Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ANACRONISM, MEZOLITIC, PLEISTOCEN, PLIOCEN, ELISABETAN, EOCEN, EOLITIC, EPOCAL, MEGALIT, MEGALITIC, NAPOLEONIAN ... Mai multe din DEX...

EPOCĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÉPOCĂ, epoci, s.f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeşte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) * Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. și: epócă. - Var.: (înv.) épohă s.f.] - Din fr. époque.

Sursa : DEX '98

 

ÉPOCĂ s. f. 1. perioadă din istorie marcată prin anumite evenimente și trăsături specifice importante. o a face ~ = a se impune la un anumit moment, a lăsa o amintire durabilă. 2. timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic). 3. subdiviziune a unei perioade geologice. (< fr. époque, gr. epokhe)

Sursa : neoficial

 

ÉPOCĂ s. 1. v. perioadă. 2. v. eră. 3. v. ani. 4. v. eon.

Sursa : sinonime

 

épocă s. f., g.-d. art. épocii; pl. époci

Sursa : ortografic

 

ÉPO// \~ci f. 1) Perioadă de timp din dezvoltarea istorică a omenirii sau a universului, marcată de anumite evenimente importante sau caracterizată printr-o anumită stare de lucruri; eră. \~ca bronzului. 2) Timp marcat de un anumit eveniment sau de anumite fenomene caracteristice, care se repetă cu regularitate. 3) Subdiviziune a timpului geologic, mai mică decât perioada din care constă istoria Pământului. [G.-D. epocii] /époque

Sursa : NODEX

 

EPÓCĂ s.f. 1. Perioadă, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. * A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă. 2. Timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic la aceleași condiții). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. -ci, -ce, var. epohă s.f. / < fr. époque, it. epoca, cf. gr. epoche - timp de oprire].

Sursa : neologisme

 

épócă (-ci), s.f. - Perioadă, eră. - Var. (înv.) epohă, epohi. Ngr. ????? (sec. XVII, cf. Gáldi 183) și modern din fr. époque. - Der. epocal, adj. (memorabil).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru EPOCĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 144 pentru EPOCĂ.

Alexandru Macedonski - Epoca

... nație mai bine nu s-a dat de-a berbeleacu, Iar desigur niciodată dezmățarea n-a domnit Într-o epocă fatală, sub un aer mai tâmpit... În tot locul predomnește o sfruntare colosală... Imoralul ia cuvântul și-ți vorbește de morală... Cine crezi că ți ...

 

Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade

... căzut în bună parte la nivel suburban. În ea noi nu aflăm parfum de arhaism, ci aer de semicultură. Însă, desigur, au rămas din acea epocă versuri în care se învederează o poezie nouă, o poezie în continuitate vie cu poezia de astăzi. În asemenea margini putem recunoaște în acea literatură ... versuri) se exprimă ca să priceapă toți și să placă tuturor. Înainte de a arăta, prin exemple, înfățișarea originilor poeziei românești celei noi, epocă pe care am intitulat-o cu numele lui Asachi și Eliade Rădulescu, trebuie să pomenesc doi versificatori: pe boierul Alexandru Beldiman și pe cărturarul Budai ...

 

Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială

... concludente: evoluția deosebită a literaturii naționale în Moldova, Muntenia și Ardeal. I Mai întâi, deosebirea dintre Ardeal și cele două "Principate". În prima epocă a literaturii noastre beletristice, Moldova și Muntenia au o literatură scrisă de boieri (Conachi, Văcăreștii, Momuleanu, om de casă boierească; pe atunci, numai ... literatura ardeleană și cea muntenească decât cea moldovenească. În adevăr, literatura ardeleană, ca și cea muntenească, e mai "patruzecioptistă" decât cea moldovenească. Dar, în această epocă, Ardealul nu produce nimic viabil, decât doar Răsunetul (Deșteaptă-te, române!) al lui Andrei Mureșanu. Restul -- maculatură, dar aceasta nu are a face ...

 

Paul Zarifopol - Literatura politică a lui Caragiale

Paul Zarifopol - Literatura politică a lui Caragiale Literatura politică a lui Caragiale de Paul Zarifopol Dând drumul unui năduf, ce ar putea părea vechi și adânc, scrie Caragiale doctorului Urechia, cu data de 27 decembrie 1907, următoarele: Intrarea în viața publică mi-a fost pân-acuma închisă de boierii și de ciocoii noștri pe simpla bănuială instinctivă că n-aș fi amantul destul de fidel al sacrei noastre Constituțiuni. De ce adică astăzi, la bătrânețe, să nu fiu leal, să nu le dau dreptate oamenilor, aratând pe față de ce sentimente sunt animat față de actuala organizare de stat? De ce să nu arăt lumii cum am văzut eu împrejurările sociale și politice la care am asistat și ca istoric, nu numai ca simplu comediante. Și deși mamelucărimea mă va huidui în unison, poate să am norocul ca în mulțimea lumii cinstite, inteligente și dezinteresate, să găsesc câteva aprobări, care să mă plătească cu prisos de necazurile înlungatei mele proscripțiuni. În o scrisoare precedentă către același (9 decembrie 1907), Caragiale anunțase intenția de a scoate o foaie săptămânală în sensul broșurii 1907, cu încrederea că, acum, scrisul său, dezvelind ticăloșia politicienilor, ...

 

Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele românești:Prefață

... a ni le arăta; ăsta este și folosul lor instructiv. Cei ce pot mult izbutesc a caracteriza, într-asemenea scrieri ușoare, o epocă, sau o nație; cei cu bunăvoință, dar cu mai slabe mijloace, fac, ca mine, încercări! PREFAȚA EDIȚIEI DIN 1886 Curând se vor împlini treizeci de ... a ni le arăta; acesta este și folosul lor instructiv. Cei ce pot mult, izbutesc a caracteriza într-asemenea scrieri ușoare o epocă sau o națiune; cei cu bunăvoință, dar cu mai slabe mijloace, fac, ca mine, încercări! Mihnea Vodă cel Rău a fost publicat mai ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii și literaturii

... critica intră în domeniul științei. De acuma, natural, nu mai poate fi vorba de judecări, hotărâri și intelectuale a feluritelor clase din această epocă. Am vorbit adesea despre această parte științifică a criticii și pentru ce-ar mai fi de zis, nu e locul aici. Aici mă ...

 

Dorin Ștef - Istoria folcloristicii maramureșene

Dorin Ştef - Istoria folcloristicii maramureşene Istoria folcloristicii maramureșene de Dorin Ștef Notă asupra ediției → Editura Ethnologica, Baia Mare (2006), ISBN 973-87117-9-7 Notă asupra ediției I. Primele atestări documentare Secolul al XVII-lea. Codicele Petrovay (1672) / Secolul al XVIII-lea. Cronicarii moldavi și Școala Ardeleană. II. Epoca veche (1800-1900) Copiști maramureșeni: Uibardi, Botezat Lupu, Dumitru Țicală, Ioan Koman / 1869. Orientul. Ioniță Bădescu; S. Botezanu. Familia / Primii culegători maramureșeni: 1871.Teodor Michnea, A.P. Alexi; 1878. Grigore Balint, Ilie Pop; 1879. T. Mărgineanu; 1884. Colecție lăpușeană în manuscris; 1886 /1887. Florian Danciu; 1887/1888. Gavril Timiș, Ioana Bonațiu, Simion Sabo, Emil Bran; 1889. Ioan P. Coman, Gutinul; 1891/1892. Sieoanul; 1894. Petre Dulfu; 1897. Colecție anonimă. III. Epoca clasică (1900-1950) 1903-1904. Vasile Goja / 1906. Alexandru Țiplea / 1908. Tit Bud / 1909. Ion Bârlea / 1910-1913. T. Brediceanu, B. BartĂ³k, I. Bârlea / 1923. BĂ©la BartĂ³k, Pompei Hossu-Longin / 1924. Ion Bârlea / 1925. Tache Papahagi / 1931. Andrei Grobei / 1938. Petre Lenghel Izanu / 1945. Gheorghe Dăncuș IV. Epoca modernă (1950 – 2005) Urgia comunistă / Folclorul de tip nou / 1956. Centrul Creației Populare / 1957. Tiberiu Brediceanu / 1962. Folclor din Transilvania (culegere colectivă): N.I. Dumitrașcu, Petre Lenghel Izanu, ...

 

Ion Luca Caragiale - Grămătici și măscărici

... năstrușnic. Boierul ședea cu ciubucul în pridvor și striga: “Hahaha! înjură-l, mă! înjură-l bine, mă!â€� S-a dus acea epocă patriarhală; s-a dus epoca de aur și de lapte dulce; astăzi avem epoca de hârtie și de cerneală violentă. Boierii de atunci ...

 

Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română

Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific naţional în literatura română Caracterul specific național în literatura română de Garabet Ibrăileanu Spuneam într-un articol de acum câteva luni că literatura din Moldova a fost mai preocupată de realitățile naționale decât cea din Muntenia. Voim să întărim și să completăm această constatare prin câteva considerații noi. Mai întâi, credem că particularitatea aceasta este cauza pentru care proza a fost cultivată mai mult în Moldova decât în Muntenia. Proza de observație, care redă realitatea prin descriere, narație și reprezentare, a apărut în Moldova, începând cu Negruzzi. Înainte de epoca Eminescu, Moldova se exprimă mai ales în proză, poezia fiind reprezentată aproape numai prin Alecsandri, care e însă un mai bogat și un mai serios prozator; pe când în Muntenia găsim o legiune de poeți -- Eliade, Cârlova, Boliac, Rosetti, Bolintineanu, Crețeanu, Depărățeanu, Sihleanu, Nicoleanu etc. --, proza fiind reprezentată numai prin romanele nule ale lui Bolintineanu, prin Ciocoii vechi și noi, important ca document, dar secundar ca artă, și prin scrierile lui Odobescu, importante ca artă, însă neînsemnate ca "documente omenești". Dar mai bine să înșirăm pe scriitori, fără să mai ținem seamă de epoci. (Vom cita pe cei mai ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra mișcării literare și științifice

... Serbia, în Boemia, așa a fost și la noi. Ca să vedem ce puternic curent literar s-a creat în această epocă istorică numită epocă de la 1848, n-avem decât să pomenim pe aceia care au scris atunci, pe poeții epocii. Heliade Rădulescu e poet, Gr. Alexandrescu poet, Alecsandri ...

 

Garabet Ibrăileanu - Varia

... au făcut alții; pentru moldoveni, toate bisericile vechi sunt făcute de Ștefan cel Mare. 12. S-a zis de atâtea ori că fiecare epocă, fiecare mișcare socială, literară etc. își găsește omul său. Aceasta înseamnă că un om devine reprezentativ numai când are un temperament și o cultură potrivite ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EPOCĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 124 pentru EPOCĂ.

ANACRONISM

... Nepotrivire sau confuzie între fapte , evenimente etc . și epoca în care sunt plasate ; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă

 

MEZOLITIC

MEZOLITÍC , - Ă , mezolitici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține epocii situate între paleolitic și neolitic . 2. S . n . Epoca mijlocie a pietrei din perioada cuaternară , situată între epoca paleolitică și cea

 

PLEISTOCEN

... PLEISTOCÉN , - Ă , pleistoceni , - e s . n . , adj . 1. S . n . Prima epocă a cuaternarului , caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde , prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ...

 

PLIOCEN

... plioceni , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține celei de - a doua epoci a neogenului , care se referă la această epocă . 2. S . n . A doua epocă a neogenului , situată intre miocen și perioada cuaternară , reprezentată , în partea de vest a Europei , prin depozite marine , iar în cea ...

 

ELISABETAN

... ELISABETÁN , - Ă , elisabetani , - e , adj . Care aparține domniei reginei Elisabeta I a Angliei , privitor la această epocă

 

EOCEN

... EOCÉN , - Ă , eoceni , - e , s . n . î . S . n . Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene , caracterizată mai ales prin existența numuliților , lamelibranhiatelor , gasteropodelor , echinidelor și mamiferelor . 2. Adj . Care se ...

 

EOLITIC

EOLÍTIC , - Ă , eolitici , - ce , adj . Care aparține epocii pietrei cioplite , privitor la epoca pietrei

 

EPOCAL

... EPOCÁL , - Ă , epocali , - e , adj . Menit să marcheze o epocă ; de mare răsunet , de o valoare covârșitoare ; memorabil . - Epocă

 

MEGALIT

MEGALÍT , megaliți , s . m . Nume dat unor monumente funerare sau religioase construite , în epoca neolitică și la începutul epocii bronzului , din blocuri de piatră brută sau cioplite

 

MEGALITIC

MEGALÍTIC , - Ă , megalitici , - ce , adj . Care aparține megaliților sau epocii lor , privitor la megaliți sau la epoca

 

NAPOLEONIAN

NAPOLEONIÁN , - Ă , napoleonieni , - e , adj . Care aparține lui Napoleon I sau epocii sale , privitor la Napoleon I sau la epoca sa . [ Pr . : - le - o - ni -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...