Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CĂLDARE, COLUVIU, CRUPĂ, CUMPĂNĂ, DEFILEU, DELUVIU, DOLIE, ESCARPĂ, JILIP, OBCINĂ ... Mai multe din DEX...

VERSANT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VERSÁNT, versante, s.n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ** Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. si: (m.) versanți] - Din fr. versant.

Sursa : DEX '98

 

VERSÁNT s. v. pantă.

Sursa : sinonime

 

versánt s. n./s. m., pl. versánte/versánți

Sursa : ortografic

 

VERSÁNT \~e n. 1) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; pantă; povârniș; coastă; costișă. 2) Suprafața înclinată a unui acoperiș. [Pl. și versanți] /versant

Sursa : NODEX

 

VERSÁNT s.n. 1. Coasta unui deal sau a unui munte. 2. Suprafață înclinată a unui acoperiș cu două fețe. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. versant].

Sursa : neologisme

 

VERSÁNT s. n. /s. m. 1. coastă a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. (< fr. versant)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERSANT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru VERSANT.

CĂLDARE

CĂLDÁRE , căldări , s . f . I. Vas mare tronconic sau cilindric , prevăzut cu o toartă la partea superioară , folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide , pulverulente sau granuloase ; găleată . II. ( Geogr . ) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți ; scobitură în albiile apelor curgătoare , la baza unei cascade ;

 

COLUVIU

COLÚVIU s . n . Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea

 

CRUPĂ

CRÚPĂ crupe , s . f . 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere , cuprinsă între șale și baza cozii . 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului ( 1 ) . 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie ; prelungire a unui

 

CUMPĂNĂ

CÚMPĂNĂ , cumpene , s . f . 1. Dispozitiv format dintr - o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt , având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată , cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână . 2. Cântar format dintr - o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor . 3. Simbol al justiției , reprezentat printr - o balanță . 4. ( În sintagmele ) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă , pornind la vale pe unul dintre cele două versante . Cumpăna nopții = miezul nopții . 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect ; nivelă cu bulă de aer . 6. Fig . Soartă ( rea ) ; primejdie , nenorocire ; încercare la care este supus

 

DEFILEU

DEFILÉU , defileuri , s . n . Vale transversală îngustă , adâncă și lungă , cu versanți abrupți , săpată de o apă curgătoare în regiunile

 

DELUVIU

DELÚVIU , deluvii , s . n . Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor , aliat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților

 

DOLIE

DÓLIE , dolii , s . f . 1. Șanț sau unghi format la intersecția a două versante de acoperiș . 2. ( Reg . ) Loc în care un râu curge încet ,

 

ESCARPĂ

ESCÁRPĂ , escarpe , s . f . Baraj antitanc realizat prin săparea de taluzuri în versanții îndreptați spre inamic , pentru a mări panta și a împiedica trecerea

 

JILIP

JILÍP , jilipuri , s . n . Construcție în formă de jgheab , făcută din pământ , din bârne , din beton etc . pe versantele cu pante ale munților și dealurilor , folosită pentru scoaterea , prin alunecare , a buștenilor tăiați din

 

OBCINĂ

... ÓBCINĂ , obcini , s . f . Culme , coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri , versant

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...