Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:NUCĂRIE, NUCȘOR, NUCULĂ, NUCȘOARĂ, COCOS, NUCULEȚ, ÎNVÂRTIT, ȘTRUDEL, ALVIȚĂ, BACLAVA ... Mai multe din DEX...

NUC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NUC, nuci, s.m. 1. Pom fructifer originar din Asia, cu coroană bogată, cu frunze penat-compuse, având un miros pătrunzător și din care se extrag substanțe tonante și coloranți, cu fructe drupe cu semințe comestibile și cu lemn de calitate superioară folosit la fabricarea mobilelor (Juglans regia). 2. Lemn de nuc (1) folosit pentru fabricarea mobilei. - Din nucă (derivat regresiv).

Sursa : DEX '98

 

nuc s. m., pl. nuci

Sursa : ortografic

 

NUC nuci m. 1) Pom fructifer cu tulpina viguroasă, cu coroana rotată, cu frunze mari, aromatice, cu fructe drupe, ce au un miez comestibil, bogat în grăsimi și vitamine, al cărui lemn este folosit în industrie. 2) Lemnul acestui arbore. /Din nucă

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru NUC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 69 pentru NUC.

Ștefan Octavian Iosif - Nucul (Iosif)

... Ştefan Octavian Iosif - Nucul (Iosif) Nucul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Același loc iubit umbrești Și-un colț de cer întreg cuprinzi, Nuc falnic, strajă din povești, Dasupra casei părintești       Aceleași crăngi întinzi... De veacuri fruntea nu ți-o temi, Ții piept cînd vin furtuni năval — O ...

 

Alexei Mateevici - Frunza nucului

Alexei Mateevici - Frunza nucului Frunza nucului de Alexei Mateevici Tatei Frunza nucului tresare, Oglindindu-se în lac; Vântul un miros de floare Îmi aduce din Bugeac. De ce tremuri, frunzuleană,-- Fiica nucului rotat,-- Ce fior de prin poiană Firea ți-a cutremurat? Eu cu ierbile poienii N-am nimic de împărțit, Jale mi-i că moldovenii Încă nu s-au înfrățit. Vântul șuieră prin creste, Vine zburător prin văi Și-mi șoptește trista veste Din Bugeac de la ai tăi. Doarme tata somnul morții, Și buneii-s în mormânt, -- Iar cei vii, prin voia sorții, Duși din cele locuri sânt. De la morți aduce știrea Vântul veșnic zburător: El din flori a prins șoptirea, Flori de la mormântul lor. Fie-așa, dar nu mi-i teamă Despre soarta celor părți! Dragostea ades mi-o cheamă Fala câmpurilor verzi. Mare-i fala din câmpie, Dar bătrânii ți-s mâhniți. Dragostea de unde-ți știe, Că vor fi toți înfrățiți? Dragostea adânc mă leagă Cu părinții răposați. Știu: din liniștea lor dragă Răsări-vor numai frați. Mărășești (Moldova), 12 iulie

 

George Coșbuc - Nucul (Coșbuc)

George Coşbuc - Nucul (Coşbuc) Nucul de George Coșbuc Informații despre această ediție Tot mai ceri puțin-rămasei Inimi să mai simtă mult? Nucule din dosul casei, Tot al meu și-aici și-airea: Ziua-n vânt îți văd doinirea,          Noaptea ți-o ascult. Umbra ta-nvălia rotundă Masa cea de nu-știu-când, Și-amândoi pe banca scundă, Eu robind suflarea-n gură, Și, eu acu-n cusătură,          Mama-mea cântând.   Jale tu, din legănată Doină, ce de-amar omori! Dar tu știi că niciodată Nu cântam, urmându-i cântul, Numai, nuce tu, și vântul          O-nsoțiai aori. Și-urmărind fugara-mi minte, Mă-nvățai, prieten bun, Cum s-adun în gând cuvinte, Și-mi cântai spre-a-mi da cărare, Și vedeam că ies cîntare          Vorbele ce-adun. Ca și-atunci, mai coase mama, Coase și suspină rar, Dar când da-ndărăt marama Desvălindu-și câmpul frunții, Părul ei e alb ca munții          Ernii lui Ghenar. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. Răsvrătit se miră acul Mâni trudite-acum că vede — El e tot copil, și crede          Că-i tot vară-n lunci. Plânge-acum ...

 

Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac

... mărește și mai mult setea de răcoare. Dar, ca lucru de neînțeles, ca o minune, se ridică pe dealul lutos și sterp dinspre răsărit un nuc strașnic, bătrân, de câteva sute de ani, copac lacom, care suge parcă tot sucul locului dimprejur prin miile de rădăcini ale căror vițe nu mai ... Așa, cu Odobac, la urma urmei, i s-a împlinit. Că, din una-n alta, au hotărât ca hotarul să le fie un nuc, nucul acesta, care pe atunci să fi fost copac de un an, crescut în vale, la poalele dealului dinspre răsărit. Dar, peste noapte, Odobac voinicul ... Mi-ai poruncit coliva? — Ce colivă, moșule? — Mi-ai luat măsură de sicriu? — Ce sicriu, moșule? — Mi-ai săpat groapa, sub nuc, unde ți-am zis să mă îngropi? — Ce-i asta, moșule? — Nu? Hai, grăiește, nu? — Nu. — Atunci de ce să știe ... ai găsit-o? Pe Ruja tâlharului de Cazacu, pe fata celuia care o furat caii lui tat-tău, de era să-l spânzure colo, de nuc? Băietanul se-ndreptă o dată și vorbi răspicat: — De asta nu ți-am spus, că știam că n-o să vrei; da fata-i ...

 

Ion Creangă - Prostia omenească

Ion Creangă - Prostia omenească Prostia omenească de Ion Creangă Povestire publicată prima dată în Învățătorul copiilor... , ed. III, Iași, 1874 A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor. Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!" Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din ...

 

Alexandru Macedonski - Primăvara (Macedonski)

Alexandru Macedonski - Primăvara (Macedonski) Primăvara de Alexandru Macedonski     Sub flori de măr Ce mi se scutură în păr Se umple sufletul de soare; Pe orice frunți suferitoare, Oh! ningeți, albe flori de măr.     Sub liliac Sunt paseri dulci ce nu mai tac, Concert de voci mângâietoare Sărmani cu inimi gemătoare, Uitați, dormiți sub liliac.     Pe sub cais Din aripi bate albul vis De-o inocență răpitoare: Amanți cu inimi arzătoare, E fericirea sub cais.     Sub nucul lat Te afli însă izolat Și-n umbra lui îmbătătoare Trecutul naște ca o floare Ah! de-aș muri sub nucul

 

George Coșbuc - Sulamita

George Coşbuc - Sulamita Sulamita de George Coșbuc La nucii din livezi m-am dus, Să văd ce e prin vale, Am mers la vii pe deal în sus Și mi-am făcut o cale Pe câmpii de către Damasc De ce m-am dus eu oare La locul unde turme pasc? Vă jur, fete fecioare, Să nu cercați voi a trezi Iubirea-n piept cu sila, Căci ea de sine va veni! Cunoașteți voi copila Sionului? Cine-i ca ea? Frumoasă ca ea, cine? Frumoasă ești, iubita mea, Nici roza nu-i ca tine! Vai, las să te mai văd, căci fierb Vii, scumpă porumbiță, Sărind pe deal ca pui de cerb, Jucând a ta cosiță Prin crinii câmpului, dar las Să-ți văd obrajii, dragă, S-aud fermecătorul glas; Să tremur ziua-ntreagă Căci te aseamăn, roza mea, Cu roibii de la carul Lui Faraon și-am zis: Ca ea Nici una n-află harul! Oh, cât de drag știi să zâmbești, Plăcută ești ca luna, Ca soarele curată ești, Tu singură-a mea una! Al tău sunt eu, a mea ești tu! Am optzeci de regine. Dar nu-mi ...

 

Petre Ispirescu - Balaurul cel cu șapte capete

Petre Ispirescu - Balaurul cel cu şapte capete Balaurul cel cu șapte capete de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată într-o țară un balaur mare, nevoie de cap. El avea șapte capete, trăia într-o groapă, și se hrănea numai cu oameni. Când ieșea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case și sta ascunsă până ce-și potolea foamea cu vreun drumeț pe care îl trăgea ața la moarte. Toți oamenii locului se tânguiau de răutatea și de frica balaurului. Rugăciuni și câte în lună și în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesățios balaur, dară în deșert. Fel de fel de fermecători fuseră aduși, însă rămaseră rușinați cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deșert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soție și jumătate împărăția sa acelui voinic, care va scăpa țara de această urgie, și dete în știre la toată lumea hotărârea sa. Iară după ce se duse vestea în țară, mai mulți voinici se vorbiră să meargă împreună la pândă și să mântuiască țara de un așa ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Gruia

Ştefan Octavian Iosif - Gruia Gruia — Baladă din popor— de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Jos, sub nucul uriaș, Gruia adormise — Doarme ca un copilaș Legănat de vise. Paloșu-i atîrnă-n cui, Aninat de-o cracă ; Murgul paște-n voia lui, De urît să-i treacă. „Scoală, Gruio, drag copil, Scoală, Gruio dragă ! Au nu vezi cum vin tiptil Turcii și te leagă ? Turcii vin ș-aduc cu ei Funii de mătase, Funii răsucite-n trei Și-mpletite-n șase...â€� Bate vîntul cătinel, Pletele-i mîngîie — Turcii se-ngrozesc de el, Strîng de căpătîie. Bate vîntul mai avan, Pletele-i zburlește ; Turcii plîng: „Aman ! Aman !â€� Gruia se trezește. — Măi, dar greu ce-am fost dormit Zice și se miră. Ori păiangeni au venit Și mă înveliră ? Ia să mișc puțin din mîni, Poate m-oi desface — Alelei, pui de păgîni, Nu veniți încoace ?... Sar frînghiile în trei Și plesnesc în șase, Turcii fug ca vai de ei, Fug cu moartea-n oase. Saltă Gruia și — hai-hui ! — Sus pe cal s-aruncă, Clocotă pe urma lui Șapte văi și-o luncă. Tropotă copitele, Pulberea o scurmă ...

 

Ștefan Octavian Iosif - La cules

Ştefan Octavian Iosif - La cules La cules de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E ziua crucii azi — zi sfîntă ! E chef și chiot prin podgorii, Ici mustu-n cadă se frămîntă, Ici trec glumind culegătorii : Românii toți cu voie bună Cinstesc o datină străbună... Sub nucul secular e hora, Bătrîni, flăcăi, neveste, fete. Străluce-n ochii tuturora Văpaia veseliei bete — Și rîd și se-nvîrtesc și saltă Învălmășiți toți laolaltă ! Dar ce-i acolo ? Ce minune ? Ce fug femeile și țipă ? — Începe lumea să s-adune Din toate părțile-ntr-o clipă, Aleargă ca la urs, grămadă, Se-ndeasă, se-mbrîncesc să vadă... Un satir mic, încins cu viță, S-a prins în horă fără veste, Și, behăind ca o căpriță, Dă spaima-n fete și-n neveste, Dar, pîn' să-l ia de scurt poporul, A șters-o grabnic drăcușorul... Aive-a fost ori numai șagă ? Întreabă toți și-ntreabă zarea. Bătrînii doar își rîd în barbă : Nu-i prinde-așa ușor mirarea ! Ci mai vîrtos la chef se-ndeamnă : „Copii ! belșug și spor înseamnă !

 

Cincinat Pavelescu - Primăvară (Pavelescu)

Cincinat Pavelescu - Primăvară (Pavelescu) Primăvară de Cincinat Pavelescu În iarba verde stau lungit... Miroase aerul a floare; O toropeală-adormitoare Mă fură-ncet. Sunt fericit! E umbră, pace și răcoare, Un vânt ușor și liniștit, Mângâietor, sărută nucul... E umbră, pace și răcoare, Ce clar, departe, cântă cucul; Un dor de viață negrăit Din om și fire se desprinde. Dac-aș putea în brațe-aș prinde Întregul zării nesfârșit. Și toată seva primăverii Prin mine vraja și-o propagă. Sub caldul ei, așa de dragă Mi-e pacea limpede a serii. Și fiecare fibră-n mine Mai tânăr și mai viu tresaltă... Pricep latenta simfonie A firelor-de iarbă-naltă Pe care vântul le mlădie Și le sărută și le-apleacă, Când spre pădure vrea să treacă. Ca floarea umedă sub rouă, Nădăjduiesc o viață nouă. Și, cum prin frunze tainic moare Amurgul serii auriu, Din umbră, o privighetoare Îmi cântă strofele ce

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NUC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru NUC.

NUCĂRIE

NUCĂRÍE , nucării , s . f . ( Reg . ) Cantitate mare de nuci ( 1 ) , mulțime de nuci . - Nucă + suf . -

 

NUCȘOR

... NUCȘÓR , nucșori , s . m . 1. Nuculeț . 2. Arbore tropical ale cărui semințe aromate sunt folosite drept condiment . ( Myristica fragrans ) . - Nuc

 

NUCULĂ

NUCÚLĂ , nucule , s . f . Tip de fruct de forma unei nuci ( 1 )

 

NUCȘOARĂ

... NUCȘOÁRĂ , nucșoare , s . f . 1. Diminutiv al lui nucă ( 1 ) . 2. Sămânța aromată a nucșorului ( 2 ) , folosită drept condiment . [ Var . : nucușoáră s . f . ] - Nuc

 

COCOS

CÓCOS s . m . Nucă de cocos ( În sintagmele ) = fructul cocotierului , al cărui suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cărui coajă este folosită în industrie . Lapte de cocos = sucul lăptos al nucii de cocos . Ulei de cocos = substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos . Unt de cocos = ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării , folosit în

 

NUCULEȚ

... NUCULÉȚ , nuculeți , s . m . Diminutiv al lui nuc ( 1 ) : nucșor , nucuț . - Nuc

 

ÎNVÂRTIT

ÎNVÂRTÍT^2 , - Ă învârtiți , - te , adj . , subst . 1. Adj . Înfășurat , răsucit . 2. S . m . Fig . ( Fam . ) Persoană care s - a eschivat ( prin favoritism , dare de mită etc . ) de la obligațiile militare ( în timp de război ) ; persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună , prin mijloace dubioase . 3. S . f . Numele unui dans popular cu învârtituri ; melodie după care se execută acest dans . 4. S . f . Prăjitură făcută dintr - o foaie subțire de aluat , umplută cu nuci , mere sau brânză . - V. învârti . ÎNVÂRTÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) învârti ; învârtire . - V.

 

ȘTRUDEL

ȘTRÚDEL , ștrudele , s . n . Plăcintă făcută din foi subțiri umplute cu mere , brânză , nuci etc . și rulate în formă de

 

ALVIȚĂ

ALVÍȚĂ s . f . Produs alimentar zaharos , fabricat din caramel , miere , nuci , migdale , esențe aromate și amidon sau albuș de ou . [ Var . : halvíță s . f . ] - [ H ] alva + suf . -

 

BACLAVA

BACLAVÁ , baclavale , s . f . Prăjitură preparată din foi de plăcintă , nuci sau migdale și miere sau sirop de

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...