|
|
||
Vezi și:CERBĂRIE,
BONCĂNIT,
CERBOAICĂ,
DAM,
BONCĂLUI,
BONCĂLUIT,
BOTEI,
CĂPRIOR,
CERVIN,
CHAMOIS
... Mai multe din DEX...
CERB - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CERB, cerbi, s.m. Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă (Cervus elaphus). * Cerb lopătar = specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama). - Lat. cervus.Sursa : DEX '98 CERB s. v. rădașcă, răgace.Sursa : sinonime CERB s. (ZOOL.) 1. (Cervus elaphus) (Mold. și Bucov.) plotun. 2. cerb-lopătar (Cervus dama) = (rar) dam.Sursa : sinonime cerb s. m., pl. cerbiSursa : ortografic CERB^2 \~i m. mai ales art. rar Vechi dans de ritual care simbolizează primăvara. /<lat. cervusSursa : NODEX CERB^1 \~i m. Mamifer erbivor rumegător, de talie mare, cu corpul zvelt, cu coarne lungi, ramificate, și cu coadă scurtă. \~ lopătar. /<lat. cervusSursa : NODEX cerb (-bi), s.m. - Mamifer rumegător de pădure, cu coarne bogate. - Mr. ţerbu, megl. țerb. Lat. cervus (Pușcariu 339; Densusianu, Hlr., 105; Candrea-Dens., 306; REW 1850; DAR); cf. it., port., cat. cervo, prov. cer(v), fr. cerf, sp. ciervo. - Der. cerboaică (var. cerboaie), s.f. (femela cerbului); cerban, s.n. (nume de bou); cerbana, s.f. (nume de vacă); cerbar, s.m. (rădașcă); cerbărie, s.f. (parc, rezervație pentru creșterea cerbilor); cerbește, adv. (ca cerbii). REW 1843 consideră că cerbar reprezintă direct lat. c?rv?rius.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CERBRezultatele 1 - 10 din aproximativ 82 pentru CERB. Gheorghe Asachi - Cerbul la fântână Gheorghe Asachi - Cerbul la fântână Cerbul la fântână de Gheorghe Asachi Într-o fântână limpide, La codru, pe la munte, Văzându-și cerbul coarnele Ce-i se-nalță pe frunte, Lăuda podoaba gemine, Dar bănuit-au foarte Cum și picioare-asemene Nu-i dă nedreapta soarte, Zicând Ramosul creștetul, Mândria fruntei mele, Chiar ca copacii codrului Se nalță cătră stele Aleu, cum și picioarele N-au formă, nici tărie, Că ele chiar ca fusele Sunt făr-analogie Dar când așa se critică, Răsună-n giur tufarii, Din care fără tropote Ies sprintenei ogarii Cerbul de spaimă tremură C-un salt la fugă împunge Și din câmpină repede Între tufari agiunge Urâte mădulările L-ar fi putut s-agiute, De nu-i era de piedică Podoabele cornute Cerbul în dese ramure Intrând, abia s-aburcă, Căci lăudate-i coarnele La trecere-l încurcă Dar când ogarul dintele Încruntă-n șold, sărmanul Cerbul odoru-și blastămă Ce-i crește pe tot anul! Decât folosul, multe ori Deșărtăciunea place, Care apoi de-a pururea În daune se Nicolae Filimon - Omul de piatră ... face sănătoasă. Împăratul puse să strige pristavul în toată împărăția; iar după trei zile, feciorul bucătăresei lovi bușteanul de trei ori și se făcu un cerb de aur frumos, apoi băgă într-însul pe feciorul de împărat și se puse dinaintea palatului. Împăratul, văzînd cerbul, se dete jos și întrebă pe ... numai cu doamna Chiralina, începu să cînte un cîntec de dor, de plîngea lemnele și pietrele. Doamna Chiralina adormi, iar feciorul de împărat ieși din cerb și o sărută pe frunte, apoi intră iarăși în cerb. A doua zi, doamna Chiralina spuse femeilor sale că a visat de două ori că a sărutat-o un ... prînz, veni împăratul și cu fiul bucătăresei ca să-i dea cerbul. Doamna Chiralina începu să plîngă că nu vrea nicidecum să se desparță de cerb; dar fiul bucătăresei zise încetinel: — Cere de la împăratul voie să petreci cerbul pînă afară din oraș, căci acolo ne așteaptă o căruță cu ... și o să ne ducem la împărăția lui Făt-Frumos, iubitul tău. Doamna Chiralina ceru și dobîndi de la împăratul această voie și petrecu pe cerb ... Ion Luca Caragiale - Grația domniței ... c-al ei delicat Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpăcat! Pe când lăcrimează, iată că de-odată, Din desiș, în față-i un cerb se arată, Cu bogate coarne, cu pasul ușor, Asudat de goană, cu ochi rugător, Vine și-ngenuchie l-ale ei picioare Grație imploră, ca să ... Dar și al ei mire, iată-l că sosește, Arma-n sus ridică și ochind țintește, Ca un vultur aprig, cu sulița-i lungă, Pe cerb, drept în coaste, vrea ca să-l străpungă. „Nu! strigă Domnița! Nu da, dragul meu! Pe-acest cerb, sărmanul, vreau să-l mântui eu; Căci mie-n genuche, el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat! Mie în ... să piară!â€� Și zicând acestea ea a dezsarmat Brațul ce-al său mire ține ridicat. Mirele-i se lasă-ndată-nduioși, Către cerb se-ntoarce cu blândețe, și, Când vin toți curtenii cu armele-ardicate, Junele îi zice: „Mergi în libertate!â€� Mult poate femeiea!... cu grația ... ... s-au fost alcătuit, Cu toții întrunit, Să umble la vânat: Și ce vor căpăta să-mpartă măsurat. Se-ntâmplă dar, că vulpea-ntâi Un cerb frumos au prins, Și adunând pe toți ai săi, Spre jertfă l-au întins. — Acuma e treaba mea, băieți, Le zise leul lor. Voi ... Constantin Stamati - Leul la vânat (Stamati) ... apoi în patru părți Să împartă tot vânatul, ca niște tovarăși drepți. Deci nu știu cum și ce fel vulpea mai întâi au prins Un cerb mare și hrănit, Și îndată la consoții au trimis, Să vie ca să împartă vânatul acest slăvit. S-au strâns toți, vine și leul și ... ... iubita mea, Nici roza nu-i ca tine! Vai, las să te mai văd, căci fierb Vii, scumpă porumbiță, Sărind pe deal ca pui de cerb, Jucând a ta cosiță Prin crinii câmpului, dar las Să-ți văd obrajii, dragă, S-aud fermecătorul glas; Să tremur ziua-ntreagă Căci ... nesterpe, care ies Șirag din scăldătoare! C-un turn de marmur oare nu-i Frumosul gât asemeni? Și țâțele-ți sunt ca doi pui De cerb ce se nasc gemeni! Doi crini sunt buzele și strat De flori îți e obrazul; Și nu sticlesc înviorat Nici apele din iazul Lui Heșbon ... Grigore Alexandrescu - Vulpoiul predicător Grigore Alexandrescu - Vulpoiul predicător Vulpoiul predicător de Grigore Alexandrescu Un vulpoi coprins de boală, La putere foarte prost, Însă învățat în școală, Logica știind de rost, Făcu plan ca să vorbească Și să predice-n pustii; Se silea să dovedească, C-un stil dulce, vorbe mii, Că cu o simplicitate Și cu traiul cel cinstit, Cu năravuri lăudate, E oricine fericit; C-astă lume desfrînată Totdauna ne-amăgește, Fără a ne da vrodată Cîte ne făgăduiește. Dar la buna-i predicare Nimini nu da ascultare. Cîțiva șoarici, cerbi de munte Veneau rar să o asculte; Însă ei în depărtare, Neavînd nicidecum stare Fără cinste sau favor, Nu putea da-ncredințare, Slavă astui orator. Așa el schimbă vorbirea, Defăimă năpăstuirea, Pe urși, tigri, lei, pardoși, Arătînd a lor turbare Și a sîngelui vărsare, Și că sînt nesățioși. Atunci cerbi, ciutele toate Ascultau întru mirare, Și în lacrimi cufundate Plecau de la adunare. Vulpea-și făcu mare nume; Un leu foarte cu credință, Domn p-acea parte de lume, Să o vază-avu dorință: Deci și ea cu bucurie La palat grăbi să vie, Unde ajungînd vorbește; Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani: Cu ... Ivan Andreievici Krâlov - Leul la vânat (Stamati) ... apoi în patru părți Să împartă tot vânatul, ca niște tovarăși drepți. Deci nu știu cum și ce fel vulpea mai întâi au prins Un cerb mare și hrănit, Și îndată la consoții au trimis, Să vie ca să împartă vânatul acest slăvit. S-au strâns toți, vine și leul și ... Mihai Eminescu - Povestea codrului ... mila Codrului, Măriei-Sale. Lună, Soare și Luceferi El le poartă-n a lui herb, Împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb . Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sunt de vești, Filomele-i țin orchestrul Și isvoare spun povești. Peste flori, ce cresc în umbră, Lângă ape ... Vasile Alecsandri - La gura sobei Vasile Alecsandri - La gura sobei La gura sobei [1] de Vasile Alecsandri Așezat la gura sobei noaptea pe când viscolește Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește. Și prin flacăra albastră vreascurilor de aluni Văd trecând în zbor fantastic a poveștilor minuni. Iată-o pasere măiastră prinsă-n luptă c-un balaur; Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur; Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripați Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpărați. Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume, Aducând pe lumea albă feți-frumoși cu falnic nume; Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai... Nu departe stă Pepelea, tupilat în flori de mai. Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă E Ileana Cosânzeana!... în cosiță floarea-i cântă. Până-n ziuă stau pe gânduri și la ea privesc uimit, Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit! ↑ Omer a compus Iliada și Odiseea din tradiții și poate din fragmente de poeme poporale. Ariosto a scris fantastica epopee Orlando de pe legendele cavalerești răspândite în Italia și ilustrate prin imaginația ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer ... Șuere, și să-mi întreci vântul de miazănoapte, vânt fără noroc, de suflă încotro te duci. Kira și-așteaptă voinicul din haiducie. În coarne de cerb atârnă carabine cu guri largi și pistoale cu plăsele de argint și de sidef. Văpaița, cu feștilă de câlți răsuciți, tremură în colibă o lumină ... mare decât pământul, nu i-ar strivi mai greu. Parcă numără pașii, parcă dibuie locul în mersul lor. Să ducă ei, pe patul de tufani, cerb trântit din muchie de stâncă, ori mistreț doborât la jiriștea pădurilor? Dar unde să fie mai-marele lor? De obicei, el venea în fruntea copiilor ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CERBRezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru CERB. ... CERBĂRÍE , cerbării , s . f . ( Rar ) Loc , teren unde sunt ținuți cerbii . - Cerb BONCĂNÍT , boncănituri , s . n . 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere . 2. Perioada de împerechere la ... CERBOÁICĂ , cerboaice , s . f . Femela cerbului ; ciută . - Cerb ... DAM ^2 , damuri , s . n . ( Reg . ) Bordei pentru vite . DAM ^1 , dami , s . m . ( Rar ) Specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți , cerb BONCĂLUÍ , pers . 3 boncăluiește , vb . IV. Refl . și intranz . ( Despre cerbi și alte erbivore mari ) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut ; a boncăi . - Et . BONCĂLUÍT s . n . Faptul de a boncălui ; răget , strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut . V. BOTÉI , boteie , s . n . ( Reg . ) Cârd , ciopor ( de oi , de cerbi etc . ) . - Et . CĂPRIÓR , căpriori , s . m . I. Animal rumegător sălbatic , mai mic decât cerbul , cu picioare subțiri și agile , cu coarne mici ( Capreolus capreolus ) . II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case . 2. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului , platforma zidarului etc . [ Pr . : - pri - CERVÍN , - Ă , cervini , - e , adj . ( Rar ) Asemănător ... CHAMOIS s . n . Piele de căprioară , de cerb , de miel sau de oaie , tăbăcită printr - un procedeu special și folosită pentru unele confecții , pentru spălatul obiectelor metalice și ca filtru de benzină . [ Pr ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||