|
|
||
Vezi și:CĂRĂRAT,
CĂRĂRUIE,
CĂRĂRUȘĂ,
CĂRĂRUICĂ,
CURMAT,
DESCHIDE,
HĂȚAȘ,
PLAI,
POTECĂ,
SCURTĂTURĂ
... Mai multe din DEX...
CĂRARE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CĂRÁRE, cărări, s.f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. * Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. * Expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. Lat. carraria.Sursa : DEX '98 CĂRÁRE s. v. lătunoaie, răritură.Sursa : sinonime CĂRÁRE s. 1. v. cărat. 2. v. potecă.Sursa : sinonime căráre s. f., g.-d. art. cărării; pl. cărăriSursa : ortografic CĂR//ÁRE ~ări f. Drum îngust pe care se merge pe jos; potecă. * A-i tăia (sau a-i închide) cuiva ~ările a-i închide cuiva calea. A-i scurta cuiva ~ările a-l omorî pe cineva. A umbla pe două ~ări a umbla clătinându-se datorită consumului de alcool. Pe toate ~ările peste tot. [G.-D. cărării] /Sursa : NODEX căráre (-?ri), s.f. - 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul. - 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. - Mr. cărare. Lat. carraria (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 287; Candrea-Dens., 244; REW 1718; Philippide, II, 636); cf. alb. karrarë, it. carraja (calabr. cárrara), prov. carriera, v. fr. charrière, cat., sp. carrera, port. carreira. Semantismul prezintă o schimbare proprie limbii rom., în timp ce celelalte limbi romanice păstrează sensul primitiv de "drum de care". Puşcariu a încercat în mai multe rînduri (Locul limbii romîne, 34; Études de linguist. rom., 40; DAR; contra Rosetti, I, 174; cf. Iordan, RF, VI, 150) să explice această schimbare prin condițiile tipice ale vieții primitive ale romînilor, în regiunile muntoase. Mai probabil, lat. carraria s-a contaminat cu scalaria ( fr. escalier), cf. lat. scala "ieșire povîrnită", de unde sard. iskela "cărare", alb. kalë, s.b., bg. skala "stîncă ascuțită", ngr. ?????, etc. (Wagner 110; cf. REW 7637). Der. cărărău, s.m. (Bucov., Maram., vagabond, haimana); cărăra, vb. (a face cărări; a ascuți ferăstrăul); cărărat, adj. (plin de cărări; striat, dungat).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CĂRARERezultatele 1 - 10 din aproximativ 295 pentru CĂRARE. Gheorghe Asachi - Cărările și calea dreaptă Gheorghe Asachi - Cărările şi calea dreaptă Cărările și calea dreaptă de Gheorghe Asachi Spre o cale grea și lungă Călători doi s-au unit, Deși ii aveau s-agiungă Scop cu totul diferit. Numa avere să adune Unuia foarte-i plăcea, Pentru-aceasta el de bune Orice mijloace credea. Celalalt, în curăție, Câștig strâmb nu căuta, Fără de fățărnicie Dreptului se închina. Ista, deci, cu sigur pas Tot pe drumul drept au tras, Dar șiretul călător, Pintre nobili și popor Trecând, în gândul său zice: Nătărăul las să ție Drumul lung; eu prin potice Voi cârni cu ghibăcie, Că pre astă scurtă cale Deseori am fost găsit Titluri, laude și parale; Uneori le-am și răpit! Fața, vorba, tot le schimbă; Pe cărarea cea mai strâmbă Tupil se înainta Tot în stânga,-n dreapta ba! Ori pe unde el se duce Ceva trebuie s-apuce; Fiind toate de al său plac, Nu ferește nici un lac, Ce înainte ca să poată Păn la brâu în tină-noată, Ș-încărcat cu grea povoară, Deși plin e de ocară, Împroșcat de tot și uns, Așa la scop au agiuns. Însă toți îl defăimau, Cu degetu-l arătau. Omul bun, cu mică ... Mihai Eminescu - Ea-și urma cărarea-n codru Mihai Eminescu - Ea-şi urma cărarea-n codru Ea-și urma cărarea-n codru de Mihai Eminescu Ea-și urma cărarea-n codru. Eu mă iau pe a ei urmă, Când ajung cu ea alături Răsuflarea-mi mi se curmă. Mai răsuflu înc-o dată, Zic o vorbă, ea tresare Și se uită-n altă parte Și răspuns de loc nu are. Dar mereu de ea m-apropiu Și vorbesc și îi dau sfaturi; Ea se apără c-o mână Și se uită tot în laturi. Când pe talie-i pun brațul, Ea se frânge, va să scape, Dar o trag mereu spre mine, Mai aproape, mai aproape. Mai nu vrea și mai se lasă. Capul ei mi-l pun pe umăr, Pun pe ochii-nchiși, pe gură, Sărutări fără de număr. Și la piept o strâng mai tare. Răsuflarea-mi se sfărșește; O întreb de ce-i mâhnită, O întreb de mă iubește. Iar ea ochii și-i deschide Mari, puternici, plutitori:  Îmi ești drag din cale-afară, Dar obraznic Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile ... coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vro secure. Cât de naltu-i, cât de mare, Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși, Ci-i rariște de brazi Și un ochi voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri ... Alexandru Vlahuță - În amurg... ... În amurg... În amurg... de Alexandru Vlahuță Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce-n a lui ... Unde mă duceți, visuri deșarte? De ce, luceafăr, te-afunzi în zare, Mă lași în urmă-ți tot mai departe, Pe câmp de ape fără cărare? Unde-s acele limanuri sfinte Chinul amarnic să mi-l omoare?... Mai înainte! Mai înainte! Îl cheamă glasuri amăgitoare; Și omul trece pe-ntinsa mare ... Alexandru Vlahuță - Din trecut (Vlahuță) ... înghețate De vreme și de nepăsare. Căința-nlătură-ți, și vină: Nici eu, nici tu nu ești de vină. Ce de mai cruci stau pe cărare !... Aicea-i prima sărutare: Luna, privind cu drag a noastră Primăvăratică iubire, Sclipea în lumea ei albastră; Iar noi plîngeam de fericire, Și ... ... mare treabă. Creditorul după dînsul, Crăpînd de necaz într-însul, Calcă gloduri să-i vorbească Și să ceară să-i plătească. Iar el, mergînd pe cărare, Îi zice că acum n-are, Dar mîine nădăjduește . Că de dînsul să plătește. A doua zi dacă merse, El d-acasă iar ... Cincinat Pavelescu - Pantum (Cincinat Pavelescu) Cincinat Pavelescu - Pantum (Cincinat Pavelescu) Pantum de Cincinat Pavelescu Vântul smulge frunza moartă Pe pustiile cărări, Raza gândului mă poartă În albastre depărtări... Pe pustiile cărări Toamna zvântură nisipul, În albastre depărtări Parcă-i văd și astăzi chipul. Toamna zvântură nisipul Presărat cu frunze d-aur, Parcă-i văd și astăzi chipul Sub al buclelor tezaur... Presărat cu frunze d-aur Crângul plânge-al său noroc, Sub al buclelor tezaur Ochii ei păreau de foc. Crângul plânge-al său noroc, Plânge crângu-a pustiire... Ochii ei păreau de foc Când citeau a mea iubire! Plânge crângu-a pustiire, Vânturi aprige-l străpung... Când citea a mea iubire Mă strângea în brațe lung. Vânturi aprige-l străpung, Simte crângul c-o să moară. Mă strângea în brațe lung Nestatornica fecioară. Simte crângul c-o să moară, Pe când frunza-i plânge-n vânt... Nestatornica fecioară Mi-a făcut un jurământ; Pe când frunza-i plânge-n vânt, Se-ntristează văi și lunci, Mi-a făcut un jurământ... Unde-i vremea de atunci? Se-ntristează văi și lunci Suferind aceeași soartă... Unde-i vremea de atunci? Vântul smulge frunza ... 1894, nr. 23 Pe vodă-l zărește călare trecând Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. În lături s-azvârle mulțimea păgână. Căci vodă o-mparte, cărare făcând, Și-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând, Oștirea română. Cu tropote roibii de spaimă pe mal Rup frâiele-n zbucium și saltă ... groaza pieririi bătut, Mănâncă pământul. Și-i dârdâie dinții și-i galben-pierit! Dar Alah din ceruri e mare! Și-Alah îi scurtează grozava-i cărare Căci pașa-i de taberi aproape sosit! Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit, Să-i deie scăpare. Și-n ceasul acela Hassan a jurat ... George Topîrceanu - Balada morții George Topîrceanu - Balada morţii Balada morții de George Topîrceanu Cobora pe Topolog Dintre munți, la vale... Și la umbra unui stog A căzut din cale. În ce vară? În ce an? Anii trec ca apa... El era drumeț sărman Muncitor cu sapa. Oamenii l-au îngropat Într-un loc aiurea, Unde drumul către sat Taie-n lung pădurea. Și de-atunci, lângă mormânt, Plopi cu frunză rară S-au zbătut ușor în vânt, Zile lungi de vară. Soarele spre asfințit Și-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. Dimineața ca un fum Urcă pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Până-n preajmă-i vine. Peste vârfuri lunecând În argint, condurii Înfioară când și când Liniștea pădurii... Numai colo-ntr-un frunzar Galben în lumină, Stă pe-o creangă de arțar Pasăre străină. Stă și-așteaptă fără glas Parcă — să măsoare Cum se mută, ceas cu ceas, Umbra după soare... Astfel, tot mai neștiut Spre adânc îl fură Și-l îngroapă-n sânu-i mut Veșnica Natură. Vara trece; pe cărări Frunza-n codru sună. Trec cernite înserări, Nopți adânci cu lună. Iar când norii-nvăluiesc Alba nopții Doamnă, ... George Topîrceanu - Balada munților ... Noatinele și berbecii. Sunet de tălăngi se-ngână. Sub poiana din Fruntarii, Zăbovește-n deal la stână Baciul Toma cu măgarii. El se pleacă din cărare Și tot leagă și dezleagă, Cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă: Maldăr de tărhaturi grele Cu desagi, căldări și pături, Că de-abia pot sta ... George Topîrceanu - Rapsodii de toamnă ... munte, la povarnă, Plopii și răsurile Spun că vine-un vânt de iarnă Răscolind pădurile. Și-auzind din depărtare Vocea lui tiranică, Toți ciulinii pe cărare Fug cuprinși de panică... Zvonul prin livezi coboară. Colo jos, pe mlaștină. S-a-ntâlnit un pui de cioară C-un bâtlan de ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂRARERezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru CĂRARE. ... CĂRĂRÁT , - Ă , cărărați , - te , adj . ( Rar ) Cu multe cărări . - Cărare ... CĂRĂRÚIE , cărărui , s . f . Diminutiv al lui cărare ( 1 ) ; cărărușă , cărăruică . - Cărare ... CĂRĂRÚȘĂ , cărărușe , s . f . Cărăruie . - Cărare ... CĂRĂRÚICĂ , cărăruici , s . f . Cărăruie . - Cărare ... Ă , curmați , - te , adj . 1. ( Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură ) Strâns prea tare . 2. ( Despre un drum sau o cărare ... a se crăpa . 5. Tranz . ( Adesea fig . ) A săpa , a tăia , a croi un drum , o șosea , o cărare . 6. Tranz . A porni o acțiune ( juridică ) , a face începutul ; a începe . 7. Tranz . A face să ... ... HĂȚÁȘ^2 , hățașuri ( hățașe ) , s . n . ( Reg . ) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure . 2. Drum râpos , abrupt , cu coaste repezi . - Et . nec . HĂȚÁȘ^1 , hățași , s . m . Cal care se mână cu ... ... al unui deal ; p . gener . munte , deal mare . 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană , acoperită în general cu pășuni . 3. Drum ( sau cărare ) care face legătura între poala și creasta unui munte ; potecă . 4. Regiune , ținut ; ( la pl . ) meleaguri . 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ... ... POTÉCĂ , poteci , s . f . Drum foarte îngust la țară , la munte , în pădure etc . , pe care se poate merge numai pe jos ; cărare ... SCURTĂTÚRĂ , scurtături , s . f . 1. Bucată scurtă de lemn ; retevei . 2. Cărare Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||