Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:COORDONATOR, SUBORDONATOR, ANTECEDENT, APOI, ASINDET, BA, CARE, CE, CONJUNCȚIONAL, CONJUNCȚIUNE, NUMAI ... Mai multe din DEX...

CONJUNCȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CONJÚNCȚIE, conjuncții, s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aştri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var. conjuncțiúne s.f.] - Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

CONJÚNCȚIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau cuvinte cu aceeași funcție sintactică. 2. (log.) conectiv ("și") caracterizat prin aceea expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și falsă, când cel puțin una dintre componente este falsă. 3. figură de stil care enunță o observație din asocierea unor aspecte de viață contradictorii. 4. poziție a doi aştri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. (după fr. conjonction, lat. coniunctio)

Sursa : neoficial

 

conjúncție s. f. (sil. -junc-ți-e), art. conjúncția (sil. -ți-a), g.-d. art. conjúncției; pl. conjúncții, art. conjúncțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

CONJÚNCȚI//E \~i f. 1) lingv. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte, stabilind între ele un anumit raport. \~ copulativă. 2) astr. Poziție a două planete în momentul când longitudinea lor cerească coincide. [Art. conjuncția; G.-D. conjuncției; Sil. -ți-e] /conjonction

Sursa : NODEX

 

CONJÚNCȚIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ** (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ** Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. (Astr.) Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjuncțiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONJUNCȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru CONJUNCȚIE.

COORDONATOR

... COORDONATÓR , - OÁRE , coordonatori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care coordonează . 2. Adj . ( Lingv . ; în sintagma ) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel . 3. S . n . Aparat care indică în mod automat pilotului , în cursul zborului , locul unde ...

 

SUBORDONATOR

... SUBORDONATÓR , - OÁRE , subordonatori , - oare , adj . Care subordonează , care are ceva sau pe cineva în subordine . Conjuncție subordonatoare = conjuncție

 

ANTECEDENT

ANTECEDÉNT , antecedente , s . n . , adj . 1. S . n . Fapt , întâmplare anterioară unei anumite date sau stări . 2. Adj . Care se află înainte , care s - a întâmplat înainte . 3. ( Log . ) Primul termen al unei judecăți ipotetice , introdus prin conjuncția " dacă " ; p . gener . tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui

 

APOI

... APÓI adv . 1. După aceea , pe urmă . A venit apoi la mine . 2. ( De obicei precedat de conjuncții ; adesea cu valoare de conjuncție

 

ASINDET

ASINDÉT s . n . Figură de stil constând în suprimarea conjuncțiilor ( copulative ) . [ Var . : asíndeton s .

 

BA

... mult , în plus , pe deasupra . Cine bea fără măsură își bea banii , mintea , ba și sănătatea . 3. ( În corelație cu el însuși , având rol de conjuncție

 

CARE

... CÁRE pron . interog . - rel . I. ( Pronume relativ ; are rol de conjuncție , ca element de legătură între propoziția regentă unde se află numele căruia îi ține locul și propoziția subordonată ) . 1. ( Introduce propoziții atributive ) Cartea pe care ...

 

CE

... spui că n - ai fost ? II. ( Adverbial ) Cât ( de tare , de mult ) , cum . Ce - aș mai râde să te văd păcălit . III. ( Cu valoare de conjuncție ) Care lucru anume . Nu mai știa ce să facă de bucurie . IV. ( Relativ ) 1. Care . 2. ( În legătură cu " a fi " , " a ...

 

CONJUNCȚIONAL

... CONJUNCȚIONÁL , - Ă , conjuncționali , - e , adj . Cu rol de conjuncție

 

CONJUNCȚIUNE

... CONJUNCȚIÚNE s . f . v . conjuncție

 

NUMAI

... de a . . . , gata - gata să . . . ; chiar , tocmai . 3. ( Înv . și pop . ; indică timpul ) Brusc , pe neașteptate ; imediat , numaidecât . 4. ( Adversativ ; adesea cu valoare de conjuncție

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...