omule? — Ei! uite așa: să ne placă!... Ce!... nu cumva o să cerem voie ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu

Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau şi Horaţiu Poema didactică după Boileau și Horațiu de Nicolas Boileau traducere de Ion Heliade Rădulescu , 1836 Lasă-ncolo, nu mai credeți c-un autor fiecum, Scârțâind numai la versuri, spre Parnas să-și facă drum, Dacă din ceruri nu simte darul acela secret Și la nașterea lui steaua nu l-a format de poet. Voi ce de periculoasa ardoare vă-nflăcărați, Ce spinoasa carieră mândri vreți să alergați, Nu vă-ncercați pentru versuri surda a vă consuma, Nici a crede că e geniu un amor d-a tot rima. D-ambițiuni ne-nțelepte cât puteți vă depărtați Cu puterea, mintea voastră ne-ncetat vă consultați. Singură natura poate mințile mari a crea, Ea-ntre autori talente știe-a repărți și da Unul flacără-amoroasă poate-n versuri a descri, Altul prin trăsuri plăcute epigrama-a ascuți; Unul faptele eroici trâmbițând a celebra, Altul pe fluier, la umbră, păstorele a cânta. Sunt însă și oameni care nu cunosc cât prețuiesc, Cred că sunt un geniu mare și pe sine s-amăgesc. Oricare ...

 

Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu

Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau şi Horaţiu Poema didactică după Boileau și Horațiu de Nicolas Boileau traducere de Ion Heliade Rădulescu , 1836 Lasă-ncolo, nu mai credeți c-un autor fiecum, Scârțâind numai la versuri, spre Parnas să-și facă drum, Dacă din ceruri nu simte darul acela secret Și la nașterea lui steaua nu l-a format de poet. Voi ce de periculoasa ardoare vă-nflăcărați, Ce spinoasa carieră mândri vreți să alergați, Nu vă-ncercați pentru versuri surda a vă consuma, Nici a crede că e geniu un amor d-a tot rima. D-ambițiuni ne-nțelepte cât puteți vă depărtați Cu puterea, mintea voastră ne-ncetat vă consultați. Singură natura poate mințile mari a crea, Ea-ntre autori talente știe-a repărți și da Unul flacără-amoroasă poate-n versuri a descri, Altul prin trăsuri plăcute epigrama-a ascuți; Unul faptele eroici trâmbițând a celebra, Altul pe fluier, la umbră, păstorele a cânta. Sunt însă și oameni care nu cunosc cât prețuiesc, Cred că sunt un geniu mare și pe sine s-amăgesc. Oricare sujet ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene

... ceilalți, n-auzim nimic în uruiala asta nesuferită. - Mie nu mi-a plăcut niciodată ce a plăcut celorlalți, nu pentru că plăcea celorlalți, dar pentru că nu-mi plăcea mie. Cât despre gusturile mele, destul de pronunțate, le-am închis în mine, nu le-am dat pe față și nici n-am îndemnat pe ... nesuferit d-a se îmboldi între ei la lucruri rele sau bune, și mai ales rele, cari din felul lor nu le-ar plăcea. Cei cari fumează îmbie cu țigări pe cei care nu fumează. Tutunul este sănătos chiar, te apără de molimă, îți ia greața bucatelor după masă ...

 

Alphonse de Lamartine - Timpul trecut

Alphonse de Lamartine - Timpul trecut Timpul trecut de Alphonse de Lamartine Traducere de Constantin Stamati a poeziei Lacul Împinși făr-încetare spre liniștit liman, În etern întuneric pierim delaolaltă, Și nu se poate oare pe-acest etern noian S-aruncăm ancora vreodată? O, lacule senine, un an nu s-au plinit, Și lâng-a tale țărmuri ce dorea ea să vază, Acum vezi că șed singur pe-acea piatră mâhnit, Pe care ea iubea să șază. Așa gemeai atuncea sub stânca de pe mal, Sfărmând a tale ape de țărmurile oable, Așa arunca vântul spuma de pe-al tău val Pe ale ei picioare albe. Tu știi că într-o sară pe-al tău luciu pluteam, Iar sub cer și pe ape era tăcere lină, Numai a vâslei plesnet când și când auzeam, Lovind a ta apă senină; Și iată un vers dulce, mie neașteptat, Răsunetul deșteaptă, iar țărmul ia aminte; Și valul parc-ascultă versul mie amat, Rostind așa cuvinte: “O, timpule, mai stă, nu trece, și voi, ore plăcute, Al vostru curs popriți, Lăsați-ne să gustăm încă aceste dulci menunte, Mai stați, nu le răpiți! ...

 

Constantin Stamati - Timpul trecut

Constantin Stamati - Timpul trecut Timpul trecut de Alphonse de Lamartine Traducere de Constantin Stamati a poeziei Lacul Împinși făr-încetare spre liniștit liman, În etern întuneric pierim delaolaltă, Și nu se poate oare pe-acest etern noian S-aruncăm ancora vreodată? O, lacule senine, un an nu s-au plinit, Și lâng-a tale țărmuri ce dorea ea să vază, Acum vezi că șed singur pe-acea piatră mâhnit, Pe care ea iubea să șază. Așa gemeai atuncea sub stânca de pe mal, Sfărmând a tale ape de țărmurile oable, Așa arunca vântul spuma de pe-al tău val Pe ale ei picioare albe. Tu știi că într-o sară pe-al tău luciu pluteam, Iar sub cer și pe ape era tăcere lină, Numai a vâslei plesnet când și când auzeam, Lovind a ta apă senină; Și iată un vers dulce, mie neașteptat, Răsunetul deșteaptă, iar țărmul ia aminte; Și valul parc-ascultă versul mie amat, Rostind așa cuvinte: “O, timpule, mai stă, nu trece, și voi, ore plăcute, Al vostru curs popriți, Lăsați-ne să gustăm încă aceste dulci menunte, Mai stați, nu le răpiți! Treceți ...

 

Grigore Alexandrescu - O profesiune de credință

Grigore Alexandrescu - O profesiune de credinţă O profesiune de credință de Grigore Alexandrescu Domnilor alegători, mă rog să fiu ascultat, Și după ce m-ăți citi mă rog să fiu deputat. Căci am cuvinte să crez că la Divanul ad-hoc, Bine lumei o să fac și rol nobil o se joc,         După cum puteți vedea         Din mărturisirea mea. Încă pînă-a nu mă naște, eu am fost patriot mare,         Și după ce m-am născut Pentru ale noastre drepturi m-am luptat fără-ncetare         Pînă într-acest minut. Cunoscînd că într-o țară fericirea generală Se compune totdeauna din acea particulară, Ca un iconom politic, prin mici slujbe, mici lefșoare, Am îmbogățit eu statul, cumparînd-mi moșioare, Iar guvernul, ce văzuse vrednicia și talentul, Îmi da ranguri pe tot anul, siluind Regulamentul, Pe cînd mulți păcătoși alții, lipsiți de capacitate, Servind țării din pruncie stau cu buzele umflate. Apoi cînd streine armii țara noastră ocupară, De la cine înlesnire întru toate ele-aflară? Cine pentru zece care a făcut ades cinci sute, Numai ca să nu se-ntîmple s-auz vorbe neplăcute? Cînd era în lipsă țara, subt a mea isprăvnicie, Am ...

 

Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănțuitoare)

Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănţuitoare) SoirĂ©es dansantes (Adunări dănțuitoare) de Mihail Kogălniceanu La nouăsprezece ani ne bucurăm de joc ca de o mare desfătare, dar nu este desfătare în lume care să treacă așa de degrabă la bărbați și așa de târziu la femei. Îmi aduc aminte câteodată, cu o oftare de părere de rău, de vremea ce a trecut așa de iute, în care, a doua zi după un bal, mă sculam la amiazăzi, zicând: bre, bre, cât m-am înglindisit de bine. Și cu o suvenire desfătăcioasă de gânduri, mă uitam la rămășițele strălucitei mele tualete din ziua trecută, ce era împrăștietă în mijlocul odăii: șacșârii cei roșii aruncați pe covor, galbenii papuci dormind pe vatră, ca o mâță ce se încălzește, mănușile aninate de coada unui ibric, cilicul cel globos rostogolit sub pat, și taclitul, a căruia coadă, în ziua trecută, prin coborârea sa până la pământ, făcea mirarea tuturor babelor, ședea învăluit pe un scaun. Nu zic nimic de fermeneaua cea roșie care, aninată pe ușă, sămăna la cununile de pipăruși întinse înaintea casei unui bulgar din Huși. Atunce, niciodată nu mă desfătam pe jumătate; ...

 

George Coșbuc - Draga mamei

... Ea rabdă ocară Și-n casă și-afară De s-a dus prin țară Poveste și veste, Și-apoi nu-i poveste, Firei plăcea tare Feciorul pe care Fată-sa-l iubea, Însă el n-avea Averi grămădite, N-avea căsi și vite; Fira deci fierbea Și mi se ... ar plânge Până ce s-ar stânge. Dar Fira din greu Îi zicea mereu: Că Ionel glumește Însă n-o iubește. III Anei nu-i plăcea Mă-sa ce zicea, Deci se tot gândea, Moartă se făcea Și mi se punea P-o laviță lată Mândru ridicată, Iar Fira-i punea ...

 

Alexandru Macedonski - Prin selbea-ntunecoasă

Alexandru Macedonski - Prin selbea-ntunecoasă Prin selbea-ntunecoasă de Alexandru Macedonski Îmi place, către seară, prin selbea-ntunecoasă, Să șed lângă un arbor, să cânt și să privesc! S-ascult a filomelei cântare-armonioasă, Ș-a celorlalte paseri concertul îngeresc! S-aud murmurul dulce al apei cristaline, Ce printre flori și iarbă se scurge-ncetișor; Să văd razele lunii plăcute, ș-argentine, Venind să se reflecte în micul râușor; Să-mi văd deasupra frunții plutind strălucitoare A stelelor lumine, ici-colo peste cer, Și-n juru-mi umbra nopții așa de-ncântătoare, Ce-n lume răspândește tăcere și mister. Atuncea cât îmi place să-mi uit d-această viață! Chiar rătăcind prin selbe să-mi uit că eu respir! Iar numai câteodată din creieri-mi pe față Să se reflecte încă vrun dulce suvenir! Și astfel să trec noaptea prin selbea-ntunecoasă, Nutrindu-mă cu aerul îmbălsămit de flori, Să-mi uit prezenta viață, atât de dureroasă, Căci eu o voi relua-o în revărsat de

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLĂCEA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 214 pentru PLĂCEA.

AROMĂ

ARÓMĂ , arome , s . f . Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare ( și cu gust plăcut ) ; miros tare și plăcut ; mireasmă ,

 

DULCEAȚĂ

DULCEÁȚĂ , dulcețuri , s . f . 1. Însușirea de a fi dulce ; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite ; p . ext . gust plăcut al unei mâncări sau băuturi . 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr . 3. Aliment extrem de gustos ; bunătate . 4. Fig . Calitatea de a fi plăcut ; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută . 5. Fig . Blândețe , bunătate , duioșie . [ Pl . și : dulceți ] - Dulce + suf . -

 

FRUMOS

FRUMÓS , - OÁSĂ , frumoși , - oase , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. ( Adesea substantivat ; despre ființe și părți ale lor , despre lucruri din natură , obiecte , opere de artă etc . ) Care place pentru armonia liniilor , mișcărilor , culorilor etc . ; care are valoare estetică ; estetic . 2. Care place , care trezește admirația din punct de vedere moral . 3. ( Despre timp ) Senin , calm ( din punctul de vedere al stării atmosferice ) . 4. ( Despre lucruri sau fapte ) Important , considerabil , remarcabil . II. Adv . 1. În mod plăcut , armonios , estetic . 2. Potrivit , bine ; așa cum se cuvine . III. S . n . Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă , a fenomenelor și a obiectelor naturii etc . și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor , îmbinarea specifică a culorilor , armonia sunetelor

 

PLĂCUT

... PLĂCÚT , - Ă , plăcuți , - te , adj . Care place ; simpatic , agreabil . - V. plăcea

 

ÎMBĂLSĂMAT

ÎMBĂLSĂMÁT , - Ă , îmbălsămați , - te , adj . 1. Care are și răspândește un miros plăcut ; în care s - a răspândit un miros plăcut , plin de miresme ; parfumat , înmiresmat , miresmat . 2. ( Despre cadavre ) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția ; care este conservat prin îmbălsămare ; bălsămat . [ Var . : ( rar ) îmbălsămít , - ă

 

BUN

BUN , - Ă , buni , - e , ( I - VIII ) adj . , s . m . și f . , ( IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face sau prinde bine ; plăcut , satisfăcător , agreabil . 2. ( Despre mâncăruri și băuturi ) Gustos , apetisant , ales . 3. Bogat , abundent , îmbelșugat . 4. ( Despre miros ) Frumos , plăcut , agreabil . 5. Liniștit , tihnit , fără griji ; fericit . Viață bună . III. Adj . 1. Potrivit , apt pentru un anumit scop ; p . ext . care - și îndeplinește bine menirea . 2. ( Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor ) Care funcționează bine . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Care nu este uzat ; p . ext . nou , de sărbătoare . 4. De calitate superioară ; p . ext . de preț , scump , nou . 5. ( Despre bani ) Care are putere de circulație . IV. Adj . Înzestrat , talentat , priceput ; p . ext . dibaci , abil , iscusit . V. Adj . 1. Folositor , util ; avantajos , rentabil . 2. ( În basme și superstiții ) Prevestitor de bine . VI. Adj . 1. Zdravăn , puternic , strașnic . 2. Întreg , plin ; deplin ; ...

 

DULCE

DÚLCE , dulci , ( A ) adj . , dulciuri , ( B 2 ) s . n . , ( B 1 ) s . n . A. Adj . I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului . 2. ( Despre lapte ) Proaspăt ; nefermentat . 3. ( Despre fructe ) Care este produs de un pom fructifer altoit , având gustul dulce ( A I 1 ) . 4. ( Despre apă ) De râu , de izvor , de fântână . II. Fig . 1. Frumos , drăguț , gingaș . Zâmbet dulce . 2. ( Despre somn ) Liniștit , calm , odihnitor . 3. ( Despre gesturi , acțiuni ) Ușor , delicat , gingaș . 4. ( Despre terenuri ) Puțin înclinat , cu pantă redusă , ușor de urcat . 5. ( Despre climă și agenți fizici ) Moderat , temperat . 6. ( Despre ființe ) Simpatic , plăcut la înfățișare sau în comportări . 7. ( Despre oameni ) Blând , omenos , înțelegător . B. S . n . 1. Ceea ce e plăcut , bun ; ceea ce produce plăcere , bucurie . 2. ( Mai ales la pl . ) Preparat dulce ( A I l ) care se

 

LENE

LÉNE s . f . Faptul de a se complăcea în inactivitate ; înclinația celui căruia nu - i place , care nu dorește , nu vrea să muncească , căruia îi place să stea fără să muncească ; trândăvie ;

 

MIREASMĂ

MIREÁSMĂ , miresme , s . f . 1. Miros plăcut și puternic , răspândit mai ales de plante și flori ; parfum , aromă . 2. ( La pl . ) Uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare , cu care se unge corpul , se parfumează în casă etc . ;

 

PARFUM

PARFÚM , parfumuri , s . n . 1. ( Adesea fig . ) Miros plăcut ; mireasmă . 2. Produs ( lichid ) cu miros plăcut , obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice ( vegetale ) sau pe cale sintetică ; p . ext . produsul împreună cu ambalajul lui ; ( la pl . ) feluri , sorturi din astfel de produse . 3. Fig . Notă caracteristică , atmosferă specifică . [ Var . : ( înv . ) profúm s .

 

PEJMĂ

PÉJMĂ , pejme , s . f . Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide , ramificate și cu frunze dințate , una cu flori albe sau violete - purpurii , cu miros plăcut de mosc ( Amberboa moschata ) , cealaltă cu flori galbene , plăcut mirositoare ( Amberboa

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...