|
|
||
|
Vezi și formele bază: CHEL,CHEIE Vezi și:CHEL, CHELĂLĂI, CHELĂLĂIT, CHELĂREASĂ, CHELĂLĂIALĂ, CHELĂLĂITURĂ, CHELĂRIȚĂ, ȘILD, CHELBOS, CHELI, CHELIE ... Mai multe din DEX...CHEI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CHEI, cheiuri, s.n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s.n.] - Din bg. kei, fr. quai.Sursa : DEX '98 CHEI s. pl. v. ghizd.Sursa : sinonime CHEI s. pl. (GEOGR.) defileu, strâmtoare, (pop.) strungă, (înv.) spărtură, strâmtură. (\~le Bicazului.)Sursa : sinonime CHEI s. splai. (\~ul Dâmboviței.)Sursa : sinonime CHEI s. n. 1. construcție pe malul unei ape navigabile pentru încărcarea și descărcarea navelor, servind totodată la consolidarea malului și pentru a preveni inundațiile; (p. ext.) stradă de-a lungul unui astfel de mal. 2. rampă de încărcare-descărcare a vagoanelor de cale ferată. (< fr. quai)Sursa : neoficial chei s. n., art. chéiul; pl. chéiuriSursa : ortografic CHEI \~uri n. 1) Construcție amenajată pe malul unei ape navigabile, servind la acostarea, încărcarea și descărcarea navelor și, totodată, la consolidarea malului. 2) Stradă de-a lungul unei asemenea construcții; splai. 3) Platformă construită special de-a lungul unei linii de cale ferată pentru a ușura încărcarea-descărcarea vagoanelor. [Monosilabic] /Sursa : NODEX CHEI s.n. 1. Construcție de piatră, de beton etc., făcută pe malul unei ape navigabile pentru acostarea vaselor. 2. (Rar) Țărm al unei ape amenajat pentru a preveni inundațiile; estradă de-a lungul unui astfel de țărm. [Pl. -iuri, var. cheu s.n. / < fr. quai].Sursa : neologisme chéi (-iuri), s.n. - Construcție în port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor; stradă de-a lungul unei asemenea construcții sau a unui rîu. Fr. quai.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CHEIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru CHEI. Cincinat Pavelescu - Mie însumi ... însumi Mie însumi de Cincinat Pavelescu Am fost provocat de un prieten Lilustru, la Sinaia, să-mi fac mie însumi o epigramă-madrigal pe rimele: chel, Cincinel, Cincinat. M-am executat numaidecât Când îl privești așa de chel Cincinat Pavelescu - Unui prieten însurat ... Unui prieten însurat de Cincinat Pavelescu care, pentru a mă ironiza, mi-a dat într-o seară rimele: nefasta, nevasta și chel; i-am întors astfel gluma: După ce-ntr-o zi nefastă M-a prins soțul la nevastă, De păr eu l-am tras ... George Topîrceanu - Infernul Infernul - Stanțe apocrife la Divina Comedie de George Topîrceanu I "Allor si mosse, ed io gli tenni dietro." Dante ... Trudit apoi, m-am așezat pe-o stâncă. La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastie adâncă. Și străbătând a norilor perdele Cu-nveninate ace de lumină, Sclipeau în întuneric șapte stele. Eu le simțeam arsura pe retină Și-n van mă apăram, cu fața-ntoarsă, De raza lor caustică și fină. Simții atunci că-n juru-mi se revarsă Un pal amurg ce umple de-ntristare Văzduhul mirosind a piatră arsă. Și-n aburi de pucioasă, pe cărare, Văzui venind spre mine fără grabă Un om cu nasul dezolat și mare. Părea că Cerul pe figura-i slabă A pus stigmatul dragostei și-al urii, Eternizând profilul lui de babă: Tristețe-amară-n colțurile gurii, O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. Purta pe cap o veștedă cunună Și-n ochii lui părea că, deopotrivă, Melancolia lumii-ntregi s-adună. Așa, din vasta vremii perspectivă, El cobora-n tăcere către mine, Ținând în gol privirea-i corosivă. — De unde vii și cine ești, străine? L-am ... Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul" Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul" Ce este "centrul" de Ion Luca Caragiale La ce servește discuția de cuvinte, cârcota de vorbe seacă de miez ? la nimica decât la pierdere zadarnică de vreme. Poporul român, cu minte și fatalist din fire, a avut totdeauna această credință. Dacă te apucai cu un român get-beget la vorbe, pe la nămiez, când e soarele'n putere, și-l întrebai: Măi Mușate, ce e acuma, zi ori noapte ? - badea se scărpina sub căciulă, se gândea câtva, te măsura cu ochii să vază ce fel de negustor ăi fi, și-ți răspundea: Apoi de ! domnule, zi este. Dar dacă, iubitor de cârcotă, de cei cu sămânță de vorbă, vreai să deschizi cu românul discuție din chiar senin numai de dragul discuției, și te apucai să-i zici: Ce spui tu, măi badeo ! nu vezi că-i noapte ? - Mușat își îndrepta căciula și, fără să mai stea la gânduri, îți răspundea scurt: Apoi de ! domnule, o fi și cum zici dumneata ! Așa mergea lucrul cu badea Mușat al nostru pe când nu se știa la noi ce fel de negustor să fie acela - avocatul. Astăzi, mulțumită propășirii și civilizației, foiește în sânul ... Alexandru Vlahuță - Prima lecție Alexandru Vlahuţă - Prima lecţie Prima lecție de Alexandru Vlahuță Taci, că doarme păpușa! MIMI În colțișorul ei, stăpână Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hârtioare Ea-și face parcuri și palate; Vorbește, râde cu păpușa... Ce fericite-s amândouă Că s-a putut, din vechi nimicuri, Zidi o-mpărăție nouă! Păpușa n-are nas, e cheală, Ș-un braț din umăr îi lipsește, Dar Mimi-o vede tot frumoasă: Căci ea e mamă, ș-o iubește. Stau și mă uit, cu câtă grijă A rezemat-o de-o cutie, Și-i duce bunătăți la gură Cu lingurița, ș-o îmbie: Așa, papă frumos, fii gigea, Papă cu mama, să crești mare... Apoi o șterge, o sărută Și-i pregătește de culcare: Într-un pantof i-așterne cârpe, Îi face loc ș-o cuibărește: Închide ochii și fă nani. Păpușii nu-i e somn... scâncește... E răsfățată, vrea să-i cânte, Și basme de-ale ei să-i spună... O, e un chin pân s-o adoarmă. Noroc că-i Mimi mamă bună! Să nu te-ncerci s-o iai în brațe, Ori s-o săruți, că nu se lasă; Ce- ... Cincinat Pavelescu - Lui C. Argetoianu ... mă repede să săr Din Curtea de Apel la... Conturi. III Aceluiași, care răspunsese: Când toată viața-ai dat aconturi / Din păr și astă zi chel papuc, / Cum te-aș putea zvârli la Conturi, / Când n-am de ce să te apuc? Când ești un om cu-atât talent Și spirit ... Cincinat Pavelescu - Lui N. D. Cocea ... Cincinat Pavelescu - Lui N. D. Cocea Lui N. D. Cocea de Cincinat Pavelescu Când spune Cocea că sunt chel Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 4) ... Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 4) Mie însumi de Cincinat Pavelescu Cincinat, poetul chel Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră ... stăruie mereu; Îl scoate sincer o duducă Ce-și poartă-al sânilor trofeu Spre domnul matur, cu perucă. Unii timizi abia suspină; Din nădușeala unui chel Minune! crește o verbină Pe-o coardă de violoncel. O văduvă în demi-doliu, Nu suferă violoncelu, Și, ghemuită p-un fotoliu, E tristă c ... Cincinat Pavelescu - Prefață la volumul de epigrame ... la volumul de epigrame de Cincinat Pavelescu iscălit de Ionel, Cincinat și Mircea Pavelescu Între Mircea sprinten și-ntre Ionel, Ce-și ironizează fratele prea chel Cincinat Pavelescu - Unui poet netalentat ... Unui poet netalentat Unui poet netalentat de Cincinat Pavelescu dar foarte pletos Găsesc că prea se-ngâmfă el Cu păru-i arhiabondent: Alecsandri era mai chel Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHEIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru CHEI. CHEL , CHEÁLĂ , chei , chele , adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care are chelie , căruia i - a căzut ( tot ) părul de pe cap ; ( despre cap ) care ... ... CHELĂLĂÍ , pers . 3 chel ? lăie , vb . IV. Intranz . ( Despre câini , rar despre alte animale ) A scoate sunete tânguitoare , ascuțite și repetate ; a scheuna . - Formație onomatopeică ... CHELĂLĂÍT^2 , - Ă , chelălăiți , - te , adj . ( Despre lătrat ) Tânguitor , ascuțit și repetat . - V. chelălăi . CHELĂLĂÍT^1 s . n . Chelălăială . - V. CHELĂREÁSĂ , chelărese , s . f . Soția chelarului ; femeie care îndeplinea funcția de chelar ; chelăriță . - Chelar + suf . - CHELĂLĂIÁLĂ , chelălăieli , s . f . Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar , de alte animale ; chelălăit , scheunat , chelălăitură . [ Pr . : - lă - ia - ] - Chelălăi + suf . - CHELĂLĂITÚRĂ , chelălăituri , s . f . Chelălăială . [ Pr . : - lă - i - ] - Chelălăi + suf . - CHELĂRÍȚĂ , chelărițe , s . f . Chelăreasă . - Chelar + suf . - ȘILD , șilduri , s . n . Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși , ferestre , sertare etc . pentru a proteja gaura ... CHELBÓS , - OÁSĂ , chelboși , - oase , adj . , s . m . și f . ( Pop . ) ( Om ) care are chelbe ; p . gener . ( om ) chel ... CHELÍ , chelesc , vb . IV . Intranz . A deveni chel ... Cădere definitivă a părului de pe cap , provocată de diverse boli ; calviție , pleșuvie . 2. Porțiune a capului lipsită definitiv de păr . - Chel Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||