|
|
||
Vezi și:IARBĂ,
LIMBĂ,
OCHI,
GĂLBENEA,
ÎNFRUNZI,
ȘTIR,
CEAI,
DROB,
FIERE,
FLOCOȘICĂ,
FRUNZAR
... Mai multe din DEX...
FRUNZĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. FRÚNZĂ, frunze, s.f. 1. Organ principal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). * Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. * Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 2. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. - Lat. frondia (< frons, -ndis).Sursa : DEX '98 FRÚNZĂ s. (BOT.) 1. (pop.) foaie. (Creangă cu \~ verzi.) 2. frunză embrionară v. cotiledon. 3. frunză-de-potcă (Chenopodium murale) = (reg.) iarba-drumurilor.Sursa : sinonime frúnză s. f., g.-d. art. frúnzei; pl. frúnzeSursa : ortografic FRÚNZ//Ă \~e f. Organ al plantelor superioare, format dintr-o lamă verde (limb), care se leagă de ramură printr-o codiță (pețiol). \~ de stejar. * \~ verde început caracteristic al unor cântece populare. [G.-D. frunzei] /<lat. frondeaSursa : NODEX frúnză (-ze), s.f. - 1. Foaie (verde). - 2. (Înv.) Foaie de hîrtie. - Mr. frăndză, frîndză, megl. frunză, istr. frunz?. Lat. fr?ndia (Pușcariu 659; Candrea-Dens., 662; REW 3530; DAR; Lausberg, Mundarten Südlukaniens, 25), cf. it. fronza (Battisti, III, 1723), calabr. frunda, sard. frundza, salm. froncia, gal. fronza, port. fronça și ngr. ?????????? "pergolă". Der. frunzar, s.n. (desiș, umbrar); frunzar, s.m. (luna mai; varietate de ciuperci comestibilă); frunzărel, s.m. (buchet); frunzări, vb. (despre animale, a paște rupînd vîrful crengilor; a ronțăi, a crănțăni; a răsfoi); frunzătură (var.frunzărie, frunzărime), s.f. (frunziș); frunziș (var. frunzet), s.n. (mulțime de frunze); frunzos var. (frunzăros), adj. (cu frunze multe și dese); frunzișoară, s.f. (dim. de la frunză; aril de nucșoară); înfrunzi, vb. (a da frunze, a înverzi), pe care Densusianu, Hlr., 147, Puşcariu 854 și Candrea-Dens., 663 consideră a fi reprezentant al unui lat. *infr?nd?re); înfrunzit, s.n. (anotimpul în care înfrunzesc copacii, primăvara); desfrunzi, vb. (a pierde frunza; a desfrunzi).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru FRUNZĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 578 pentru FRUNZĂ. Alexei Mateevici - Frunza nucului Alexei Mateevici - Frunza nucului Frunza nucului de Alexei Mateevici Tatei Frunza nucului tresare, Oglindindu-se în lac; Vântul un miros de floare Îmi aduce din Bugeac. De ce tremuri, frunzuleană,-- Fiica nucului rotat,-- Ce fior de prin poiană Firea ți-a cutremurat? Eu cu ierbile poienii N-am nimic de împărțit, Jale mi-i că moldovenii Încă nu s-au înfrățit. Vântul șuieră prin creste, Vine zburător prin văi Și-mi șoptește trista veste Din Bugeac de la ai tăi. Doarme tata somnul morții, Și buneii-s în mormânt, -- Iar cei vii, prin voia sorții, Duși din cele locuri sânt. De la morți aduce știrea Vântul veșnic zburător: El din flori a prins șoptirea, Flori de la mormântul lor. Fie-așa, dar nu mi-i teamă Despre soarta celor părți! Dragostea ades mi-o cheamă Fala câmpurilor verzi. Mare-i fala din câmpie, Dar bătrânii ți-s mâhniți. Dragostea de unde-ți știe, Că vor fi toți înfrățiți? Dragostea adânc mă leagă Cu părinții răposați. Știu: din liniștea lor dragă Răsări-vor numai frați. Mărășești (Moldova), 12 iulie Gheorghe Asachi - Frunza (Asachi) ... Gheorghe Asachi - Frunza (Asachi) Frunza de Gheorghe Asachi De stejar ușoară frunză Prin aer se rotolea; Uitând c-au ieșit din grunză, Tot în sus zburând, zicea: Cât departe de pământ Începui a-mi înalța ... Traian Demetrescu - Frunze de toamnă Traian Demetrescu - Frunze de toamnă Frunze de toamnă de Traian Demetrescu Pică frunzele de toamnă, Scuturate de furtună, Și picînd ca o ninsoare Fac pămîntului cunună. Melancolic, prin fereastră, Mi-aruuc ochii către ele, Și privindu-le le-asamăn Cu iluziile Alexandru Macedonski - Frunza de imortală Alexandru Macedonski - Frunza de imortală Frunza de imortală de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , V, 3, 1884, p. 125. Imortală , cuvânt făcut de Macedonski după fr. immortelle , în românește siminoc , plantă care-și păstrează aspectul natural și după ce se usucă. Oare nu vi se întâmplă Să visați pe când dormiți Și nimica-n ciuda voastră Ca să nu vă amintiți? Tot astfel și alte viețe Poate-n lume le-am trăit, Fără ca să știm nimica: Nici ce-am fost, nici ce-am Alecu Donici - Frunzele și rădăcina ... cea fermecătoare, În desimea noastră mult s-a răsfățat Și ne-a tot cântat. Apoi când românul doina hăulește, El pe frunză verde întâi o numește; Înșiși zefirașii, voi ne legănați Și ne dezmierdați. — Dar spre neuitare, Nu se cade oare — Frunzelor le zise un ... să se certe, când nici se-nsemnează? Frunzele pe arbor zise vâjâind, De ciudă plesnind. — Rădăcina face arborul să crească Și peste tot anul frunză să renască — Le răspunse ea. În alt chip ființă voi nici ați avea. Să țineți dar minte Aceste cuvinte: Viața vegetală, Viața socială, Totului ... Constantin Stamati - Frunzele și rădăcina (Stamati) Constantin Stamati - Frunzele şi rădăcina (Stamati) Frunzele și rădăcina de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Într-o zi de primăvară, frumoasă și seninată, Frunzele verzi a pădurii, umbrind o costișă toată, Au început cu zefirii într-acest chip să șoptească Și să fălească A lor desime tufoasă Și umbroasă, Zicând: „Au nu noi suntem podoaba a văilor ce umbrim, Au nu cu noi și copacul îi falnic și învăscut, Îi răsfățat și plăcut? Apoi de ne lăudăm, noi nici că păcătuim, Căci arborul făr’ de noi, gol, nimic nu însemnează; Și tot noi umbrim păstorul, Și sub ale noastre poale odihnește călătorul, Și a fecioarelor horă sub noi cântă și săltează, Iar dimineața și sara fragede privighetori La noi vin de desfătează Și primăvara serbează. Pân’ și însuși voi, zefirii, ușori și nestătători, Șuguiți cu noi neîncetatâ€�... Atunci glas cu umilință de sub pământ le-au răspuns: „Voi, frunzelor, ați uitat Nouă să ne mulțumiți că vă aflați colo sus.â€� Deci frunzele, foșnind groaznic, au întrebat cu glas mare: „Cine este-acolo, oare, Cu noi de se potrivește Și cu obrăznicie grăiește?â€� „Noi ... Emil Gârleanu - Frunza Frunza de Emil Gârleanu Lui Cristinel S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, și apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor. Un ciripit străin o miră. Și cea dintâi rândunică, venită de departe, tăia albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se așeză pe streașina casei, cântând mereu... Dar într-o dimineață raza ... Alexandru Macedonski - Între frunze ... frunze de Alexandru Macedonski Grădina este plină de taina fericirii Și nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit; E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubirii Fior nedeslușit. Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată, Garoafa râde-n soare cu roșul ei mănunchi, Iar vița se ridică ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Frunzele Bogdan Petriceicu Hasdeu - Frunzele Frunzele de Bogdan Petriceicu Hasdeu "Precum în codri frunzele se scutură cu anii ce trec, Și întâile născute se duc acolo dintăi..." HORATIUS Bubuie furtuna, Una câte una Frunzele răpite Cad și rătăcesc Arborul suspină, Însă nu se-nchină, Înfruntând ispite Pieptu-i bărbătesc! Și la primăvară, O verdeață iară Mugurind îmbracă Falnicul stejar; Vântul urlă-geme, Trunchiul nu se teme, Foile când pleacă - Altele Alexandru Macedonski - Romanța frunzei de chiparos Alexandru Macedonski - Romanţa frunzei de chiparos Romanța frunzei de chiparos de Alexandru Macedonski Eu cunosc un loc retras Unde nimeni n-o să poată Să urmeze-al nostru pas... Vino: Uită lumea toată. Pământeștile păreri Îl cred plin de-ntunecime, Însă mint — căci nicăieri Nu ard flăcări mai sublime. Viața nu e pentru noi -- Lumea e de rele plină... Ești o floare — sunt lumină -- Vom fi cerul Vasile Alecsandri - Frunză verde de alună ... Vasile Alecsandri - Frunză verde de alună Frunză verde de alună; Decât c-un tată ș-o mumă, Mai bine cu-o mândră bună. Ea de vede că ți-e rău, Îți face ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRUNZĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 756 pentru FRUNZĂ. IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ... ... cu flori albastre , roz sau albe ( Anchusa officinalis ) ; limba - cucului = a ) ferigă mică cu rizom scurt și târâtor , de obicei cu o singură frunză penată compusă ( Botrychium lunaria ) ; b ) plantă erbacee cu flori de culoare albăstruie - liliachie , care crește în regiunile subalpine ( Gentiana bulgarica ) ; limba - mielului ( sau mielușelului ) = plantă ... specii de plante înrudite cu cactusul , cu tulpina spinoasă și flori roșii , albe sau galbene ; limba - șarpelui = ferigă mică cu rizomul lung , cu o singură frunză , de formă ovală , răspândită prin locurile umede , prin tufișuri și păduri ( Ophioglossum vulgatum ) ; limba - vrăbiei = plantă erbacee cu tulpina dreaptă , cu frunze lanceolate și cu ... OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ... GĂLBENEÁ , gălbenele , s . f . 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă , cu frunze lanceolate și dințate , cu flori galbene , care crește în locuri umede ( Rorippa amphibia ) . 2. ( La pl . ) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos , cu frunze palmate și cu flori galbene - aurii ( Ranunculus pedatus ) . 3. ( La pl . ) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor : a ) plantă cu tulpina dreaptă , cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene ( Lysimachia punctata ) ; b ) plantă cu tulpina dreaptă , cu frunze ovale - lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale ( Lysimachia vulgaris ) ; c ) drețe ( Lysimachia nummularia ) . - Galben + suf . - ... ÎNFRUNZÍ , pers . 3 înfrunzește , vb . IV. Intranz . A face frunze , a se acoperi cu frunze . - În + frunză ȘTIR s . m . Nume dat la trei plante erbacee , dintre care una cu tulpina ramificată , cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile ( Amaranthus angustifolius ) , alta cu tulpina dreaptă , solidă și păroasă , cu flori verzi , mărunte , reunite într - un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor , și care servește ca nutreț pentru porci ( Amaranthus retroflexus ) , iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii , dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri , folosită ca plantă ornamentală ( Amaranthus CEAI , ( 1 ) s . m . , ( 2 , 3 , 4 ) ceaiuri , s . n . 1. S . m . Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care , uscate , sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant ( Thea sinensis ) ; p . rest . frunzele ( uscate ale ) acestui arbust . 2. S . n . ( De obicei urmat de determinări care arată felul ) Băutură obținută prin macerația , infuzia sau decocția frunzelor de ceai ( 1 ) sau a unor plante medicinale . 3. S . m . Timpul , masa ( de dimineață ) la care se bea ceaiul ( 2 ) . 4. S . n . Reuniune între prieteni , în cursul după - amiezii , la care se servește ceai ( 2 ) sau diferite gustări și se DROB ^2 , drobi , s . m . 1. Arbust din familia leguminoaselor , cu frunze trifoliate , cu flori galbene și cu fructele păstăi turtite ( Sarothamnus scoparius ) . 2. Nume dat mai multor arbuști din familia leguminoaselor , cu frunze trifoliate , flori albe , galbene sau roșietice și fructe păstăi ( Cytisus ) . 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu tulpina dreaptă , cu frunze acoperite de peri și cu flori mici , galbene - aurii ( Neslia paniculata ) . DROB ^1 , ( 1 ) , drobi , s . m . , ( 2 , 3 ) , droburi , s . n . 1. S . m . Bucată , bulgăre mai mare de sare ; p . gener . bucată mare și compactă din ceva . 2. S . n . Măruntaie de miel . 3. S . n . ( Reg . ) Cutia teascului de ... erbacee medicinală cu flori roșietice , rar albe , cu gust amar ( Erythraea centaurium ) ; b ) plantă erbacee inferioară , cu talul târâtor , având pe partea inferioară rudimente de frunză ( Marchantia polymorpha ) ; fiere - de - urs = numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul ; a ) arbust înalt de ... FLOCOȘÍCĂ , flocoșele , s . f . 1. Plantă erbacee din familia gramineelor , acoperită cu peri moi , cu frunze lungi , cu flori alburii sau roșietice ( Holcus lanatus ) . 2. ( La pl . ) Plantă erbacee din familia compozeelor , cu frunze lanceolate și flori alb - gălbui ( Filago arvensis ) . 3. ( La pl . ) Plantă erbacee cu frunzele și tulpina păroase și flori mari roșii - purpurii ( Lychius coronaria ) . - Flocoasă + suf . - ... copac sau ale unor tufe . 2. Umbrar făcut din crengi bogate . 3. Frunze uscate , servind ca așternut sau nutreț pentru vite . [ Pl . și ( m . ) frunzari ] - Frunză Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||