Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CHELĂLĂIT, CHELĂLĂITURĂ ... Mai multe din DEX...

CHELĂLĂIALĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s.f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] - Chelălăi + suf. -eală.

Sursa : DEX '98

 

CHELĂLĂIÁLĂ s. v. schelălăit.

Sursa : sinonime

 

chelălăiálă s. f. (sil. -lă-ia-), g.-d. art. chelălăiélii, pl. chelălăiéli

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHELĂLĂIALĂ

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru CHELĂLĂIALĂ.

CHELĂLĂIT

... CHELĂLĂÍT^2 , - Ă , chelălăiți , - te , adj . ( Despre lătrat ) Tânguitor , ascuțit și repetat . - V. chelălăi . CHELĂLĂÍT^1 s . n . Chelălăială

 

CHELĂLĂITURĂ

... CHELĂLĂITÚRĂ , chelălăituri , s . f . Chelălăială