Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:LOPĂȚICĂ, LOPĂTAR, AERA, AERAT, CAZMA, CETACEU, CONDEI, COROPIȘNIȚĂ, DAM, ELAN, ELICE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului LOPATĂ: LOPĂTA, LOPĂTĂ.

 

LOPATĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

LOPÁTĂ, lopeți, s.f. 1. Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de fier, ușor concavă, montată pe o coadă de lemn, cu care se ridică sau se aruncă pământ, pietriș, nisip etc. * Loc. adv. Cu lopata = în cantitate mare, din belșug, din abundență. * Expr. (Fam.) Sapa și lopata = moartea. A da la lopată = (despre cereale) a vântura. ** Cantitate de material cât se poate lua o dată cu această unealtă. ** Unealtă de lemn cu care se bagă pâinea în cuptor. 2. Vâslă^1. - Din sl. lopata.

Sursa : DEX '98

 

LOPÁTĂ s. 1. v. vâslă. 2. (reg.) vâslă. (\~ cu care se bagă pâinea în cuptor.)

Sursa : sinonime

 

lopátă s. f., g.-d. art. lopéții; pl. lopéți

Sursa : ortografic

 

LOP//ÁTĂ \~éți f. 1) Unealtă constând dintr-o placă de tablă sau de lemn (ușor concavă), fixată pe o coadă și folosită la încărcarea sau descărcarea unor materiale (pământ, nisip etc.). * Cu \~ata în cantitate mare; fără măsură. Sapa și \~ata moartea. A da la \~ a vântura. 2) Cantitate de material cât se poate lua cu această unealtă. 3) Unealtă de lemn cu coadă lungă cu care se pâinea în cuptor. 4) Unealtă de lemn constând dintr-o coadă lungă cu o terminație plată folosită pentru a conduce o ambarcație; vâslă. [G.-D. lopeții] /lopata

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru LOPATĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 68 pentru LOPATĂ.

Duiliu Zamfirescu - Djali

Duiliu Zamfirescu - Djali Djali de Duiliu Zamfirescu Acolo unde râul plângând murea în mare, Djali-și găsise luntrea. O dulce legănare De vânt, încet o duse pe tainicul canal. Treceau întinse umbre de nori din val în val, Furând razele lunii, și-n zborul lor cel mare Scriind pe fața apei poveste marinare. Văzduhul amuțise. Se-ntuneca. Furtuna Se-mlădia pe mare. Tuna. Pierise luna. Din când în când, un zgomot străin, din altă lume, Țipa; geniul mării striga totul pe nume: Nori, vânt, curente, glasuri se deșteptau. Djali Desprinse de la barcă lopata și-o zvârli. Apoi vorbi: “Ce-mi pasă de tinerețea mea Când port fără de voie în pieptu-mi o ruină De dor, de suferință, de-amărăciune plină? Când nu pot nici să sufăr așa precum aș vrea? Ce-mi trebuie lopata când văd că fiecare Născându-se-și începe un cântec de-ngropare, Când știu că-i dat să fie viața pe pământ, Al fericirii noastre cel mai adânc mormânt, Când și pe poarta vieții ca și pe-a morții poartă S-a scris cu slove negre aceeași vorbă moartă: Durerea? Deci furtuna și vânturile sale Să-mi ducă ...

 

Vasile Alecsandri - Românii de pe malurile Dunării

... Dunărea-n două, Când a ieși lună nouă". Iată soarele-a apus, Crai nou se ivește sus. [2] Mândrul trage din lopată, Trece Dunărea îndată, Iese-n valea înflorită, Vede puica adormită, S-o deștepte-i vine milă, Că-i gingașă; că-i copilă. Să o lase ...

 

Mihai Eminescu - Satira IV

Mihai Eminescu - Satira IV Satira IV de Mihai Eminescu Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi, Dând atâta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa Lungi perdele încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie, Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce zvonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era cu frunze, de îi spânzur prin ostrețe Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara "O, arată-mi-te iară-n haină lungă ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea IV

Mihai Eminescu - Scrisoarea IV Scrisoarea IV de Mihai Eminescu Stă castelul singuratic, oglindindu-se in lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înaltă în tăcere dintre rariștea de brazi, Dînd atîta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie, Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier… E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul… Singur numai cavalerul suspinînd privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur prin ostrețe Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl imbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara; „O, arată-mi-te iară- ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului

... pe rând: — Patru pite ș-un purceil — Patru pite ș-un purcel! Când omul văzu că cuptorul e roșu ca focul, ceru o lopată și goni pe toți de lângă dânsul. Puse punga pe lopată, o vârî binișor până-n fundul cuptorului și o răsturnă, trăgând lopata înapoi. Luă capacul de pământ și-l potrivi în gura cuptorului și se ...

 

Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona

Dimitrie Anghel - Hipparc şi Didona Hipparc și Didona de Dimitrie Anghel Publicată în "Almanahul Societății scriitorilor români pe 1912", p. 14—20. Fragment Ca o seceră ce-ar intra în răzvrătirea unui lan, astfel se întoarse în sfîrșit și vîntul de sud, în norodul tulburatelor valuri, și culcă snopii de apă pe întinderea mării. Domolite, unul după altul, talazurile, cu ritmice mișcări împingînd spre țărm sfîșiatele dantele de spumă, veneau să cînte subt fereastra atelierului lui Hipparc. În port, lîngă cheiul vechi, galerele se legănau la soare, și cîntece vesele urcau de pretutindeni de pe punți. Pînze albe se desfășurau ici-colo și se umflau în vînt, zgomote de lanțuri ce trăgeau ancorele grele de la fund se auzeau sunînd, licăriri de lopeți ce plîngeau mărgăritare de apă. În bătaia soarelui se aprindeau în aer. Geana curbă a orizontului chema aiurea, blîndul cîntec de ape momea cu graiul lor înșelător, imensa mișcare de unde ce nu stau o clipă locului îndemnau pe cei ce stătuse la adăpost cît timp înfricoșatul Eol își trîmbițase mîniile, să-și întindă din nou încercatele pînze și să plece în căutarea norocului. Ciocane grăbite loveau ritmînd cîntecele, flamure înălțate zugrăveau frînturi de ...

 

Emil Gârleanu - Cine a iubit-o!

Emil Gârleanu - Cine a iubit-o! Cine a iubit-o! de Emil Gârleanu Boierul Toma privea de la fereastră cum creșteau, văzând cu ochii, troienele în ogradă. Niciodată nu i se păruse iarna mai plină de întristarea aceea care o răspândește căderea molcomă a fulgilor înfoiați de zăpadă. Cădea întruna ninsoarea, cădea fără să contenească, legănându-se ca penele, înceată, gânditoare parcă unde să se așeze. Îngropase ograda, legând-o de-a dreptul cu șleahul dinspre sat, prefăcuse șurile, șoproanele într-un singur morman, aruncase peste toate aceeași învelitoare albă, de sub care se părea că niciodată nu vor mai răsări lucrurile cunoscute. Boierul căuta să pătrundă cu vederea prin perdeaua deasă a ninsorii, dar nu putea; zarea se închidea sură. Căută să prindă cu auzul un vuiet, un strigăt, strigătul unui om din sat, lătratul unui câine, țipătul unei păsări înfrigurate. Nimic. Gândurile-l năpădeau. Era întâia iarnă pe care o petrecea singur. De la moartea nevestei lui se împlinise jumătate de an și singurătatea îl silea să simtă că-i lipsește cineva, că suferă o pierdere, ca aceea ce ar îndura când n-ar mai avea haina ...

 

Alecu Donici - Morarul

... — Mânca-v-ar uliul! le zice supărat. Tocmai acum v-ați adunat Să-mi beți voi apa toată! Și-n ele zvâr! cu o lopată. Pe toate le omoară, Pierzând găinile și apa de la moară. Eu am văzut boieri, ce sute cheltuiesc Fără căință sau cruțare (Și-această fabulă ...

 

Alexandru Vlahuță - Când n-am ce scrie

Alexandru Vlahuţă - Când n-am ce scrie Când n-am ce scrie de Alexandru Vlahuță Ce v-eți fi mirând de mine? Scriitor sunt, vedeți bine, Și pot spune cui mă-ntreabă Că și eu mă aflu-n treabă. Cronici, critică, nuvele Sunt la mine bagatele: Dă-mi subiectul, spune-mi plata, Și articolul e gata. Parcă cine știe ce e... Fur de colea o idee, Mai un calapod de colo, Și-s și eu de-ai lui Apolo. Ș-apoi sunt atâtea-n lume, Că, să stai, să scrii volume! Stil? Grămatică?... Gogoși, Pentru cei neputincioși. Astea-s spuma, gându-i marea... Nu-mi strunesc eu cugetarea Plină, clară, elegantă Pentr-o virgulă pedantă! Am subiectul? Restu-i gata: Ți-aștern proza cu lopata. Iar când n-am și n-am ce scrie, Atunci... torn o

 

Alexandru Vlahuță - Din prag

Alexandru Vlahuţă - Din prag Din prag de Alexandru Vlahuță O, dar e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi! Ce cumplit îmi vânturi mintea, și cu ce-ndârjire-mi scurmi Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îți stau în față! Simt că-nnebunesc... Mă turburi. Fugi cu neagra ta povață. Înțeleg, împărăția ta, cu veșnica-i odihnă, Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă: Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduri N-or mai răscoli cenușa rece, țintuită-n scânduri. În sicriu dormi somn de piatră. Nici un zgomot, nici o grijă; Viermii nu te mai întreabă de-ai fost aur, de-ai fost schijă, Cap de geniu, ori de vită tot o hârcă scofâlcită, Goală, batjocoritoare gură, pururea rânjită. Ș-o să dorm, în întuneric și în liniște eternă. N-o să-mi pese căpătăiul de-mi va fi pietroi, ori pernă. De-mi va putrezi sicriul și găteala de pe mine, Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici rău, nici bine. Neastâmpărații șoareci dacă-n capul meu și-or face Cuib, nesupărați de nimeni, vor petrece-acolo-n pace. Poate-o lacrimă, pe piatra ce-mi va coperi mormântul, Va cădea din ochii ...

 

Alphonse de Lamartine - Lacul (Lamartine)

Alphonse de Lamartine - Lacul (Lamartine) Lacul de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1830 Astfel tot la țărmuri nouă împinși calea ne-ncetată, Duși către vecinica noapte, înapoi făr-a veni, În oceanul de vârste noi nu vom putea vrodată O zi ancora-a-ntări? O, lac! abia-și sfârși anul drumul ce iar și-l gătește, Ș-aproape de drage valuri unde ea era-a veni, Pe piatra unde-ai văzut-o, aci, iată, mă privește, Viu singur a...m-odihni! Astfel tu mugeai în gemăt sub aste stânci afundate, Astfel vântul a ta spumă pe picioare-i arunca Și te sfărâmai tot astfel sub coastele-ți deșirate, Unda-ți plesnind se vărsa. Ti-aduci aminte-ntr-o seară când noi pluteam în tăcere Și n-auzeam de departe pe undă, sub cer lucios, Decât sunetul lopeții ce despica cu plăcere Valul tău armonios? Când, un glas străin cu totul pe tăcere, fără veste, Dintr-un țărm ce-aducea farmec începu a deștepta. Unda stătu să asculte, și glasul ce scump îmi este Cu-aste vorbe răsuna: "O, vreme, oprește-ți zborul! ceasuri blânde,- ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOPATĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru LOPATĂ.

LOPĂȚICĂ

... LOPĂȚÍCĂ , lopățele , s . f . 1. Diminutiv al lui lopată . 2. Unealtă sau parte a unei unelte de forma unei lopeți sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia . 3 ...

 

LOPĂTAR

... I. 1. Vâslaș , barcagiu . 2. Lucrător cu lopata . II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor ( 3 ) , de culoare albă , cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap ; cosar ( Platalea leucorodia ) . - Lopată

 

AERA

AERÁ , aerez , vb . I . Tranz . 1. A introduce aer ^1 ( 1 ) în masa unui lichid , a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă . 2. A răci materialele dintr - un siloz prin introducerea de aer ^1 ( 1 ) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți . [ Pr . : a -

 

AERAT

AERÁT , - Ă , aerați , - e , adj . 1. ( Despre lichide , materiale granuloase etc . ) Tratat prin introducere de aer ^1 ( 1 ) . 2. ( Despre cereale ) Răcit prin introducere de aer ^1 ( 1 ) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți . 3. ( Livr . ) ( Despre texte ) Care are o structură simplă ; clar , limpede . 4. ( Despre pagini scrise ) Cu literele și rândurile spațiate ; cu mult spațiu alb . [ Pr . : a -

 

CAZMA

CAZMÁ , cazmale , s . f . 1. Unealtă de săpat pământul , asemănătoare cu lopata , alcătuită dintr - o lamă metalică , ușor concavă , cu muchie ascuțită , fixată la o coadă dreaptă de lemn ; hârleț . 2. ( Reg . ) Târnăcop . 3. Lovituri de cazma ( 1 ,

 

CETACEU

CETACÉU , cetacee , s . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale , cu corpul de forma unui pește și cu membrele anterioare transformate în lopeți ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest

 

CONDEI

CONDÉI , condeie , s . n . 1. Unealtă de scris în formă de bețișor , la care se adaptează o peniță ; toc ( împreună cu penița ) . 2. Fig . Mod de a scrie bine , îndemânare la scris , talent scriitoricesc . 3. Par lung care , împreună cu lopata , formează cârma

 

COROPIȘNIȚĂ

COROPÍȘNIȚĂ , coropișnițe , s . f . Insectă dăunatoare plantelor , cu corpul greoi și cu picioarele anterioare ca niște lopeți , care trăiește în pământ și care atacă , în special , culturile de grădinărie ( Gryllotalpa vulgaris ) . [ Var . : coropéșniță s .

 

DAM

DAM ^2 , damuri , s . n . ( Reg . ) Bordei pentru vite . DAM ^1 , dami , s . m . ( Rar ) Specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți , cerb -

 

ELAN

ELÁN^2 , elanuri , s . n . 1. Însuflețire creatoare ; avânt , entuziasm . 2. ( Sport ) Complex de mișcări și de procedee executate , în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări . ELAN ^1 , elani , s . m . Animal rumegător nordic din familia cerbicelor , cu coarne mari , ramificate și lățite în formă de lopeți ( Alces

 

ELICE

ELÍCE , elice , s . f . 1. Organ de mașină ( având forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ ) care servește la punerea în mișcare a unui avion , a unei nave etc . 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con . [ Var . : helíce s .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...