|
|
||
Vezi și:COSOR,
DREȚE,
DROG,
GENȚIANACEE,
HEXACORALIER,
HIDROZOAR,
JUGLANDACEE,
NARCISĂ,
PAPAVERACEE,
PUSTIIT
... Mai multe din DEX...
SOLITAR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. * Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ** (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ** (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S.n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). - Din fr. solitaire, lat. solitarius.Sursa : DEX '98 Solitar ≠ nesolitarSursa : antonime SOLITÁR adj., s. 1. adj. izolat, retras, singur, singuratic, (rar) însingurat, (înv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om \~; trăiește \~.) 2. adj. (BOT.) singur, unic. (Flori \~; frunze \~.) 3. adj. izolat, pribeag, rătăcit, răzleț, singur, singuratic. (Se uita la un nor \~.) 4. s. (înv.) singuratic. (Inel cu un \~ splendid.)Sursa : sinonime solitár adj. m., pl. solitári; f. sg. solitáră, pl. solitáreSursa : ortografic solitár s. n., pl. solitáreSursa : ortografic SOLITÁR^1 \~ă (\~i, \~e) 1) Care se găsește singur; singuratic; izolat. 2) (despre locuri) Care se află în depărtare; situat departe. Parc \~. 3) (despre ființe) Care trăiește singur; singuratic. /Sursa : NODEX SOLITÁR^2 \~e n. Diamant montat singur la o bijuterie sau într-un grup de piese mai mici. /Sursa : NODEX SOLITÁR, -Ă adj. Singur, singuratic, izolat. ** Pustiu, neumblat. ** Care trăiește retras; retras, iubitor de singurătate. // s.n. Diamant mare care se montează de obicei la un inel. [Cf. fr. solitaire, it. solitario, lat. solitarius].Sursa : neologisme SOLITÁR, -Ă I. adj. (și adv.) singur, singuratic, izolat. * pustiu, neumblat. * (și s.) care trăiește retras; iubitor de singurătate. II. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel. (< fr. solitaire, lat. solitarius)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru SOLITARRezultatele 1 - 10 din aproximativ 54 pentru SOLITAR. Cincinat Pavelescu - Castelul solitar ... Cincinat Pavelescu - Castelul solitar Castelul solitar de Cincinat Pavelescu Prietenului meu Georges Schina Bizar, castelul solitar Pe-o stâncă arsă priveghează, Și feudal împrăștiază Poema timpului barbar, Bizar, castelul solitar. Un cavaler în za de fier Pe-un cal de umbră-naintează, A lui armură scânteiază Sub mortul lunii hemisfer, Un cavaler în ... Dimitrie Anghel - Bețivul solitar ... Dimitrie Anghel - Beţivul solitar Bețivul solitar de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel 1 mai Lipsit de viața binefăcătoare A aerului sănătos de țară, Visând într-o tavernă solitară ... Ștefan Petică - VII (Păunii verzi plecară în noaptea solitară) Ştefan Petică - VII (Păunii verzi plecară în noaptea solitară) Păunii verzi plecară în noaptea solitară de Ștefan Petică Păunii verzi plecară în noaptea solitară Cu strigăte de jale ca nota care trece Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară. Și palidele trupuri de roze s-adunară Pe marginea-n ruină încet să se aplece Murind ca niște albe columbe-n noaptea rece. O, visele, poema de vise-n noaptea clară! Și noaptea cea muiată în aurul de lună Părea apoteoza fantastică și vagă Căzând pe frunți de ceară în taina lor nebună. Poeme dulci de vise, poeme de petale, Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă! Departe trec păunii cu strigăte de Ștefan Octavian Iosif - Bețivul solitar ... Ştefan Octavian Iosif - Beţivul solitar Bețivul solitar de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel 1 mai Lipsit de viața binefăcătoare A aerului sănătos de țară, Visând într-o tavernă solitară ... Ștefan Octavian Iosif - O viață Ştefan Octavian Iosif - O viaţă O viață de Ștefan Octavian Iosif În amintirea lui Ștefan Petică și a altora Târziu se face ziuă, curând se face seară În odăița scundă din strada solitară. Hârțoage prin unghere și patul la perete, Iar lângă pat, pe masă, hârtii împrăștiete, Și-n negură eternă, o lampă mititică Abia îngân-o rază, de-ai crede că i-e frică... Ci totuși nopți de-a rândul, ea arde cu credință, Și zarea ei hrănește o dulce suferință În ceasurile triste de grea singurătate, Când numai vântul plânge pe uliți depărtate... Atunci ea luminează pe-un tânăr stând la masă Cum scrie și citește sau câteodată-și lasă Încet pe mână capul... Și cine știe unde, În care lumi și vremuri gândirea lui pătrunde, Când cată-n zarea lămpii ce-alăturea veghează Și-i încunună fruntea cu firava ei rază... Dar câteodată lampa, sătulă de veghere, Își pâlpâie-n feștilă lumina care piere Și umbre cresc și joacă pe ziduri și podele... Tresare visătorul atunci privind la ele, Oftând închide cartea sau lasă manuscrisul, Ca-n așternut să-și toarcă pe întuneric visul... A doua zi se scoală, se- ... Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul ... piciorul... Tresare cavalerul, înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul. Atunci, fără de veste, luminile dispar, Și iarăși cavalerul tăcut și solitar Ștefan Petică - I (Când vioarele tăcură) Ştefan Petică - I (Când vioarele tăcură) Când vioarele tăcură de Ștefan Petică Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răslețită pe strunele-nvechite, Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste paseri cu aripile întinse, Păreau c-așteaptă semne, și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră sclipitoare Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate, Și triste și stinghere vioarele părură În noaptea-ntunecată de grea singurătate Fecioare-mpovărate de-a viselor ... Sub stelara radiere a zâmbirilor de Sfinge, Dar, din vreme-n alta, strigă și se vaietă Syringe În imensa dezolare de pe țărmul solitar. Căci voind a lui s-o aibă, nimfa blondă, oricât plâns-a, Fu în trestie schimbată de nesațiul lui Pan, Și ... ... piciorul... Tresare cavalerul, înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul. Atunci, fără de veste, luminile dispar, Și iarăși cavalerul tăcut și solitar Iuliu Cezar Săvescu - La polul nord Iuliu Cezar Săvescu - La polul nord La polul nord de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție La polul nord, la polul sud, sub stele vecinic adormite, În lung și larg, în sus și-n jos, se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață, ce adorm pe așternutul mării ud, Cu munți înalți, cu văi adânci, la polul nord, la polul sud. Când dintre munții solitari, îngălbenește luna plină, Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină, Se văd ieșind ai mării urși, cu ochi de foc, cu pașii rari, Când dintre văile adânci, când dintre munții solitari. Și dorm adânc, și dorm mereu nemărginirile polare, Iar din prăpăstiile-adânci se-aude-o stranie vibrare, Și urșii albi, înduioșați, într-un oftat adânc și greu, Se-ntind pe labe de sidef, și dorm adânc, și dorm Ștefan Octavian Iosif - În parc Ştefan Octavian Iosif - În parc În parc de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ieri am găsit pe banca solitară Din parc un biet mănunchi de flori trecute... Sărmane flori ! Ce mîini necunoscute V-au strîns la piept și-apoi vă aruncară ? La ce-ntîlnire mărturii tăcute Mi-ați fost ? Ce ochi cuminți ori plini de pară, Privind la voi cu drag, se bucurară Și v-au uitat apoi așa de iute ?... Săltau atîția fluturi pe cîmpie Cînd străluceați în roua dimineții... Ce v-ați făcut mireasma timpurie ?... Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite ! Nu vreau să plîng... O clipă-i visul vieții... Flori veștede, flori moarte, flori Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOLITARRezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru SOLITAR. COSÓR , cosoare , s . n . 1. Cuțit scurt , cu vârful încovoiat , întrebuințat în viticultură și în pomicultură . 2. Plantă erbacee acvatică , cu tulpină lungă și subțire , cu flori unisexuate , solitare și cu fructe ovale prevăzute cu spini ( Ceratophyllum DRÉȚE , drețe , s . f . 1. Plantă acvatică subtropicală cu frunze mari , dințate și violacee pe partea inferioară , cu flori mari ( Nymphaea lotus thermalis ) . 2. Plantă erbacee târâtoare din familia primulaceelor , cu flori galbene solitare , folosită în medicina populară ( Lysimachia nummularia ) . - Et . DROG ^2 subst . Numele a două plante : a ) arbust cu flori gălbui solitare , care crește prin locuri pietroase și aride ( Genista albida ) ; b ) plantă târâtoare din familia leguminoaselor , care crește prin pășuni montane ( Genista oligosperma ) . - Et . nec . DROG ^1 , droguri , s . n . 1. Substanță de origine vegetală , animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant . 2. ( Fam . ) GENȚIANACÉE , gențianacee . s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet , răspândite mai ales în zona muntoasă ( alpină ) ; ( și la sg . ) plantă din această familie . [ Pr . : - ți - HEXACORALIÉR , hexacoralieri , s . m . ( La pl . ) Subclasă de celenterate marine , solitare sau adunate în colonii , cu șase tentacule ; ( și la sg . ) animal care face parte din această subclasă . [ Pr . : - li - HIDROZOÁR , hidrozoare , s . n . ( La pl . ) Clasă de celenterate marine și de apă dulce , care trăiesc solitare sau în colonii ; ( și la sg . ) animal care face parte din această clasă . [ Pr . : - zo - JUGLANDACÉE , juglandacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante lemnoase , cu frunze compuse , cu flori unisexuate ( cele mascule în formă de amenți , cele femele solitare sau în grupe mici ) și cu fructele nucule sau drupe ; ( și la sg . ) plantă din această NARCÍSĂ , narcise , s . f . Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi , ușor îndoite pe nervura principală , cu flori solitare , albe sau galbene , fin parfumate ( Narcissus ) . [ Var . : ( rar ) narcís s . PAPAVERACÉE , papaveracee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee , anuale sau perene , cu frunze alterne , cu flori solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă sau o nuculă ; ( și la sg . ) plantă care face parte din această ... PUSTIÍT , - Ă , pustiiți , - te , adj . 1. Prefăcut în pustiu ( I 1 ) ; părăsit , lipsit de viață ; devastat , prădat , distrus . 2. ( Pop . ) Retras ; izolat , solitar Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||