Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PLIOCEN, MIOCEN ... Mai multe din DEX...

NEOGEN - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NEOGÉN s.n. A doua perioadă a neozoicului, caracterizată prin faună și floră asemănătoare atât cu cea din paleogen cât și cu cea actuală.

Sursa : DLRC

 

NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s.n., adj. 1. S.n. A doua perioadă a erei neozoice, caracterizată prin existența unor specii de plante și de animale din paleogen, precum și a altora care trăiesc și astăzi. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] - Din fr. néogène.

Sursa : DEX '98

 

neogén adj. m. (sil. ne-o-), pl. neogéni; f. sg. neogénă, pl. neogéne

Sursa : ortografic

 

neogén s. n. (sil. ne-o-)

Sursa : ortografic

 

NEOGÉN^1 n. Cea de-a doua perioadă a erei neozoice. [Sil. ne-o-] /néogene

Sursa : NODEX

 

NEOGÉN^2 \~ă (\~i, \~e) 1) Care aparține celei de a doua perioade a erei neozoice; propriu acestei perioade. 2) Care datează din această perioadă. [Sil. ne-o-] /néogene

Sursa : NODEX

 

NEOGÉN s.n. (Geol.) A doua perioadă (sistem) a neozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [< fr. néogène, cf. gr. neos - nou, gennan - a naște].

Sursa : neologisme

 

NEOGÉN, -Ă adj., s. n. (din) a doua perioadă a neozoicului. (< fr. néogène)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEOGEN

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru NEOGEN.

PLIOCEN

PLIOCÉN , - Ă , plioceni , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține celei de - a doua epoci a neogenului , care se referă la această epocă . 2. S . n . A doua epocă a neogenului , situată intre miocen și perioada cuaternară , reprezentată , în partea de vest a Europei , prin depozite marine , iar în cea de est prin depozite lacustre . 3. S . n . Serie de straturi geologice din pliocen ( 2 ) . [ Pr . : pli -

 

MIOCEN

MIOCÉN , - Ă , mioceni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Epoca inferioară a neogenului , caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale , în care s - au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți . 2. Adj . Care aparține miocenului ( 1 ) , privitor la miocen ; miocenic . [ Pr . : - mi -