|
|
||
Vezi și:ȘUNT,
INDUCTANȚĂ,
POL,
TRIFAZAT,
COMUTA,
IMPEDANȚĂ,
INTEGRAT,
INTEGRATOR,
MICROCIRCUIT,
MONOFAZAT
... Mai multe din DEX...
CIRCUIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CIRCUÍT, circuite, s.n. 1. Ansamblu de fire și dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent. * (Electron.; în sintagma) Circuit imprimat = circuit prefabricat în care conductoarele de legătură și unele componente sunt realizate sub formă de benzi înguste sau suprafețe conductoare pe un suport izolant; (impr.) cablaj imprimat. ** Sistem de conducte sau de medii prin care pot circula particule materiale. 2. Mișcare a capitalului industrial sau a fondurilor unei întreprinderi în sfera producției și a circulației (de la forma bănească la forma productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească). ** Mișcare a mărfurilor. ** Proces de transformare și de prelucrare a materiei prime în produse finite. 3. Distanță de străbătut pe un traseu mai mult sau mai puțin circular, stabilit dinainte, pentru o probă sportivă; drum, distanță parcursă de cineva sau de ceva (pe un itinerar prestabilit și cu întoarcerea la punctul de plecare). * Circuitul apei în natură = proces complex prin care apa trece succesiv prin stadiile de evaporație, de nori, de precipitații, de formare a apelor de suprafață și subterane. - Din fr. circuit, lat. circuitus.Sursa : DEX '98 CIRCUÍT s. n. 1. mișcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. * sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus)Sursa : neoficial circuít s. n., pl. circuíteSursa : ortografic CIRCUÍT \~e n. 1) Mișcare pe un cerc închis cu revenire la punctul inițial * \~ul capitalului mișcare a capitalului industrial în sfera producției (bani-marfă-bani). 2) Sistem de medii sau de conducte prin care circulă ceva (lichide, vapori, gaze, electricitate etc.). * \~ul apei în natură proces continuu de circulație a apei în diferitele ei stări. \~ electric ansamblu de fire, bune conducătoare de electricitate, care constituie un traseu închis pentru circulația unui curent. /Sursa : NODEX CIRCUÍT s.n. 1. Mișcare circulară făcută pe un drum închis. 2. Traseu închis (format din fire sau din dispozitive bune conducătoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ** Sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. Transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. (Sport) Traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIRCUITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 96 pentru CIRCUIT. ... ȘUNT , șunturi , s . n . 1. Rezistor electric conectat între două puncte ale unui circuit electric pentru protejarea porțiunii de circuit ... INDUCTÁNȚĂ , inductanțe , s . f . ( Fiz . ) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate , egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea ... ... sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini ... ... trei circuite monofazate de curent alternativ , care nu sunt în legătură de fază unele cu altele ; trifazic . 2. ( Despre mașini electrice ) Care funcționează cu un circuit ... COMUTÁ , comút , vb . I . Tranz . 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice . 2. ( Jur . ) A schimba o pedeapsă mai grea în ... ... IMPEDÁNȚĂ s . f . Mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit ... INTEGRÁT , - Ă , integrați , - te , adj . , s . n . 1. Adj . Inclus , înglobat într - un tot . 2. S . n . ( Electron . ; și în sintagma circuit integrat ) Microcircuit în care un număr de elemente de circuit ... INTEGRATÓR , - OÁRE , integratori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Aparat ) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale . 2. S . n . Circuit electric caracterizat printr - o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit ... MICROCIRCUÍT , microcircuite , s . n . Dispozitiv microelectronic cu o densitate mare de elemente de circuit echivalente care constituie o singură unitate . - Micro ^1 + circuit ... MONOFAZÁT , - Ă , monofazați , - te , adj . ( Fiz . ; despre un circuit electric alternativ ) Care este alimentat cu o singură sursă de tensiune sau cu mai multe surse având tensiunile în fază ; ( despre o mașină , o instalație ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||