Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul COAMA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: COAMĂ

  Vezi și:ÎNCOMAT, ȘARG, ȘIRĂ, BIZON, CHERATINĂ, COAMĂ, COMAT, CREASTĂ, DUNĂ, LĂȚOS, LEU ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului COAMA: COAMĂ.

 

COAMA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COÁMĂ, coame, s.f. 1. Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. * Păr lăsat crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat. ** Fig. Frunziș des din vârful coroanei arborilor. 2. Culme prelungită de deal sau de munte; creastă. 3. Partea de deasupra, orizontală, a unui zid. ** Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș. - Lat. coma.

Sursa : DEX '98

 

COÁMĂ s. 1. v. creastă. 2. (CONSTR.) creastă, culme, (reg.) comană, coroană, laț, samară, slimnă. (ă acoperișului unei case.) 3. muchie. (\~ la un zid.)

Sursa : sinonime

 

coámă s. f., g.-d. art. coámei; pl. coáme

Sursa : ortografic

 

COÁM//Ă \~e f. 1) (la unele animale) Păr lung și aspru pe partea superioară a gâtului sau de-a lungul șirei spinării. 2) Părul lung și aspru al unui om. 3) Partea cea mai înaltă a unui deal sau munte; creastă; vârf; culme; spinare; creștet; pisc. 4) Linie de intersecție a versantelor unui acoperiș. 5) fig. Coroana deasă a unui copac. [Sil. coa-] /<lat. coma

Sursa : NODEX

 

coámă (-me), s.f. - 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. - 2. Păr lung, plete. - 3. Creastă, culme. - 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. com?. Lat. c?ma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. - Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare fi fost primul care a folosit vb. a încoma "a încununa cu plete" (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s.n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru COAMA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 134 pentru COAMA.

George Coșbuc - El-Zorab

... val, Apoi la cal privește drept; Cu pașii rari, cu fruntea-n piept, S-apropie de cal. Cuprinde gâtul lui plângând Și-n aspra-i coamă îngropând Obrajii palizi: Pui de leu, Suspină trist. Odorul meu, Tu știi că eu te vând! Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu ...

 

George Coșbuc - Moartea lui Gelu

... singur, Vorbește cu calul: Vai, murgule, jalea mă curmă! Mă lupt cu durerea din urmă, Căci ranele-mi sapă mormântul, Degeaba împrăștii tu vântul Din coamă, piciorul tău scurmă Degeaba pământul. Mă chemi prin nechezuri păgâne Și parcă zici: Vino, stăpâne! Vezi, picură ranele tale Și neguri se nalță din vale ... varsă pământul. Arcașii lui Arpad! În goană Ei fug dup-oștirea dușmană. Și, uzi de-alergare, se-ncură Fugarii prin negura sură, Cu frâul pe coamă, și-arcașii Cu spăzile-n gură. Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cântă arcașii, Și-așa de sălbatic li-e cântul Din piele ...

 

Emil Gârleanu - Gâza

... de-a curmezișul pe lângă ochiul lui; o simți cum merge deasupra pleoapei, înfiorându-l ușor, cum i se ridică pe gât, pe sub coamă

 

Emil Gârleanu - Părăsită

... Se sculă în picioare, îngrijată, când cele dintâi picături căzură plescăind pe trupul ei. În câteva clipe ploaia o înecă, nu putea să răsufle, din coamă apa se scurgea ca dintr-un izvor. O apucă un tremur. Un tropot înăbușit îi izbi auzul: herghelia se întorcea în fugă; și prin vuietul ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul

... se tot coti, Ieși într-o câmpie -- Ș-odată se opri. Un cal slobod aicea păștea în voie bună; A vântului suflare prin coamă-i se juca, Și falnic peste câmpuri în preajmă-i căuta, De latele-i copite pământul se detună. Dar biata speculantă cal încă nu văzuse ...

 

Emil Gârleanu - Calul

... îl ardea o usturime grozavă. O tăietură de sabie îl crestase adânc. Mâinile stăpânului îi spălară rana ușor, o legară și-l mângâiară îndelung pe coamă. Trecu și războiul. Întors acasă, își luă locul în grajd, mulțumit de liniștea dimprejurul lui, de lumina ce i se revărsa pe ferestruia din față ...

 

Mihai Eminescu - Ec%C3%B2

Mihai Eminescu - Ec%C3%B2 EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe        Și stâncile rar        Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună        În lună. Diamant e în aer, în codri ­ miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie        Și văile sunt        În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier        Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână. Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul de nalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă,        Dar astăzi e viu        Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare;        Trec albe ca-n vânt        Dulci ...

 

Mihai Eminescu - Eco

Mihai Eminescu - Eco EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe        Și stâncile rar        Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună        În lună. Diamant e în aer, în codri ­ miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie        Și văile sunt        În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier        Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână. Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul de nalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă,        Dar astăzi e viu        Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare;        Trec albe ca-n vânt        Dulci neguri de- ...

 

Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul

... Când la grajd el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea, Un căluț cam pătrărel, Ieșea-n vară cincărel. Grue mi-l apropia; Mâna-n coamă că-i punea Și-n podele-l azvârlea, Așa cal nu-i trebuia! Dar colo, cât colo,-n fund, Iată-un negru cal rotund, Care ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan

Ştefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ştefan Când a fost să moară Ștefan de Ștefan Octavian Iosif Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară: Câte brațe-n deznădejde Către cer nu se-nălțară? Câte jertfe la altare, Câtă smirnă și tămâie, Pentru ca viteazul Ștefan Viu și teafăr să rămâie! Se părea că nici pământul Nu se-ndură să-l primească, Pe acel ce-a fost preavrednic Peste tot să-l stăpânească. Și de groază și durere S-a cutremurat pământul, Ca în ziua răstignirii Celui ce-a vestit cuvântul... Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară. Cine ar putea să spună Câte inimi sângerară? Iarnă grea ca niciodată Și o foamete cumplită Se-abătură-n anul cela Peste țara lui iubită. Însă nici pe patul morții Nu putea s-o dea uitării Cela ce pe drept fusese Poreclit: Părinte-al Țării... Lângă patul său chemându-i, Mângâie pe toți sărmanii, Plâng și îi sărută mâna Văduvele și orfanii. Plâng și-l binecuvântează, Și se-ntorc pe la căminuri, ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt

Ştefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt de Ștefan Octavian Iosif Ștefan-voievod, Slăvit de norod, S-a sculat în zori, Pe la cântători, Și s-a mânecat, Măre, și-a plecat, C-un pâlc de curteni, Falnici moldoveni, Și s-a dus, s-a dus Prin Țara-de-Sus, Și-a ajuns voios În Țara-de-Jos. Iar dacă-a ajuns, I-a venit răspuns, Că dușmanii Țării, Cât nisipul mării, Năvălesc grămadă, Pustiesc și pradă... Ștefan-voievod, Slăvit de norod, Nu s-a-nspăimântat De câte-a aflat, Ci din bucium sună, Și gloate-și adună, Iar în Cel-de-Sus Nâdejdea și-a pus, Unde e nădejde La ceas de primejde... Domnul s-a-ndurat Și l-a bucurat, Și-a trimis o ceață Către dimineață... Ștefan, când văzu Ceața ce căzu, Repede-a-nțeles Repede-a ales Pe câțiva viteji, S-aștepte prilej În crâng nepătruns, De ceață ascuns, Dincolo de ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COAMA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru COAMA.

ÎNCOMAT

... ÎNCOMÁT , - Ă , încomați , - te , adj . ( Rar ) Cu coamă bogată . - În + coamă

 

ȘARG

... ȘARG , - Ă , șargi , - ge , adj . ( Despre cai , rar despre alte animale ) Cu părul de pe corp galben deschis , iar cel din coamă

 

ȘIRĂ

... ȘÍRĂ , șire , s . f . 1. Grămadă mare de paie , de snopi etc . clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă

 

BIZON

... bizoni , s . m . 1. Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor , cu fruntea mare , bombată , cu coarne scurte , cu umerii mai ridicați decât crupa , cu o coamă

 

CHERATINĂ

CHERATÍNĂ s . f . Proteină care intră în structura părului , epidermei , unghiilor , coamelor , copitelor

 

COAMĂ

COÁMĂ , coame , s . f . 1. Păr lung ( și stufos ) care crește pe grumazul sau de - a lungul spinării unor animale . 2. Culme prelungită de deal sau de munte ; creastă . 3. Partea de deasupra , orizontală , a unui

 

COMAT

... COMÁT , - Ă , comați , - te , adj . ( Rar ) Care are coamă

 

CREASTĂ

... sus a unui munte , a unei case , a unui copac , a unui val de apă etc . 3. Coamă de acoperiș . 4. ( În sintagma ) Creasta de taluz = linia de intersecție dintre fața unui taluz și suprafața terenului natural sau a platformei unui ...

 

DUNĂ

DÚNĂ , dune , s . f . Formă de relief cu aspectul unor coame paralele , apărute sub acțiunea vântului în regiunile

 

LĂȚOS

LĂȚÓS , - OÁSĂ , lățoși , - oase , adj . ( Despre animale și despre coama sau blana lor ; p . ext . despre lucruri confecționate din blană sau din lână ) Cu lațe multe , cu păr ori fir lung și

 

LEU

... 1 , lei , s . m . 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor , cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului , deosebit de puternic și de vorace , care trăiește în Africa și în Asia meridională ( Panthera leo ) 2. ( Art . ) Numele unei constelații ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...