|
|
||
|
Cuvântul MANIERE nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: MANIERĂ Vezi și:PETRARCHIST, ȚIGĂNIE, ȚIGĂNOS, ANACREONTIC, ARGHEZIAN, BALZACIAN, BARBIAN, BEETHOVENIAN, BLAGIAN, BONTON, BRÂNCUȘIAN ... Mai multe din DEX...MANIERE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MANIÉRĂ s. f. 1. (pl.) fel de a se purta în societate; comportare corectă și cuviincioasă. 2. fel, mod, procedeu. * ansamblu de procedee și mijloace de expresie caracteristice unui artist, scriitor etc. 3. afectare, artificialitate în stil. (< fr. manière)Sursa : neoficial MANIÉRĂ, maniere, s.f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută. * Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ** (La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. * Loc. adv. De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist. ** (Peior.) Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ** Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] - Din fr. manière.Sursa : DEX '98 MANIÉRĂ s. 1. v. comportare. 2. v. mod. 3. v. stil. 4. v. regim. 5. v. sens. 6. v. politețe. 7. v. bună-cu-viință.Sursa : sinonime maniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. maniérei; pl. maniéreSursa : ortografic MANIÉR//Ă \~e f. 1) Mod de a se purta; ținută; comportament; conduită. 2) rar Comportare conform regulilor bunei-cuviințe; amabilitate; politețe. 3) Mod de a acționa pentru atingerea unui anumit scop; modalitate; metodă; procedeu; mijloc. [Sil. -ni-e-] /Sursa : NODEX MANIÉRĂ s.f. 1. (De obicei la pl.) Fel de a se purta în societate; comportare corectă, cuviincioasă. 2. Fel, chip, mod, procedeu. ** Mod specific de realizare a unui lucru, a unei opere; ansamblu de procedee și de mijloace de expresie caracteristice unui artist. 3. Afectare, artificialitate în stil. [Pron. -ni-e-. / < fr. manière, it. maniera].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MANIERERezultatele 1 - 10 din aproximativ 53 pentru MANIERE. Nicolae Filimon - Escursiuni în Germania meridională Nicolae Filimon - Escursiuni în Germania meridională Escursiuni în Germania meridională de Nicolae Filimon Capitolul I - De la București la Giurgiu Capitolul II - Ospelele din Giurgiu Capitolul III - Vaporul „Archiduca Albrecht“, pasagerii dintr-însul, și bizarele maniere ale unora dintr-înșii| caracterul și bizarele maniere ale unora dintr-înșii Capitolul IV - Reflesiuni asupra geloziei ridicolă sau Ilinița și celebi Nicolache Capitolul V - Un vis teribil Capitolul VI - Vameșii și cărturarii Capitolul VII - Pesta și Buda Capitolul VIII - O vizită neașteptată Capitolul IX - Kövesdy JĂ¡nos, HorvĂ¡th SzĂ©chenyi, sau muzica și danțul maghiar Capitolul X - Cina și toastele Capitolul XI - Strada ferată sau aburul întrebuințat ca agent mișcător Capitolul XII - Călătoria la Viena Capitolul XIII - Wagram și suvenirile ce recheamă această localitate Capitolul XIV - Viena din puntul de vedere istoric și monumental Capitolul XV - Căpitan Vlad Nicoară din Dobriceni sau asedierea Vienei de Kara-Mustafa Vizirul Capitolul XVI - Galeria de tablouri de la Belvedere Capitolul XVII - Grădinele și localitățile de plăcere dinprejurul Vienei Capitolul XVIII - Castelul Schönbrunn Capitolul XIX - Friderich Staaps sau atentatul de la Schönbrunn în con tra lui Napoleon I Capitolul XX - Moravia, orașul BrĂ¼nn, castelul Spielberg și carbonarii Capitolul XXI - ... Nicolae Filimon - O cantatriță de uliță ... cu o voce plină de dulceață. Iar acelora ce depuneau cîte ceva pe taler, le adresa cîte un grazie plin de recunoștință și cu o manieră cît se poate de delicată. Mă veți întreba poate care era darul ce-i dăruiam? Vă mărturisesc că oferta mea, care în primele zile era ... ușor fruntea mea; astea erau gemetele Iuliei ce sta la spatele mele cu talerul în mînă; scosei numaidecît cinci monete de aur și, cu o manieră ce rămase neobservată de adunare, îi pusei în frumoasa mînă a cantatriței, care mai întîi roși, apoi lăsă să-i fugă din gură ... Ion Luca Caragiale - Autoritate Ion Luca Caragiale - Autoritate Autoritate de Ion Luca Caragiale Toamna trecută am făcut o cunoștință foarte interesantă — un tânăr poet și literat, fruct prețios al unui gimnaziu de provincie: tânărul meu a renunțat să termine cursurile, neputând reuși la examenul de corigență de la septemvrie. Prețiosul fruct, după trei ani de gimnaziu, s-a simțit destul de copt și, revoltat contra unei discipline stupide de programă, s-a dezlipit cu dispreț de craca sa pentru a veni să-și debiteze savoarea în vastul târg al Capitalei. Este un tânăr ca de vreo optsprezece ani, copil de văduvă; tatăl, fost impiegat comunal în orașul său, a murit de mult; mama, scăpătată, trăiește cu ce poate, coase, spală, calcă, servește la ocazie; are încă doi frați mai mici: aceia urmează la același gimnaziu. Poetul meu îmi spune cu oarecare ton de compătimire că aceia, ca niște mediocri ce sunt, vor să termine cursul și să caute a intra unul în seminar și altul în liceu ca bursieri ai statului; el nu s-ar fi înjosit niciodată să se facă bursier; e prea independent pentru asta, și apoi nu ... Alexandru Macedonski - Noaptea de aprilie ... de ești un om de lume, Trebuie după aceea, doamnă, ca să-i zici, și eu, Care fac din lume parte, ca un om cu manieră, Pot să sar pe ici, pe colo, câte-un gard din drumul meu... Însăși le-ai sărit adesea... Să sar însă-o barieră... Nu e ... George Topîrceanu - În jurul unui divorț ... l-a cunoscut Era fără slujbă și dator vândut. Că de-atunci încoace ea zadarnic speră, Că el n-are-n casă nici o manieră, Nu respectă seara orele de masă, Rareori cu leafa nimerește-acasă, Frecventează cele mai de jos localuri Și se ține noaptea numai de scandaluri... Dar ... George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale de George Topîrceanu Dl M. Sadoveanu, directorul Teatrului Național, deschide stagiunea, în sara de 18 octombrie, printr-o cuvântare festivă despre Caragiale ... D-sa evocă în câteva cuvinte calde figura și opera marelui dispărut și mulțumește publicului ieșan, care întotdeauna a iubit și a prețuit pe Caragiale, că a venit și de astă dată în număr mare ca să sărbătorească niște piese atât de cunoscute. Publicul acopere cu aplauze entuziaste cuvântarea dlui Sadoveanu, căruia i se fac ovații de simpatie, ca director și ca scriitor — și pânza se ridică asupra primului act din Scrisoarea pierdută . Pristanda și cu Tipătescu vorbesc. Avem în fața noastră două personagii foarte deosebite între ele mai ales prin modul cum le-a zugrăvit Caragiale. Prefectul Tipătescu e un om modern. Lustrul manierelor îi acopere fondul de necinste și-i dă aproape aparența unui occidental. El e mai cult și mai inteligent decât toți oamenii din Scrisoarea pierdută . S-a mai spus că el singur dintre toți e în stare să-și dea samă de situație. El e acela care într-un moment se ... Ion Luca Caragiale - Traian Demetrescu (Caragiale) Ion Luca Caragiale - Traian Demetrescu (Caragiale) Traian Demetrescu de Ion Luca Caragiale Zilele acestea s-a stins, așa de timpuriu, Traian Demetrescu , unul dintre poeții distinși ai generațiunii tinere. Era un talent mic și feminin, dar era un talent, și așa moartea lui poate fi considerată ca o pagubă pentru literele noastre. Pentru aceia cari au avut plăcerea să-l și cunoască personal părerea de rău trebuie să fie și mai mare. Era un caracter cu deosebire afabil și apropiat, maniere de domnișoară blândă, sfioasă și prea simțitoare, distincție și politețe de adevărat gentilom, apucături poetice chiar în cele mai de rând prilejuri ale vieții, onest și dezinteresat, figură simpatică, glas dulce și mângâios și un zâmbet de copil bun. El trăia așa cum scria, învăluindu-și viața practică în atmosfera eterată a poeziei sale, și aceasta nu era afectare, pentru că-l prindea. Traian Demetrescu era un spirit totdeuna entuziast, sincer și adesea destul de pricepător al artei. Melancolic din cauza boalii care-l istovea, dar totdeuna inimă bună și deschisă, și vesel tovarăș, ca și prieten cinstit, Traian, blândul pesimist pe care-l pierdem, ne lasă tuturor, cari l-am cunoscut bine, multă ... Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare G. Ibrăileanu: Studii literare de Paul Zarifopol (Creație și analiză Caragiale I. Al. Brătescu-Voinești Th. Hardy M Sadoveanu Otilia Cazimir Panait Istrati K. MichaĂ«lis Voica Eminescu). București, Editura Cartea Românească, 1930. Cu răbdare profesorală, cu fină pătrundere și inteligentă cumpătare, definește și explică dl Ibrăileanu, în 32 de paragrafe substanțiale, caracterul și procedările literare a 22 de scriitori... În fața vieții literare, dl I. a avut totdeauna o cumințenie de biolog. De aceea tot ce scrie el odihnește de impresionismul iritat care ne domină cu exces, și cărui nimeni, cred, nu i-a rezistat atât de bine că dânsul... Procedarea dlui I. este rezultatul ultim la care tinde orice nevoie și orice încercare de clarificare în materie literară. Cuprinsul rândurilor de mai sus, scrise de mine (în Adevărul literar din 1926) la apariția studiului Creație și analiză în această revistă, mi se accentuează mie însumi și mai mult acum, când am recitit bucata împreună cu celelalte strânse în volumul pe care-l anunțăm. Înconjurate de atâtea exemple, ideile discutate în Creație și analiză se valorifică intens. Este în spiritul domnului I. o minunată combinare de ... Paul Zarifopol - Unul care a luptat contra prostiei ... de ani a reapărut, în forme mult mai terne, mai insipide și molâi, încercarea debutantului de a-și desfășura copilăria în manieră oarecum englezească, îndulcită și dreasă cu sentimentalism parizian, burghez și bulevardier. Aici se află Anatole France mult mai neautentic și mai dizgrațios decât în unele ... Ion Luca Caragiale - 1 Aprilie Ion Luca Caragiale - 1 Aprilie 1 Aprilie de Ion Luca Caragiale UN TÂNĂR (aer și maniere de mic impiegat, costum cam sărăcuț, dar curățel; jiletca, foarte deschisă, lasă să se vază pieptul cămășii de coloare ; mănuși, țilindru; floare-n piept; baston subțire) Eu mărturisesc drept, cum am spus și la jurați, eu, domnule președinte, i-am zis lui Mitică: nu-mi plac glume de astea! Adică nu că mi-era frică de ce s-a-ntâmplat... nici nu mă gândeam! dar vorba e, nu-mi plac mie astea; că eu îl știam cine e Mișu, laș! și n-are curaj; mi-era frică să nu pățim cu el cum mai pățisem o dată, când s-a-ntâmplat la Hierestrăul Vechi bătaia cu mizerabilii ăilalți, care ne-a atacat, și Mișu de frică a fugit și s-a ascuns undeva... După ce s-a isprăvit bătaia — că (sever) i-am pus pe goană pe mizerabilii, care se lăuda că o să ne-o facă ei, că sunt de la parchetul general; da... am lucrat... teribil (învârtește bastonul repede) — l-am căutat pe Mișu pân toată grădina, ... Ion Luca Caragiale - Accelerat no. 17 Ion Luca Caragiale - Accelerat no. 17 Accelerat no. 17 de Ion Luca Caragiale Un individ purtând pe umeri o șubă largă, cu o căciulă mare pe ceafă, stă la masă în restaurantul Gării de Nord și bea ceai. Are un geamantan de pânză cu cercuri de tinichea alături pe un scaun, și pe masă un sac de piele neagră, prin mănușa căruia își ține petrecută bine mâna stângă până la încheietura brațului. După figură, după maniere și port, trebuie să fie vreun negustor, ori arendaș din provincie. Un domn bine îmbrăcat, blană cu guler de astrahan și căciuliță asemenea, bea cafea la altă masă, fumează și se uită din când în când către provincial, care nu ia seama de loc că-l observă cineva. În același timp, domnul trage cu ochii la ușă: așteaptă desigur pe cineva, și cu nerăbdare. Negustorul plătește ceaiul. Îndată, iată și hamalul vine să-i spună că trenul a tras la peron; îi ia geamantanul de pânză și vrea să-i ia și sacul de piele, ca să-l ușureze pe pasager; dar acesta își trage repede mâna cu sacul și refuză serviciul. Sacul nu e mare, dar trebuie să fie greu, ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MANIERERezultatele 1 - 10 din aproximativ 45 pentru MANIERE. PETRARCHÍST , - Ă , petrarchiști , - ste , adj . , s . m . 1. Adj . De Petrarca , al lui Petrarca ; în maniera lui Petrarca . 2. S . m . Poet care cultivă motivele liricii lui Petrarca ; poet care imită maniera lui ... țigănii , s . f . 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc ; țigănime ; p . ext . cartier într - o localitate în care locuiesc țigani . 2. Fig . Faptă , manieră ȚIGĂNÓS , - OÁSĂ , țigănoși , - oase , adj . 1. Negricios , oacheș . 2. Fig . ( Fam . ) Care are maniere urâte ; care se tocmește mult ; calic , zgârcit . - Țigan + suf . - ANACREÓNTIC , - Ă , anacreontici , - ce , adj . 1. Care e compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon . 2. ( În sintagma ) Vers anacreontic = vers cu structură metrică des întilnită în poeziile atribuite lui Anacreon . [ Pr . : - cre - ARGHEZIÁN , - Ă , arghezieni , - e , adj . De Arghezi , al lui Arghezi , în maniera lui Arghezi . [ Pr . : - zi - an ] - Arghezi ( n . pr . ) + - BALZACIÁN , - Ă , balzacieni , - e , adj . De Balzac , al lui Balzac ; în maniera lui Balzac . [ Pr . : - ci - an ] - Balzac ( n . pr . ) + suf . - BARBIÁN , - Ă , barbieni , - e , adj . De Ion Barbu , al lui Ion Barbu ; în maniera lui Ion Barbu . [ Pr . : - bi - an ] - Barbu ( n . pr . ) + suf . - BEETHOVENIÁN , - Ă , beethovenieni , - e , adj . De Beethoven , al lui Beethoven ; în maniera lui Beethoven . [ Pr . : be - to - ve - ni - an ] - Beethoven ( n . pr . ) + suf . - BLAGIÁN , - Ă , blagieni , - e , adj . De Blaga , al lui Blaga ; în maniera lui Blaga . [ Pr . : - gi - an ] - Blaga + suf . - BONTÓN s . n . ( Franțuzism ) Cod de maniere elegante al înaltei BRÂNCUȘIÁN , - Ă , brâncușieni , - e , adj . De Brâncuși , al lui Brâncuși ; în maniera lui Brâncuși . [ Pr . : - și - an ] - Brâncuși ( n . pr . ) + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||