Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CUATERNAR, DACIAN, MACAIRODUS, MEOȚIAN, PANONIAN, PONȚIAN ... Mai multe din DEX...

PLIOCEN - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. S.n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. S.n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] - Din fr. pliocène.

Sursa : DEX '98

 

pliocén adj. m. (sil. pli-o-), pl. pliocéni; f. sg. pliocénă, pl. pliocéne

Sursa : ortografic

 

pliocén s. n. (sil. pli-o-)

Sursa : ortografic

 

PLIOCÉN^1 n. geol. 1) Perioada a doua a neogenului, situată între miocen și pleistocen și caracterizată prin depozite marine sau lacustre. 2) Ansamblu de straturi ale scoarței terestre datând din această perioadă. [Sil. pli-o-] /pliocene

Sursa : NODEX

 

PLIOCÉN^2 \~ă (\~i, \~e) Care ține de perioada a doua a neogenului; din perioada a doua a neogenului. [Sil. pli-o-] /pliocene

Sursa : NODEX

 

PLIOCÉN s.n. (Geol.) Epoca (seria) superioară a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. pli-o-. / < fr. pliocène, cf. gr. pleion - mai mare, kainos - recent].

Sursa : neologisme

 

PLIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) epoca superioară a neogenului. (< fr. pliocène)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLIOCEN

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru PLIOCEN.

CUATERNAR

CUATERNÁR , - Ă , cuaternari , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Ultima perioadă a neozoicului , care durează de la sfârșitul pliocenului până în zilele noastre . 2. Adj . Care se referă la perioada cuaternarului (

 

DACIAN

DACIÁN , - Ă , dacieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Al treilea etaj al pliocenului din sud - estul Europei , caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate , gasteropode și mamifere , precum și printr - un complex de nisipuri , argile , gresii etc . , conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit . 2. Adj . Care aparține dacianului ( 1 ) , privitor la dacian . [ Pr . : - ci -

 

MACAIRODUS

... MACAIRÓDUS , macairoduși , s . m . Animal carnivor fosil din familia felidelor , cu caninii foarte dezvoltați , care a trăit din pliocen

 

MEOȚIAN

MEOȚIÁN , - Ă , meoțieni , - e , subst . , adj . 1. Subst . Primul etaj al pliocenului din România , reprezentat prin faună de lamelibranhiate , gasteropode , mamifere etc . 2. Adj . Care se referă la formațiile sau la vârsta meoțianului ( 1 ) . [ Pr . : me - o - ți -

 

PANONIAN

PANONIÁN , - Ă , panonieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic ; serie de straturi geologice din această epocă . 2. Adj . Care aparține panonianului ( 1 ) , privitor la panonian . [ Pr . : - ni -

 

PONȚIAN

PONȚIÁN , - Ă , ponțieni , - e , s . n . , adj . ( Geol . ) 1. S . n . Al doilea etaj al pliocenului ( reprezentat în țara noastră prin marne argiloase cenușii , care constituie un acoperiș protector pentru zăcămintele de petrol ) . 2. Adj . Care aparține ponțianului ( 1 ) , privitor la ponțian , caracteristic ponțianului . [ Pr . : - ți -