Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SCAPULAR, UMERAȘ, UMERAR, BRAȚ, BRETEA, TOGĂ, UMERAL, ȘAL, ATINGE, BANDULIERĂ ... Mai multe din DEX...

UMĂR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÚMĂR, (1, 2, 3, 4) umeri, s.m., (5) umere, s.n. 1. S.m. Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi. * Expr. Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniți. A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini. A da (sau a ridica etc.) din umeri = a-și exprima nedumerirea, neștiința, indiferența etc. printr-un gest de ridicare a umerilor (1). A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor. (Pop.) A-și lua călcâiele (sau picioarele) de-a umeri = a fugi. A pune (cuiva ceva) pe umeri = a încărca, a împovăra (pe cineva) cu o vină. ** Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul (1). ** Fig. Culme a unui deal, a unui munte. 2. S.m. (În sintagma) Umărul obrazului (sau al feței) = partea proeminentă, osoasă din mijlocul obrazului; pomeți. 3. S.m. Partea bombată de lângă gâtul unui vas. ** Proeminență pe suprafața unui obiect, care serveşte ca reazem altui obiect. 4. S.m. Parte a jugului care se aşază pe gâtul vitelor. 5. S.n. Umeraș. - Lat. humerus.

Sursa : DEX '98

 

ÚMĂR s. v. măsea, portmantou, umeraș.

Sursa : sinonime

 

úmăr (parte a corpului omenesc, a unui vas, a jugului) s. m., pl. úmeri

Sursa : ortografic

 

úmăr (umeraș, proeminență la suprafața unei piese) s. n., pl. úmere

Sursa : ortografic

 

ÚMĂR^1 úmeri m. 1) Parte a corpului omenesc care corespunde articulației dintre brațe și trunchi. * A pune \~ul a contribui în mod real la înfăptuirea unei activități. A strânge (sau a da, a ridica) din umeri a înălța umerii ca semn al lipsei de informare, al nepăsării, nedumeririi. A se uita la cineva peste \~ a manifesta dispreț față de cineva. A pune (cuiva ceva) pe umeri a) a arunca vina pe cineva; b) a da o însărcinare de răspundere. 2) Porțiune a unei haine care acoperă această parte a corpului. 3): \~ul obrazului (sau feței) partea superioară, osoasă, a obrazului ieșită în afară; pomeți. 4) Partea mai înaltă a unui deal sau a unui munte. 5) Parte a jugului care se sprijină pe gâtul boilor. 6) Ieșitură pe suprafața unui obiect folosită ca suport sau ca sprijin pentru ceva. /<lat. humerus

Sursa : NODEX

 

ÚMĂR^2 úmere n. v. UMERAȘ. /<lat. humerus

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru UMĂR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 412 pentru UMĂR.

Mihai Eminescu - Aveam o muză

Mihai Eminescu - Aveam o muză Aveam o muză de Mihai Eminescu Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperea, Un strai de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur Și fruntea-i albă-ntunecată-n laur! O dată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor, eu o vedeam ades, ...

 

Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului

... moale mirosind a busuioc deocheat și a lapte de capră n i m i c ( se uită înapoi cu grijă peste umăr dincolo de ostrețe ) singurătatea urca și cobora hai-hui pe ulița îngustă doamne își aminti într-un tîrziu bărbatul ( gheorghe a lu’ grăunte ...

 

Ion Creangă - Moș Ion Roată

Ion Creangă - Moş Ion Roată Moș Ion Roată (Anecdotă) de Ion Creangă Anecdotă tipărită prima oară în Albumul macedo-român , București, 1880; retipărită în Convorbiri literare , nr. 11, 1 febr. 1885 La 1857, pe când se fierbea Unirea în Iași, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu și alții, au găsit cu cale să cheme la Adunare și câțiva țărani fruntași, câte unul de fiecare județ, spre a lua și ei parte la facerea acestui măreț și nobil act național. Cum au ajuns țăranii la Iași, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă, de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că i-ar fi dat pe seama unuia dintre boieri să le țină cuvânt, ca să-i facă a înțelege scopul chemării lor la Iași. — Oameni buni, știți pentru ce sunteți chemați aici, între noi? zise boierul cu blândețe. — Vom ști, cucoane, dacă ni-ți spune, răspunse cu sfială un țăran mai bătrân, scărpinându-se în cap. — Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ...

 

Dimitrie Anghel - Rochia bunicei

Dimitrie Anghel - Rochia bunicei Rochia bunicei de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , IV, 1267, 27 iunie 1912, p. 2. Alb ca un caier era capul bunicei, o spumă ridicată pe creste îi era părul, o zăpadă ce nu putea s-o mai topească nici o primăvară îi împodobea statornic fruntea. Noaptea de odinioară în zi albă se prefăcuse, întunerecul în lumină, în argint curat, abanosul. O mireasă timpurie fusese, măruntă la trup încă, aproape de copilă, pășise în fața altarului. De subt cununa de lămîiță spumegat ca un torent și albă ca o coadă de cometă, sub șuvoiul de aur al betelei, vălul de borangic îi cobora pînă la călcîie, iar de la călcîie, poala lungă a rochiei ei de mireasă scria pe pămînt valuri obosite, înflorite de spumă, pe unde trecea. Tînăr, gîtul gol și nevrîstnicii umeri, nerotunziți încă, se vedeau din tăietura dibace a foarfecei ce despicase cu meșteșug faiul alb. Curba sînului abia ridica pieptărașul, șoldurile ascuțite se străvedeau prin rochie, și faldurile, dinainte pînă în josul piciorușelor mici, cădeau rigide, triste, funerare aproape, cum trebuie să cadă de-a lungul trupului unei vestale. O cingătoare largă, făcută dintr-o ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Şuer Șuer de Barbu Ștefănescu-Delavrancea La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită. Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului. Noaptea învăluie tot ca într-o trâmbă de întuneric. Prin crăpăturile ușii licăresc fâșii de lumină, ce se mișcă, ca și când s-ar țese, schimbându-se între ele. Înainte vreme, în așa loc și-așezau pragul cei care, biruiți de dorul libertății, fugeau de mincinosul trai al iobăgiei. N-aveau nici plug, nici boi, nici sapă. Pământul înțelenea nespart. Dar parcă se săturau cu bucuria de-a se mișca încotro i-or duce picioarele și cu goana ce dădeau în huzmetarii vitregi. Așa sta, în limpezimea câmpiilor, coliba haiducului cu poturi ceadirii, cu șerparul verde, smead la față, cu mustața rară și cu ochii ca solzul de crap. Șuer aține, în plaiuri depărtate, poteca arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. Când făcu crucea, dând drumul murgului, Kira îi strigă, țintindu-l ...

 

Dimitrie Anghel - Pelerinul pasionat

... 7. Teoria dezrădăcinaților lui Barrès nu e totdeauna adevărată. Cel tare, ori de unde ar pleca, fără a privi cu regret peste umăr casa părintească și orașul unde s-a născut, nu va pieri. Nu va pieri cînd ochii lui vor fi țintiți spre o stea ...

 

Mihai Eminescu - Ec%C3%B2

... grăbește, Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-oi cum îmi ești dragă! Te-i rezima, dulce copil, de-al meu umăr ­ Și fir cu fir păru-ți aurit am să-l număr, Ap-am să beau din a ta gură frumsețe, Dulci sărutări ...

 

Mihai Eminescu - Eco

... grăbește, Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-oi cum îmi ești dragă! Te-i rezima, dulce copil, de-al meu umăr ­ Și fir cu fir păru-ți aurit am să-l număr, Ap-am să beau din a ta gură frumsețe, Dulci sărutări ...

 

Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg

... ori să picure o lacrimă clară într-o noapte cu lună plină de primăvară. Astfel fac și eu cu tovarășii mei, la care privesc peste umăr din vreme în vreme, atunci cînd gîndurile ca niște valuri obosite și scăzute nu vor să mai descindă izvorul spre zăgaz, ochi anonimi și goi ...

 

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

... meargă... — Atunci lasă — zic — mă duc eu... Și m-am dus. Ilustrul, care mă primește totdeauna bucuros, ca să mă bată pe umăr cu multă bunăvoință protectoare, de la primele mele cuvinte în favoarea nepotului său, mi-a răspuns: — Mon cher, trebuie să isprăvim odată ...

 

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului

... Iar ochii albaștri, mari lacrimi a mării, Să-ngăduie-n taină suspinul cântării; Cobori, adorato! pe inimă cazi-mi, Bălaia ta frunte de umăr să-mi razimi. E demna ta frunte să poarte corona, Robit universul să-i fie ­ Madonna! Îngăduie celui din urm-al tău sclav Plângând ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UMĂR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 49 pentru UMĂR.

SCAPULAR

... SCAPULÁR , - Ă , scapulari , - e , adj . Care aparține umărului , privitor la umăr

 

UMERAȘ

... hainele în dulap , cuier etc . , format dintr - o bară orizontală ( puțin curbată ) care se introduce sub umerii unei haine și dintr - un cârlig pentru agățat ; umăr ( 5 ) , umerar ( 1 ) . - Umăr

 

UMERAR

... celor care cară greutăți . 3. Împletitură de lână , de melană etc . cu care își îmbracă umerii cei ce suferă de reumatism . [ Var . : umărár s . n . ] - Umăr

 

BRAȚ

... BRAȚ , brațe , s . n . 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr ; partea de la umăr până la încheietura mâinii ; p . ext . membrul superior al corpului omenesc . 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe ( 1 ) . Un braț de ...

 

BRETEA

BRETEÁ , bretele , s . f . 1. ( La pl . ) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din două fâșii de elastic , pânză , piele etc . care se trec peste umeri , prinzându - se în fată și în spate de pantaloni pentru a - i susține . 2. Fâșie de pânză , mătase , panglică etc . cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri . - Refăcut din pl . bretele ( < fr .

 

TOGĂ

TÓGĂ , togi , s . f . Mantie largă și lungă , fără mâneci , pe care o purtau romanii peste tunică , înfășurată pe corp , pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul

 

UMERAL

... UMERÁL , - Ă , umerali , - e , adj . Care ține de umăr , privitor la umăr

 

ȘAL

ȘAL , șaluri , s . n . 1. Țesătură din lână , mătase etc . , de diverse forme și dimensiuni , împodobită cu desene , broderii sau franjuri , pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri . 2. ( Înv . ) Stofă fină de lână , fabricată în

 

ATINGE

... suprafață . A atins în zbor vârful copacilor . 2. Tranz . A lovi , a izbi ( ușor ) . L - a atins pe umăr . 3. Refl . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit ...

 

BANDULIERĂ

... BANDULIÉRĂ , banduliere , s . f . Fâșie de piele , stofă etc . trecută de - a curmezișul pieptului , de la umăr

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...