|
|
||
Vezi și:MEGAFON,
BAZĂ,
INCINTĂ,
MICROFONIE,
PATEFON,
RADIORECEPTOR,
TWEETER,
WOOFER
... Mai multe din DEX...
DIFUZOR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. DIFUZÓR, (I) difuzoare, s.n., (II) difuzori, s.m. I. S.n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrică și răspândirea lor în mediul înconjurător. 2. Dispozitiv translucid din sticlă, porțelan etc., care împrăștie uniform lumina unei lămpi. 3. Aparat întrebuințat la extragerea prin difuziune (2) a unei substanțe. 4. Piesă a carburatorului unui motor, care pulverizează combustibilul printr-un curent de aer. II. S.m. Persoană care difuzează publicațiile periodice. - Din fr. diffuseur.Sursa : DEX '98 DIFUZÓR^2, -OÁRE s. m. f. cel care difuzează presa în întreprinderi, în instituții. (< difuza + -or)Sursa : neoficial DIFUZÓR^1 s. n. 1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variațiile energiei electrice în energie acustică și care intră în componența radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalațiilor de amplificare etc; hautparlor. 2. porțiune de conductă a cărei secțiune transversală crește în sensul curgerii fluidului. 3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului. 4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. (< fr. diffuseur)Sursa : neoficial difuzór (persoană) s. m., pl. difuzóriSursa : ortografic difuzór (dispozitiv, aparat) s. n., pl. difuzoáreSursa : ortografic DIFUZ//ÓR^2 \~oáre n. 1) Aparat care transformă energia electrică în energie acustică, fiind întrebuințat în radiorecepție, la televizoare sau la instalațiile de amplificare a sunetelor. 2) Dispozitiv pentru împrăștierea uniformă a luminii unei lămpi. 3) Aparat întrebuințat la extragerea prin difuziune a unei substanțe. /Sursa : NODEX DIFUZÓR^1 \~i m. Persoană care difuzează publicațiile periodice. /Sursa : NODEX DIFUZÓR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transformă undele electrice în unde sonore prin punerea în vibrație a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radiorecepție și în instalațiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injecție unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur].Sursa : neologisme DIFUZÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care difuzează presa în întreprinderi, în instituții. [< difuza + -or].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIFUZORRezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru DIFUZOR. ... MEGAFÓN , megafoane , s . n . 1. Difuzor de mare putere , folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe , pe stadioane etc . 2. ( Nav . ) Ansamblu format dintr - un amplificator și un difuzor , de forma unei pâlnii , folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor ; portavoce . 3. Instrument de forma unei pâlnii , folosit pentru comunicări verbale la ... BÁZĂ , baze , s . f . I. 1. Parte care susține un corp , o clădire sau un element de construcție ; temei , temelie . 2. Fig . Ceea ce formează temeiul a ceva , elementul fundamental , esențial . 3. ( De obicei urmat de determinarea " economică " ) Totalitatea relațiilor de producție într - o etapă determinată a dezvoltării sociale . 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni , de materiale etc . , care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate . Bază de aprovizionare . Bază de recepție . Bază de atac . 5. ( În sintagma ) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă . II. Corp chimic alcătuit dintr - un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili , care albăstrește hârtia roșie de turnesol , are gust leșietic și , în combinație cu un acid , formează o sare . III. 1. Distanță între difuzoarele ( externe ) ale unui sistem de redare stereofonică . 2. ( Electron . ) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor . 3. ( Electron . ; în sintagma ) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice , care generează impulsuri la intervale de timp INCÍNTĂ , incinte , s . f . 1. Spațiu ( mare ) închis în interiorul unei construcții . 2. Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții , de amenajări . 3. ( În sintagma ) Incintă acustică = casetă de lemn de construcție specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora ; MICROFONÍE , microfonii , s . f . 1. Reacție acustică nedorită care apare între microfonul și difuzorul unui sistem electroacustic în condițiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic . 2. Perturbație într - un sistem electroacustic datorată vibrației mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia ; efect PATEFÓN , patefoane , s . n . Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special , care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana RADIORECEPTÓR , radioreceptoare , s . n . Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice ( prin antene ) , pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor ; radio ^ ... TWEETER , tweetere , s . n . Difuzor ... WOOFER s . n . Difuzor |
||