|
||
Vezi și:ADVERB,
CONJUNCȚIE,
INFLEXIBIL,
INTERJECȚIE,
NEFLEXIBILITATE,
PARTICULĂ,
PREPOZIȚIE
... Mai multe din DEX...
NEFLEXIBIL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. NEFLEXÍBIL, -Ă, neflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ** (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. - Ne- + flexibil (după fr. inflexible).Sursa : DEX '98 Neflexibil ≠ supluSursa : antonime NEFLEXÍBIL adj. v. inflexibil.Sursa : sinonime neflexíbil adj. m. (sil. -fle-), pl. neflexíbili; f. sg. neflexíbilă, pl. neflexíbileSursa : ortografic NEFLEXÍBIL, -Ă adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ** (Gram.; despre cuvinte) Lipsit de flexiune. [< ne- + flexibil, după fr. inflexible].Sursa : neologisme NEFLEXÍBIL, -Ă adj. inflexibil. * (despre cuvinte) lipsit de flexiune. (după fr. inflexible)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEFLEXIBILRezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru NEFLEXIBIL. ADVÉRB , adverbe , s . n . Parte de vorbire , în general neflexibilă , care determină sensul unui verb , al unui adjectiv sau al altui adverb , arătând locul , timpul , modul , cauza sau CONJÚNCȚIE , conjuncții , s . f . 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într - o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într - o propoziție . 2. Poziție a doi aștri care , la un moment dat , au aceeași longitudine cerească . [ Var . conjuncțiúne s . ... INFLEXÍBIL , - Ă , inflexibili , - e , adj . Care nu poate fi îndoit ; neflexibil INTERJÉCȚIE , interjecții , s . f . Parte de vorbire neflexibilă de tip special , care exprimă sentimente și manifestări de voință sau care imită sunete și ... NEFLEXIBILITÁTE s . f . Însușirea a ceea ce este neflexibil PARTÍCULĂ , particule , s . f . 1. Parte foarte mică dintr - o substanță , dintr - o materie . 2. ( Lingv . ) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt ; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus , mai ales pentru părți de vorbire PREPOZÍȚIE , prepoziții s . f . Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactie de dependență între părțile unei propoziții legând două părți de propoziție diferite . [ Var . : prepozițiúne s . |