Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CHELĂLĂIT, CHELĂLĂIALĂ, CHELĂLĂITURĂ, SCHELĂLĂI, SCHEUNA ... Mai multe din DEX...

CHELĂLĂI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CHELĂLĂÍ, pers. 3 chel?lăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. - Formație onomatopeică.

Sursa : DEX '98

 

CHELĂLĂÍ vb. v. schelălăi.

Sursa : sinonime

 

chelălăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chelălăie, imperf. 3 sg. chelălăiá

Sursa : ortografic

 

A CHELĂLĂ//Í \~iéște intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete ascuțite și tânguitoare; a scheuna. 2) fig. pop. (mai ales despre copii) A plânge cu sunete dese. [Sil. -lă-i] /Onomat.

Sursa : NODEX

 

chelălăí (-ăésc, -ít), vb. - A scheuna (despre cîini). - Var. schelălăi. Creație expresivă, cf. ngr. ??????? "a murmura", prov. quila, fr. (Marne) quialer, cu aceeași accepție. - Der. chelălăială, chelălăitură, chelălăit, chilălău, s.f. și n. (scheunat). Cf. schilă.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CHELĂLĂI

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru CHELĂLĂI.

Ion Luca Caragiale - Bubico

Ion Luca Caragiale - Bubico Bubico de Ion Luca Caragiale 1901 Nouă ceasuri și nouă minute... Peste șase minute pleacă trenul. Un minut încă și se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon... Trec de colo până colo prin coridor, să văz în care compartiment aș găsi un loc mai comod... Aci. O damă singură, și-fumează, atât mai bine! Intru și salut, când auz o mârâitură și văz apărând dintr-un paneraș de lângă cocoana capul unui cățel lățos, plin de funde de panglici roșii și albastre, care-ncepe să mă latre ca pe un făcător de rele intrat noaptea în iatacul stăpânii-si. - Bubico! zice cocoana... șezi mumos, mamă! "Norocul meu, gândesc eu, să trăiesc bine!... Lua-te-ar dracul de javră!" Bubico se liniștește puțin; nu mai latră; își retrage capul în paneraș, unde i-l acopere iar cocoana cu un tărtănaș de lână roșie; dar tot mârâie înfundat... Eu, foarte plictisit, mă lungesc pe canapeaua din fața cocoanii și-nchiz ochii. Trenul a pornit... Prin coridor umblă pasajeri și vorbesc. Bubico mârâie arțăgos. - Biletele, domnilor! zice conductorul, intrând cu zgomot în compartimentul nostru. Acum Bubico scoate ...

 

Ion Luca Caragiale - Baioneta inteligentă

Ion Luca Caragiale - Baioneta inteligentă Baioneta inteligentă de Ion Luca Caragiale (Garda civică) Apărut în 1899 De câte ori auz zgomote de război, îmi amintesc cu pietate și cu mândrie de acum atâția ani trecuți, când eram unul dintre aprigii apărători ai Independenții. Pe vremea ultimei conflagrațiuni orientale, am servit în garda civică — „baioneta inteligentă" — în compania din mahalaua armenească. Timpuri eroice! am de la voi frumoase amintiri! Căpitanul meu, d. Guță Cotoi, odinioară sergent în pompieri, era un tip de haidamac, care fusese apoi, pe rând, birjar, cârciumar, binagiu, samsar de slugi, spion de poliție, bătăuș, ș-acum, în sfârșit, urmând unei vocațiuni irezistibile pentru viața politică, se declarase pe față pentru guvern. Era un agent propagandist rabiat — groaza cârciumarilor și altor case publice, spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor, salipgiilor și a tuturor câți îi picau înainte în momentele-i de arțag contra ciocoilor. Dar, aminteri, om plăcut, deștept și vesel. Când a venit pentru prima oară să mă cheme-n serviciu, era tămâiat. Îl cunoșteam de mult — cine nu-l cunoștea în mahala pe d. Cotoi? — zic: — Frate Guță, te rog, pe mine să mă scutești; ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHELĂLĂI

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru CHELĂLĂI.

CHELĂLĂIT

... CHELĂLĂÍT^2 , - Ă , chelălăiți , - te , adj . ( Despre lătrat ) Tânguitor , ascuțit și repetat . - V. chelălăi . CHELĂLĂÍT^1 s . n . Chelălăială . - V. chelălăi

 

CHELĂLĂIALĂ

... CHELĂLĂIÁLĂ , chelălăieli , s . f . Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar , de alte animale ; chelălăit , scheunat , chelălăitură . [ Pr . : - lă - ia - ] - Chelălăi

 

CHELĂLĂITURĂ

... CHELĂLĂITÚRĂ , chelălăituri , s . f . Chelălăială . [ Pr . : - lă - i - ] - Chelălăi

 

SCHELĂLĂI

... SCHELĂLĂÍ vb . IV . v . chelălăi

 

SCHEUNA

... Intranz . ( Despre câini , rar despre alte animale ; la pers . 3 ) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere , de bucurie ; a chelălăi