Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SĂLBĂTICIME, SĂLBĂTICIUNE, MISTREȚ, SĂLBĂTICI, SĂLBĂTICIE, PĂDUREȚ, PUSTIU, RÂS, VANDALISM, ÎMBLÂNZI, ÎMBLÂNZITOR ... Mai multe din DEX...

SĂLBATIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SĂLBÁTIC, -Ă, sălbatici, -ce, adj., s.m. și f. I. Adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ** (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă neliniște, spaimă sau violență, sălbăticie. ** Sperios, sfios. 2. (Despre plante) Care a crescut de la sine; necultivat, nealtoit. 3. Care este creat de natură, fără intervenția omului; natural; lipsit de artificiu, de rafinament; frust. ** (Despre pământ, terenuri etc.) În care nu a intervenit mâna omului; nelucrat, necultivat. 4. (Despre ținuturi, locuri etc.) Pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizație. II. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; (om) primitiv. 2. Adj. Caracteristic omului primitiv; rudimentar, înapoiat, primitiv, neevoluat. 3. Adj., s.m. și f. (Persoană) care se comportă ca un om primitiv; (om) necivilizat, înapoiat, grosolan. 4. Adj. (Despre păr) Des și aspru; neîngrijit. 5. Adj. (Despre oameni) Lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent, brutal, fioros. * (Adverbial) Biciuie caii sălbatic. ** (Despre manifestări, acțiuni etc. ale omului) Care exprimă, care arată lipsă de umanitate, neomenie, cruzime, brutalitate; aspru, necruțător. 6. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu se poate stăpâni; aprig, impulsiv, nestăpânit, nedomolit. 7. Adj., s.m. și f. (Om) care fuge de lume, care nu respectă conveniențele (sociale); (om) retras, izolat, singuratic, nesociabil, ursuz. III. Adj. 1. Care se manifestă cu deosebită intensitate, neobișnuit de puternic, violent, cumplit, aprig; înfricoșător, de neînvins. 2. (Despre mișcări sau corpuri în mișcare) Rapid, vijelios, năvalnic. [Var.: sălbátec, -ă adj., s.m. și f.] - Lat. pop. salvaticus (=silvaticus).

Sursa : DEX '98

 

Sălbaticdomestic

Sursa : antonime

 

SĂLBÁTIC adj., adv. 1. adj. (rar) pădureț. (Animale \~e și animale domestice.) 2. adj. v. nedomesticit. 3. adj. v. focos. 4. adj. v. barbar. 5. adj. v. primitiv. 6. adj. v. necivilizat. 7. adj., adv. v. rău. 8. adj. v. impetuos. 9. adj. v. bestial. 10. adj. barbar, crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu \~.) 11. adj. v. cumplit. 12. adj. v. fricos. 13. adj. (BOT.) pădureț, (pop.) mistreț, mistricit. (Păr \~.) 14. adj. (pop.) pădureț, (înv. și reg.) păduratic, păduresc. (Fruct \~.) 15. adj. v. natural. 16. adj. v. pustiu.

Sursa : sinonime

 

sălbátic adj. m., s. m., pl. sălbátici; f. sg. sălbátică, pl. sălbátice

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SĂLBATIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 286 pentru SĂLBATIC.

Gheorghe Asachi - Sălbaticul și călătoriul

... Gheorghe Asachi - Sălbaticul şi călătoriul Sălbaticul și călătoriul de Gheorghe Asachi În adâncul unei stânce, În deșertele pustii, Un sălbatic ș-ai săi fii Au pus mursa lor să mânce; Cu femeia-n giur șădeau Peste-o piatră, Lângă vatră, Și copiii lor sorbeau. N ...

 

Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică și tigrul

Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică şi tigrul Pisica sălbatică și tigrul de Grigore Alexandrescu         Un cotoi sau pisică,         Din două nu știu care,         Nici mare, nici prea mică,         Dar foarte mîncătoare, Și din soiul acela ce-n păduri locuiește         Și pe copaci trăiește,         Văzu un tigru mare         Trecînd pe o cărare. De sus de pe ghindaru unde era urcată,         Pisica socoti         Că poate a-l îngrozi; Și făr-a pierde vreme se adresă îndată         La tigru ce trecea,         Fără a o vedea: „Ia stăi, mă rog, puțin, jupîne de pe jos,         Care te socotești         Că nu știu cine ești; Mîndria ce arăți cu noi e de prisos: Știi din ce neam mă trag și că strămoșii mei         Sînt fii de dumnezei? Nemuritorii toți, din cer cînd au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. Preoții egipteni în templuri îi slăvesc, Și niște tigri mici cu noi se potrivesc!“ — „Dacă strămoșii tăi cu tine semăna, Negreșit era proști cîți lor se închina, Răspunse tigru meu; iar daca au avut         Vrun merit cunoscut,         Ceva dumnezeiesc,         Atunci eu te căiesc, Și pentru starea ta de milă sînt pătruns, Căci d- ...

 

George Coșbuc - Jertfele împăcării

... pe lângă masă, Cu Aripert, aleargă cu ochii însoțind Mișcările de fulger a celor ce se prind Mereu mai mulți la horă — sălbatic este jocul Și tot mai mult Hiltruna cu mied hrănește focul. VII —„E cald aici, romane ; afara-i cer senin" — Afară miedul ...

 

George Coșbuc - Zâna pădurii

George Coşbuc - Zâna pădurii Zâna pădurii de George Coșbuc —"Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ Sălbatica Zân-a pădurii, Căci ochii ei negri asemenea sunt Cu negrele boabe-ale murii. Iar unde e mura, sădită de ea, Pot merge neveste și fete, Flăcăilor însă vederea le-o ia Și junghiuri prin cap le trimete! Și zmeura-anume-o făcu pe pâmânt Sălbatica Zân-a pădurii — Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt, Obrajii și rumenul gurii. Iar pe-unde sădește ea zmeură-n văi Pot merge femeile-n pace, Dar floarea din față le-o ia la flăcăi Și galbeni ca faguru-i face. Iar mușchiu sub brazi într-adins l-a lăsat Sălbatica Zân-a pădurii, Ca mușchiul de moale e caldul ei pat, Acolo sub umbra răsurii, Iar pe-unde e mușchi, e pe-acolo și ea: Pot merge să șează copile, Flăcăilor însă odihna le-o ia De pier și se-ngroapă cu zile!" —"Ei, parcă pe Zână eu nu știu s-o-nșel! Neveste și mură să fie! Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n câmpie, Iar când o ...

 

Vasile Alecsandri - Balta-albă

... patru roți de lemn cu spițele stricate. Patru cai mici, numai oasele și pielea, pe care erau săpate urme adânci de bici, și un om sălbatic, bărbos, zdrențăros și înarmat cu un harapnic lung de un stânjen!... Acesta era echipajul meu! Rămăsei încremenit la o așa de ciudată priveliște, dar consulul ... vreun hop mai adânc, de câte ori strigam: ai, ai! postașul îmi răspundea: hai, hai, domnule! și bătea caii din nou, și chiuia încă mai sălbatic, și căruța fugea încă mai iute, și eu amețeam încă mai tare. Deodată, cum ne coboram pe o costișă, șăuașul se poticni; roata de dinainte ...

 

George Coșbuc - Izvor de apă vie

... De sânge lata dungă pe mijloc o zări, E mort! a zis și-n clipă a-ncălecat feciorul. Pe Vânteș, cal sălbatic, să-și caute frățiorul. Găsindu-l într-o silhă de fagi, în stan schimbat, La sfânta Luni se duce și sfânta Luni i-a ... toți monștrii de pe lume! Tiran detot, cu moartea mai mult era dedat Ca vârful gol de munte cu cer înnegurat, Și orb în judecată, sălbatic în mânie; Ziceau oamenii țării că nu-i creat din glie. Și n-are suflet, n-are nici inimă, că-n loc De inimă el ... tiranul, din ce era nebun Mai mult înnebunise. Așa vorbesc și spun Poveștile, că-n urmă mustrarea conștiinții S-a prins de el; sălbatic crișca din dinți, cât dinții Sudori storceau de sânge, dar nu-i părea lui rău De-atâtea mari ucideri, de-ntreg trecutul său, Ci numai ...

 

Emil Gârleanu - Grușan

... răsunară alături vuiete și văd slugile alergând într-acolo. Mi-am luat repede paltonul și m-am dus și eu. Ce se întâmplase? Calul, mai sălbatic decât oricând, trântise pe cei ce-l țineau și, într-o smuncitură, scăpă din mâinile lor. Ordonanța se repezi, vroi să-l oprească, dar lunecă ...

 

Alexandru Vlahuță - 1907

Alexandru Vlahuţă - 1907 1907 de Alexandru Vlahuță Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă. O, sunt atâtea de făcut, vezi bine, De-atâtea griji e-mpresurat un rege! Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege, Scutarul lui nu poate fi oricine.    Ce țară fericită, maiestate!... Se lăfăiește gureșa Minciună. Că numai Dumnezeu te-a pus cunună De-nțelepciune și de bunătate Păstor acestui neam ce sta să piară, Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, sărmanul, De nu-și afla sub schiptrul tău limanul, De nu-ți sta-n mână bulgăre de ceară. Că tu sălbatici ai găsit aice, Sălbatici, și mișei, și proști de-a rândul, Ș-o sărăcie cum nu-ți dai cu gândul... Dar faci un semn, și-ncep să se ridice Oștiri, cetăți, palate lume nouă, Izvoarele vieții se desfundă; De pretutindeni bogății inundă; Și tu le-mparți cu mâinile-amândouă. Azi la cuprinsul tău râvnește-o lume. E-o veselie ș-un belșug în țară, Că vin și guri flămânde de pe-afară. Tot crugul ...

 

Alexei Mateevici - Cântarea slavei

Alexei Mateevici - Cântarea slavei Cântarea slavei de Alexei Mateevici Voi, munți singuratici, moșnegi cununați Cu stele în ceruri albastre, În leagănul vostru de codri păstrați În taină cântările voastre, Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând Din tainica voastră dumbravă Se-nalță cu fală în sus, proslăvind Nespusa a Domnului slavă. * În voi își deșteaptă plânsorile lor Pădurile-n toamna târzie, Pe când le apucă al luptei fior Și-a vântului groază, mânie, Și mare vi-i jalea, când vânturi străbat Prin tainica voastră dumbravă, Dar vifori, furtuni și chiar frunze ce cad Vă cântă a Domnului slavă. * La voi m-a adus în cărările ei A zilelor soartă săracă, Pădurea cea mândră din ani mititei Mi-a fost și iubită și dragă; Cântarea frumoasă din codrii bătrâni Dă strunelor mele viață; Și mândre povești din strămoșii creștini Truditul meu suflet învață, -- Povești — de pe când oameni sfinți locuiau Prin tainica voastră dumbravă, Povești — de pe când ne-ncetat proslăveau Nespusa a Domnului slavă. * Din văile voastre, în largul cuprins, Privirea mea zboară departe Și-n mintea mirată răsare aprins Fiorul măririlor moarte... Un ...

 

Dimitrie Bolintineanu - La piramide

... sărbători Dar una dată moartea aice se abate Și mâna lor îngheață pe cupe și pe flori D-atuncea, în tăcerea anticelor deșerte, Șacalul cel sălbatic se plânge întristat Și vânturile-ntoană lugubrele concerte În vechile ruine ce timpul a-nfruntat. VI Voi, umbre nevăzute, o, fii de-nchipuire ...

 

Emil Gârleanu - Părăsită

... pe un dâmb dedesubtul căruia fierbea pârâul. Și vântul, care sufla printre malurile prapastiei, curgând și dânsul ca o apă, aplecă mănunchiurile înalte ale cimbrului sălbatic

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂLBATIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 89 pentru SĂLBATIC.

SĂLBĂTICIME

... SĂLBĂTICÍME , sălbăticimi , s . f . 1. Mulțime de animale sălbatice , totalitatea animalelor sălbatice . 2. Loc sălbatic , nelocuit , departe de orice așezare omenească ( civilizată ) . [ Var . : ( pop . ) sălbătăcíme s . f . ] - Sălbatic

 

SĂLBĂTICIUNE

... SĂLBĂTICIÚNE , sălbăticiuni , s . f . 1. Animal sălbatic . 2. Loc sau ținut sălbatic , pustiu ; starea unui ținut sălbatic . [ Var . : ( pop . ) sălbătăciúne s . f . ] - Sălbatic

 

MISTREȚ

... MISTRÉȚ , - EÁȚĂ , mistreți , - e , adj . I. ( În sintagma ) Porc mistreț ( și substantivat , m . ) = animal sălbatic cu corpul masiv , acoperit cu păr aspru , negru - sur , cu greabănul înalt , capul mare , terminat cu bot alungit , cu ochii mici și cu caninii transformați ... un amestec de rase ; de calități diferite ; amestecat , pestriț ; p . ext . care e de valoare mijlocie . 2. ( Despre vin , fructe etc . ) Acrișor ; ( despre fructe ) pădureț , sălbatic

 

SĂLBĂTICI

... SĂLBĂTICÍ , sălbăticésc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre animale ) A deveni sălbatic . 2. Refl . ( Despre plantații , terenuri etc . ) A se părăgini . 3. Refl . ( Despre locuri , ținuturi ) A deveni sălbatic , pustiu , nelocuit , inaccesibil . 4. Refl . ( Despre oameni ) A cădea în sălbăticie , în primitivism . 5. Refl . și tranz . A deveni sau a ...

 

SĂLBĂTICIE

... SĂLBĂTICÍE , sălbăticii , s . f . 1. Stare în care se află animalele sălbatice ; p . ext . însușire a ceea ce este sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4. Izolare de lume , singurătate . 5. Prima ...

 

PĂDUREȚ

... PĂDURÉȚ , - EÁȚĂ , pădureți , - e , adj . 1. ( Despre plante , pomi fructiferi ) Care crește în pădure sau într - un loc necultivat ; sălbatic . 2. ( Rar ; despre animale ) Care trăiește în pădure ; sălbatic

 

PUSTIU

PUSTÍU , - ÍE , pustiuri , ( I ) s . n . , pustii , ( II ) adj . I. S . n . 1. Regiune sălbatică , lipsită de vegetație și de populație ; spec . întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată , acoperită cu nisip ; deșert . 2. Fig . Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva ; plictiseală ; mâhnire , supărare , durere . II. Adj . 1. ( Despre locuri , ținuturi ) Care se află în stare sălbatică , fără vegetație și fără populație . 2. În care nu se află nimeni ( și nimic ) . Cameră pustie . 3. Fig . Singur , părăsit , copleșit de o singurătate apăsătoare ; stingher ; deznădăjduit . [ Var . : ( pop . ) pustíe s .

 

RÂS

... RÂS ^2 , râși , s . m . Specie de mamifer sălbatic , carnivor , din familia felinelor , mai mare decât pisica sălbatică , cu blana galbenă - roșcată ( cu pete negre ) și cu smocuri de păr pe urechi ; linx ( Lynx ...

 

VANDALISM

VANDALÍSM s . n . Distrugere sălbatică a valorilor culturale , artistice etc . ale unui popor ; p . gener . distrugere sălbatică și

 

ÎMBLÂNZI

... ÎMBLÂNZÍ , îmblânzesc , vb . IV . Tranz . A deprinde un animal ( sălbatic

 

ÎMBLÂNZITOR

ÎMBLÂNZITÓR , - OÁRE , îmblânzitori , - oare , s . m . și f . Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice , mai ales la circ . Îmblânzi + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...