Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ALICĂRIE, BREȘĂ, BREZA, CANARISI, CANARISIT, CLOȚ, COPCĂ, CRĂPĂTURĂ, CRAC, DECROȘA, FRÂNTURĂ ... Mai multe din DEX...

SPĂRTURĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SPĂRTÚRĂ, spărturi, s.f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, așchie (produse prin spargere). 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. - Spart^2 + suf. -ură.

Sursa : DEX '98

 

SPĂRTÚRĂ s. v. chei, defileu, ruptură, sfî-șietură, spintecătură, strâmtoare.

Sursa : sinonime

 

SPĂRTÚRĂ s. 1. ciobitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură. (\~ unui vas de lut.) 2. ciob, hârb, țandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (O \~ dintr-o oală de lut.) 3. deschizătură, gaură. (A pătruns printr-o \~.) 4. gaură, ruptură, (înv.) frântură. (O \~ în corpul unei nave.)

Sursa : sinonime

 

spărtúră s. f., g.-d. art. spărtúrii; pl. spărtúri

Sursa : ortografic

 

SPĂRTÚR//Ă \~i f. 1) Deschizătură produsă prin spargere. 2) fig. Dezbinare provocată de nepotrivirea unor interese. /spart + suf. \~ură

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SPĂRTURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru SPĂRTURĂ.

Alecu Donici - Morarul

... Alecu Donici - Morarul Morarul de Alecu Donici În iaz, la iezătură, S-au arătat spărtură. Dar nu era deodată Atât de însemnată Și, dacă ar fi pus morarul osteneala, Ferea la început pe viitor sminteala. El însă, stăpânit de multa ...

 

Emil Gârleanu - Luptătorii

Emil Gârleanu - Luptătorii Luptătorii de Emil Gârleanu Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca oțelul. Și penele lungi, mlădioase, și întoarse ca niște arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii, ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu ochii neliniștiți ca niște gâze, creasta plecată, ștrengărește, roșie, aprinsă ca para focului. Celălalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vârfurile penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, ...

 

George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu)

George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu) Panait Istrati de George Topîrceanu Nu cunoaștem încă proza literară, de creație propriu-zisă, a dlui Panait Istrati , fenomenalul proletar român din Brăila, căruia Romain Rolland i-a deschis drumul celebrității în literatura apuseană. Am urmărit însă cu viu interes articolele lui din Adevărul literar . Cu tot fondul lor ideologic, adesea naiv și uneori confuz, articolele lui Istrati, prin căldura sincerității lui impresionante, atrag ca orice manifestare liberă a unui viguros temperament de scriitor. Până și vocabularul lui cam plebeian sau jemanfutismul și fudulia cu care-și narează succesul nu sunt lipsite de un oarecare farmec bonenfant , care „îl prindeâ€�â€�... Deprinși până la saturație cu proza beletriștilor noștri din ultimul timp, încărcată de o pretențioasă etalare de erudiție într-un stil fad, pomădat și pedant, era gata să uităm că, la urma urmei, chiar atunci când scrie numai articole și spune prostii, talentul e ceva mai rar și mai scump decât o arhivă sau o bibliotecă ambulantă. De la o viață sufletească intensă, generoasă, tot se mai pot înfrupta și cei de pe delături cu câte ceva, — pe când de la egoismul ascet, oricât de ...

 

Emil Gârleanu - Ucigașul

... s-a și întors să fugă, și eu, cum eram cu barda în mână, că cioplisem un par să-l înfig într-o spărtură de gard, am văzut roșu și l-am lovit pe la spate. Și dacă a murit, Dumnezeu să-l ierte. Da eu tot ...

 

Urmuz - Pâlnia și Stamate

... obositoare îi fac, cu drept cuvânt, să se amuzeze, și atunci, ajungând uneori cu îndrăzneala până la inconștiență, se uită tustrei cu benoclul, printr-o spărtură a canalului, în Nirvana (care se află situată în aceeași circumscripție cu dânșii, începând lângă băcănia din colț), și aruncă în ea cu ...

 

Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui vechi sufleur

... pe catafalc, și amanta vine să-l plângă. Catafalcul era așezat lângă fundal tocmai unde venea gaura tabloului — toate tablourile au câte o mică spărtură pe unde se vede de-napoi în scenă și-n public. Ce-l împinge demonul pe Iorgu? Pune un ac în vârful unei nuiele, vâră ...

 

Nicolae Gane - Duduca Bălașa

... însetată, ei urmăreau toate mișcările din stână și iată că baciul cel cu cămeșa neagră dar cu fața albă ca laptele se așeză la o spărtură a ocolului unde oile erau închise și strigă la ciobani să le treacă prin strungă. Sosise vremea mulsului. Una câte una treceau zburdând ...

 

Ion Luca Caragiale - Addenda - Justificarea unor expulzări

... de barbaria Statului român; Europa trebue să uzeze de toată presiunea posibilă asupra Statului nostru spre a-l sili să facă o colosală spărtură în zidurile cetății, pe unde să poată intra toată această enormă masă străină, până la unul, tot acest element eterogen și disolvant până la cea ...

 

Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală

Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală La hanul lui Mânjoală de Ion Luca Caragiale Apărut în 1898 Un sfert de ceas până la hanul lui Mânjoală... de-acolea, până-n Popeștii-de-sus, o poștie: în buiestru potrivit, un ceas și jumătate... Buiestrașu-i bun... dacă-i dau grăunțe la han și-l odihnesc trei sferturi de ceas... merge. Care va să zică, un sfert și cu trei, un ceas, și până-n Popești unul și jumătate, fac doua și jumătate... Acu sunt șapte trecute: ăl mai târziu până la zece, sunt la pocovnicu Iordache... Am cam întârziat... trebuia să plec mai devreme... dar în sfârșit!... de așteptat, mă așteaptă... Așa socotind în gând, am și văzut de departe, ca la o bătaie bună de pușcă, lumină multă la hanul lui Mânjoală, adică așa-i rămăsese numele; acum era hanul Mânjoloaii - omul murise de vreo cinci ani... Zdravană femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul când trăia bărbatu-său, acum s-a plătit de datorii, a dres acaretul, a mai ridicat un grajd de piatră, și încă spun ...

 

Petre Ispirescu - Greuceanu

Petre Ispirescu - Greuceanu Greuceanu de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer. Trămise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe, ca să dea de știre tuturor că oricine se va găsi să scoață soarele și luna de la zmei, acela va lua pe fiie-sa de nevastă și încă jumătate din împărăția lui, iară cine va umbla și nu va izbândi nimic, acela să știe că i se va tăia capul. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare; și când la treabă, hâț în sus, hâț în jos, da din colț în colț și nu știa de unde s-o înceapă și unde s-o sfârșească, vezi că nu toate muștele fac miere. împăratul însă se ținu de cuvânt. Pe vremea aceea, se afla un viteaz pre nume Greuceanu. Auzind și el de făgăduința împărătească, ce se gândi, ce se răzgândi, că numai își luă inima în dinți, încumetându-se pe ajutorul lui Dumnezeu și pe voinicia ...

 

Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă

Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu 1870 În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe — împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără — pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat, — trist mergea la război cu inima neîmblânzită, — și împărăteasa sa, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPĂRTURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru SPĂRTURĂ.

ALICĂRIE

ALICĂRÍE s . f . Material de construcție din spărturi de cărămidă sau din piatră naturală , folosit ca umplutură . - Alic ( ă ) + suf . -

 

BREȘĂ

... BRÉȘĂ , breșe , s . f . 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic , în scopul trecerii trupelor . 2. Spărtură

 

BREZA

BREZÁ , brezez , vb . I . ( Reg . ) Tranz . 1. A murdări , a păta . 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a - i

 

CANARISI

CANARISÍ , canarisesc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre nave ) A se înclina transversal din cauza unei spărturi sau a repartiției neuniforme a încărcăturii . 2. Tranz . A înclina transversal o navă mică pentru a descoperi o parte a carenei în vederea curățării sau a reparației acesteia . - Et .

 

CANARISIT

CANARISÍT , - Ă , canarisiți , - te , adj . ( Despre nave ) înclinat transversal din cauza unei spărturi , a repartiției neuniforme a încărcăturii sau în vederea curățării ori a reparației . - V.

 

CLOȚ

... CLOȚ , cloțuri , s . n . Spărtură

 

COPCĂ

... COPCĂ ^2 , copci , s . f . 1. Gaură , spărtură făcută în gheața unui râu , a unei bălți etc . pentru pescuit sau pentru scos apă . 2. Gaură făcută într - o șiră de paie ...

 

CRĂPĂTURĂ

... CRĂPĂTÚRĂ , crăpături , s . f . 1. Deschizătură ; plesnitură ; spărtură

 

CRAC

CRAC ^2 , craci , s . m . ( Pop . ) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi . 2. Crăcană ( I 1 ) . 3. Creangă , ramură , cracă . 4. Ramificație a unui deal ; picior de deal sau de munte . 5. Ramificație a unei ape curgătoare . CRAC ^1 interj . Cuvânt care imită un zgomot sec ( în urma unei rupturi , spărturi ) . - Onomatopee . Cf . fr . %

 

DECROȘA

DECROȘÁ , decroșez , vb . I . 1. Tranz . A desprinde ceva care a fost agățat . 2. Refl . ( Despre o mașină electrică ) A se desprinde . 3. Refl . ( Despre strate geologice ) A se deplasa în plan orizontal de - a lungul unei

 

FRÂNTURĂ

... ceea ce se obține frângând sau rupând ceva ; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr - un întreg îmbucătățit . 2. ( Pop . ) Fractură . 3. ( Rar ) Spărtură

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...