|
Cuvântul PROBE nu a fost găsit.
Au fost afișate formele bază:
PROBĂ,PROB
PROBE
-
Definiția din dicționar
Traducere: engleză
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PRÓBĂ, probe, s.f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. * Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. * Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. * Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ** Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ** Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ** Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ** Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ** (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ** Analiză medicală. ** Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ** (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. - Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve).
Sursa
:
DEX '98
PRÓBĂ s. v. corectură, repetiție.
Sursa
:
sinonime
PRÓBĂ s. 1. v. confirmare. 2. v. dovadă. 3. (JUR.) dovadă, mărturie, probațiune. (O \~ adusă în sprijinul împricinatului.) 4. dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase \~ în sprijinul...) 5. v. verificare. 6. v. ex-periment. 7. (MAT.) verificare. (\~ unei împărțiri.) 8. v. analiză. 9. v. examen. 10. v. mostră. 11. v. eșan-tion.
Sursa
:
sinonime
próbă s. f., g.-d. art. próbei; pl. próbe
Sursa
:
ortografic
PRÓB//Ă \~e f. 1) Fapt care serveşte la confirmarea unui adevăr; dovadă; mărturie. 2) Acțiune prin care se constată dacă cineva sau ceva corespunde anumitor cerințe; încercare. 3) Fiecare dintre etapele unui examen. 4) Întrecere în cadrul unei competiții sau al unui gen de sport. 5) Parte dintr-un material sau dintr-o substanță după care se poate stabili calitatea întregului; mostră; eșantion. [G.-D. probei] /<lat. proba
Sursa
:
NODEX
PRÓBĂ s.f. 1. Încercare; (examen de) verificare. ** Metodă prin care se constată justețea unui calcul. ** Întrecere. 2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material; mostră, eșantion. ** (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 3. Dovadă, mărturie. [< lat. proba].
Sursa
:
neologisme
PRÓBĂ s. f. 1. încercare; (examen de) verificare. * metodă prin care se constată justețea unui calcul. * (sport) întrecere. 2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material. 3. (fot.) copie pozitivă pe hârtie. 4. confirmare, dovadă, mărturie. (< lat. proba, germ. Porbe)
Sursa
:
neoficial
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. - Din fr. probe.
Sursa
:
DEX '98
PROB adj. v. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.
Sursa
:
sinonime
prob adj. m., pl. probi; f. sg. próbă, pl. próbe
Sursa
:
ortografic
PROB \~ă (\~i, \~e) livr. Care este corect și de bună-credință; cinstit; onest; integru. /probe, lat. probus
Sursa
:
NODEX
PROB, -Ă adj. (Liv.) Cinstit, integru. [< lat. probus].
Sursa
:
neologisme
PROB, -Ă adj. cinstit, integru, onest, loial. (< fr. probe, lat. probus)
Sursa
:
neoficial
Copyright © 2004-2020 DEX online.
Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL
, cu condiția păstrării acestei note.
|
