Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȚOPENIE, COLIMATOR, COMPORTAMENTAL, COMPORTAMENTISM, COMPORTARE, CONDUITĂ, ETOLOGIE, HORMISM, INTROIECȚIE, LAMARCKISM ... Mai multe din DEX...

COMPORTAMENT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COMPORTAMÉNT, comportamente, s.n. 1. Modalitate de a acționa în anumite împrejurări sau situații; conduită, purtare, comportare. 2. Asamblul manifestărilor obiective ale animalelor și ale oamenilor prin care se exterorizează viața psihică. - Din fr. comportement.

Sursa : DEX '98

 

COMPORTAMÉNT s. 1. v. comportare. 2. apucătură, comportare, conduită, deprindere, maniere, (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talâm. (Ce înseamnă \~ul acesta?)

Sursa : sinonime

 

COMPORTAMÉNT s. n. 1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viața sa psihică. * fel de a se comporta; conduită. 2. (biol.) mod în care un organism reacționează față de factorii de mediu. (< fr. comportement)

Sursa : neoficial

 

comportamént s. n., pl. comportaménte

Sursa : ortografic

 

COMPORTAMÉNT \~e n. 1) Mod de a se purta; ținută; conduită; manieră. 2) Totalitate a modalităților de reacție a organismului față de mediul înconjurător; atitudine organică; comportare. \~ neadecvat. / comportement

Sursa : NODEX

 

COMPORTAMÉNT s.n. Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. ** Fel de a se comporta; comportare. ** Modul în care un organism vegetal reacționează față de factorii de mediu. [Cf. fr. comportement, it. comportamento].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMPORTAMENT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru COMPORTAMENT.

ȚOPENIE

... ȚOPÉNIE , țopenii , s . f . Comportament

 

COLIMATOR

COLIMATÓR , colimatori , s . n . 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze . 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții . 3. ( În expr . ) A lua ( pe cineva ) în colimator = a urmări , a observa comportamentul cuiva ; a persecuta ( pe nedrept ) pe

 

COMPORTAMENTAL

... COMPORTAMENTÁL , - Ă , comportamentali , - e , adj . De comportament

 

COMPORTAMENTISM

... COMPORTAMENTÍSM s . n . ( Livr . ) Behaviorism . - Comportament

 

COMPORTARE

... COMPORTÁRE , comportări , s . f . Fel de a se comporta ; comportament

 

CONDUITĂ

... CONDUÍTĂ , conduite , s . f . 1. Fel de a se purta , comportare ; manieră . 2. Comportament

 

ETOLOGIE

ETOLOGÍE s . f . 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor , al obiceiurilor popoarelor . 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul , modul de viață al animalelor și

 

HORMISM

... HORMÍSM s . n . Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament

 

INTROIECȚIE

INTROIÉCȚIE , introiecții , s . f . ( Psih . ) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu , manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane . [ Pr . : - tro - iec - . - Var . : introiecțiúne s .

 

LAMARCKISM

LAMARCKÍSM s . n . Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar . [ Pr . : -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...