Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ELECTROCERAMICĂ, ELECTROTERMIE, FANERIT, GETINAX, HAFNIU, LITIU, MAGNO, MICĂ, PERMENDUR, PERMINVAR ... Mai multe din DEX...

ELECTROTEHNIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ELECTROTÉHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicăriilor în tehnică. ** Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparține electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. - Din fr. électrotechnique.

Sursa : DEX '98

 

ELECTROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații. (< fr. électrotechnique)

Sursa : neoficial

 

electrotéhnic adj. ? tehnic

Sursa : ortografic

 

ELECTROTÉHNI//C \~că (\~ci, \~ce) Care ține de electrotehnică; propriu electrotehnicii. /électrotechnique

Sursa : NODEX

 

ELECTROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la electrotehnică. [Cf. fr. électrotechnique].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELECTROTEHNIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ELECTROTEHNIC.

ELECTROCERAMICĂ

ELECTROCERÁMICĂ s . f . Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea , utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în

 

ELECTROTERMIE

ELECTROTERMÍE s . f . Parte a electrotehnicii care se ocupă cu utilizarea energiei electromagnetice pentru obținerea căldurii necesare unor operații tehnologice sau pentru încălzit ;

 

FANERIT

FANERÍT s . n . Material constituit din foi de placaj de lemn impregnate cu rășină de bachelită și presate , folosit pentru confecționarea carcaselor de aparate electrotehnice , de radio și de televizoare ;

 

GETINAX

GETINÁX s . n . Material izolant constituit din foi de hârtie impregnate cu bachelită și presate , utilizat în electrotehnică . - Denumire

 

HAFNIU

HÁFNIU s . n . Element chimic , metal rar , asemănător cu oțelul , care se găsește în minereurile de zirconiu și care se întrebuințează în electrotehnică ;

 

LITIU

LÍTIU s . n . Element chimic din familia metalelor alcaline , de culoare argintie , moale și foarte ușor , existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină , fotografie , electrotehnică

 

MAGNO

MÁGNO s . n . Aliaj de nichel și mangan , folosit în

 

MICĂ

MÍCĂ^2 s . f . Într - o ( Pop . ; în loc . adv . ) ( sau pe ) mică de ceas = a ) într - o clipă , foarte repede , imediat ; b ) foarte des , mereu . - Probabil lat . mica " fărâmă " . MÍCĂ^1 , mice , s . f . Familie de minerale cristalizate , cu luciu sticlos , sidefos , care se desfac ușor în foițe subțiri ( elastice și transparente ) , întrebuințate în industria electrotehnică , a unor materiale de construcție , la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele

 

PERMENDUR

PERMENDÚR s . n . Aliaj de cobalt și fier , de obicei cu o mare permeabilitate magnetică , folosit în electrotehnică . - Et .

 

PERMINVAR

PERMINVÁR s . n . Aliaj de nichel și cobalt sau de nichel , cobalt și molibden , cu permeabilitate magnetică mare , folosit în industria

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...