|
|
||
COMINATORIU - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. * Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. - Din fr. comminatoire.Sursa : DEX '98 COMINATÓRIU, -IE adj. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. o clauză ?e = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ?i = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. (< fr. comminatoire, lat. comminatorius)Sursa : neoficial cominatóriu adj. m. [-riu pron. r?u], f. cominatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. cominatóriiSursa : ortografic COMINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. * Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< fr. comminatoire, lat. comminator - care amenință].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||