Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CEREMONIE, ÎNVEȘMÂNTA, ÎNVEȘMÂNTAT, APOTEOZĂ, CABANIȚĂ, CELEBRA, CUVÂNTARE, INSTALA, LENTĂ, NEACADEMIC ... Mai multe din DEX...

SOLEMNITATE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SOLEMNITÁTE, solemnități, s.f. 1. Însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn. ** Măreție, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn săvârșit cu fast. ** Ceremonie publică pentru sărbătorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. 3. Îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. - Din lat. sollemnitas, -atis.

Sursa : DEX '98

 

SOLEMNITÁTE s. 1. v. festivitate. 2. ceremonial, ceremonie. (\~ primirii ambasadorilor.) 3. impor-tanță, însemnătate. (\~ momentului.) 4. v. pompă. 5. gravitate, seriozitate. (\~ făcu loc jovialității.) 6. grandoare, măreție. (Un peisaj plin de \~.)

Sursa : sinonime

 

solemnitáte s. f., g.-d. art. solemnității; (manifestări) pl. solemnități

Sursa : ortografic

 

SOLEMNIT//ÁTE \~ăți f. 1) Caracter solemn. 2) Sărbătoare solemnă; ceremonie. /<lat. sollemnitas, \~atis, fr. solennité

Sursa : NODEX

 

SOLEMNITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este solemn; ceremonial care se oficiază cu ocazia unui act solemn. ** Seriozitate, gravitate; măreție. 2. Mare ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment. [Cf. lat. solemnitas, fr. solennité].

Sursa : neologisme

 

SOLEMNITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este solemn; seriozitate, gravitate; măreție. 2. mare ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment. (< lat. solemnitas)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SOLEMNITATE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru SOLEMNITATE.

Constantin Stamati - Dorul de patrie

... Dar răsării făr’ de veste Di-o rază ce-au luminat Spre-a României olat!!! La 29 ghenarie 1861 s-au deschis cu solemnitate secțiile corpurilor legiuitoare ale Principatelor Unite... (Înțelegeți, neamuri, și vă plecați, cu noi este Dumnezeu). V Mă uit și văzui deodată Că cerul ne-au ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Clejanii

... d-a noastră rușine. Cel ce geme-n lanțuri, martor Dumnezeu! Nu-i din fiii țării, nu-i din neamul meu!" Căpitanii jură cu solemnitate Viața lor să deie pentru libertate. Cetele române se re-mbărbătesc, Cu-arme și tărie pe străini trăsnesc. Sângele se varsă... C-orice lovitură Naște ...

 

George Ranetti - Rapsodia Dâmboviței

... Un poet spune cam multe. Pentr-o rimă, pentr-un fleac, El, senin, jertfește-o roză de hatâr’ unui dovleac, Și-o sonoră nerozie cu solemnitate-azvârlă! Adevăru-i că-ntre gârle tu ești cea mai proastă gârlă, Dâmboviță! Și Destinul a fost mare imbecil Când în București te ...

 

Ion Luca Caragiale - Cum stăm...

... curaj sa iasă un moment pentru a-și vedea de afaceri..." — Rău! — „Ieri s-a deschis cu multă solemnitate cursurile școalei primare române din Sofia, în prezența d-lui Mișu, agentul nostru diplomatic pe lângă guvernul bulgar." — Bine, zic eu. — Ei? întreabă ...

 

Ion Luca Caragiale - Cum stăm

... curaj sa iasă un moment pentru a-și vedea de afaceri..." — Rău! — „Ieri s-a deschis cu multă solemnitate cursurile școalei primare române din Sofia, în prezența d-lui Mișu, agentul nostru diplomatic pe lângă guvernul bulgar." — Bine, zic eu. — Ei? întreabă ...

 

Ion Luca Caragiale - Orientale. Două documente

... Efendi, Lucrări publice. II - SENATUL ȘI CAMERA DIN STAMBUL - CORPURILE ÎNTRUNITE (Ședința de închidere) Ședința Corpurilor întrunite se deschide la orele reglementare turcești, cu mare solemnitate, sub președenția lui Ciapcîn-aga, prezenți fiind toți senatorii și deputații. Domnește în toată adunarea o mare veselie. La ordinea zilei: Proiectul de lege pentru ...

 

Paul Zarifopol - Proza lirică

Paul Zarifopol - Proza lirică Proza lirică de Paul Zarifopol Grigori Sturdza: Pygmalion, București, 1932 Asupra cuvântului roman sunt încă iritabili profesorii de literatură și criticii cu apucătură școlară. Ei cred a ști precis ce e un roman, după numărul de pagini și după natura cuprinsului; prin această credință situația lor este, astazi, paradoxală. În voia lumii și a timpurilor cuvântul acesta și-a lărgit cu mare libertate înțelesul. Colecții de scrisori și memorii; dialoguri politice, filozofice, religioase; voluminoase istorii de familii și povestiri dramatic strânse într-o sută de pagini, abundente expectorațiuni lirice se numesc, acum, liniștit, în subtitlu: romane. Uzul adevărat ne arată că acest cuvânt, după ce va fi concurat sinonimic, destulă vreme, cuvântul foileton, se va îndrepta să însemne poate: carte, simplu o întâmplare simetrică celei a cuvântului grec cu care europenii au ajuns a numi Sfânta Scriptură; numai că, la roman, mișcarea se face în sens opus, de la o semnificare specială spre una generală. Romanul este cartea favorită, e breviarul vremilor noi cum se vede și din format chiar. Supărările profesionalilor oficiali ai literaturii și obiecțiile lor sunt acum de mult alături cu drumul. ...

 

Nicolae Filimon - Schiță din viața și scrierile celebrului maestru Donizetti

... esamen ținut la finitul anului școlar, susținu cu cea mai posibilă bravură partea de contralto din opera Alcide al Bivio , scrisă într-adins pentru acea solemnitate. Săvîrșind studiile elementare ale muzicei vocale, începu a lua lecțiuni de clavir de la Antonio Gonselis, iar după aceasta se dete cu o ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Luxul

Constantin Stamati-Ciurea - Luxul Luxul de Constantin Stamati-Ciurea Dedicat Eminenței Sale Înalt Preasfințitului arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dalmației etc. etc., dr. Silvestru Morariu-Andrievici Nu anii îmbătrânesc pe om, ci viața, pentru că starea normală a omului este indiferentismul... Ce exprimă cuvântul lux ? Expunerea sau deslușirea deșertăciunilor omenești, în care par­tizanii senzualismului caută desfătarea trupească, găsind că în ea este originea tuturor ideilor noastre în contra idealismului. Orișicum să fie, dar luxul este viciul cel mai atrăgător, cel mai molipsitor, din care se nasc toate calamitățile ce aduc la pieire nu numai individualitatea omenirii, ci dărâmă și stinge națiuni întregi. Odată ce omul este molipsit de acest demon al ispitei, el contenește de a fi mulțumit cu aceea ce munca sa îi dă. Nu exis­tă o chestie mai grandioasă și mai însemnată de discutat decât chestia luxului; lupta și contrazicerile ideilor nu s-au sfârșit între filozofii antici precum și moderni. Unii sunt de opinia că luxul este podoaba națiunii și alții că el este pieirea ei. Răsfoind paginile istoriei, găsim că unde luxul se mărește, năravurile se desfrânează și națiunea slăbind cade și se stinge. La egipteni, la perși, ...

 

Ion Luca Caragiale - Zig-zag!...

Ion Luca Caragiale - Zig-zag!... Zig-zag!... de Ion Luca Caragiale O armată formidabile de lucrători, purtând topoare, ciocane, căngi, sape; în fruntea ei, o nenumărată companie de ingeniari; dupe dânsa, un șir lung de nu știu câte căruțe încărcate cu instruminte mecanice, științifice și altele, și-n urma acestora, care cu proviziuni, pornesc spre miazănoapte din cetatea capitale, în aplauzele mulțimei entuziaste a bunilor români, cu scop de a merge să rază de pe fața pământului Carpații, pe cari, drept vorbind, se pare că bunul creatore i-a pus, unde sunt, în necazul multora. Eu zic, domnilor, că scopul este măreț și demn. Închipuiți-vă România, dupe terminarea acestei colosale espedițiuni: o imensă câmpie lucie, bătută ca-n palmă, curată și măturată cum sunt curțile oamenilor cu gust și dare de mână; nici pulbere, nici noroi; un bulevard cochet, pe care să poată trece, numa-n papuci, vecinii unguri la noi și noi să putem trece la dânșii; fără vame, fără formalități importune de transit internaționale. În treacăt, cele două specii de oameni, cu buna-creștere ce-i caracteriză, se vor saluta, vor schimba o strângere de mână cordiale și-și vor ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronici literare

Ion Luca Caragiale - Cronici literare Cronici literare de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 Voiți cronică literară?... 2 Cronică literară [Desigur, știți ce va să zică...] 3 Cronică literară [jurasem că nu voi mai lua...] 4 Cronica [își pune gazeta sub teasc...] 5 Cronică?... 6 Note Voiți cronică literară?... Ați cunoscut, mă rog, pe celebrul Christorian, acel geniu rătăcitor, flagelator în versuri al vițiurilor, ce, din nenorocirea umanității, au bântuit și vor bântui etern societățile? L-ați cunoscut?... Da?... Așa este că era nostim cu verva lui detractoare? Ce geniu! Ce monstru de geniu! Uite, vă asigur că peste câteva sute de ani, când cine știe ce va mai fi prin aceste locuri, unde astăzi se rădică mândra noastră cetate, micul Paris al Orientului, când se va omeni de Pasagiul Român și de admirabila lui arhirectură, cum se pomenește azi de Grădinile Suspinse ale Semiramidei [1] , poate că amintirea se va datori în mare parte celebrității lui Christorian și atâtor alții de specia sa. Da, doamnelor și domnilor; Bucureștii — dacă nu mă-nșel — este fericita lui patrie. - Cum se poate, — vor striga depărtatele generațiuni cârcotașe și neîncrezătoare - Bucureștii era patria acestui Homer al satyrei? - Da, amabili descendinți ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOLEMNITATE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru SOLEMNITATE.

CEREMONIE

... CEREMONÍE , ceremonii , s . f . Ansamblu de reguli , de forme exterioare , protocolare , obișnuite la solemnități ; paradă , solemnitate

 

ÎNVEȘMÂNTA

ÎNVEȘMÂNTÁ , înveșm ? nt , vb . I . Tranz . A îmbrăca pe cineva , a pune cuiva un veșmânt ( cu pompă , în vederea unei solemnități , a unui ritual

 

ÎNVEȘMÂNTAT

... ÎNVEȘMÂNTÁT , - Ă , înveșmântați , - te , adj . Îmbrăcat ^2 ( cu solemnitate

 

APOTEOZĂ

... APOTEÓZĂ , apoteoze , s . f . ( În antichitatea greco - romană ) Solemnitate

 

CABANIȚĂ

CABÁNIȚĂ , cabanițe , s . f . ( Înv . ) Manta scumpă , bogat împodobită , purtată de domnitor sau de boieri la

 

CELEBRA

... CELEBRÁ , celebrez , vb . I . Tranz . 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată , în special o căsătorie ; a oficia . 2. A sărbători ( aducând elogii ) un eveniment însemnat ...

 

CUVÂNTARE

... CUVÂNTÁRE , cuvântări , s . f . Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei ; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate

 

INSTALA

... și refl . A ( se ) așeza , a ( se ) stabili într - un loc . 3. Tranz . A pune pe cineva ( cu oarecare solemnitate

 

LENTĂ

LÉNTĂ , lente , s . f . Panglică lată de mătase pe care o poartă regii , demnitarii , cei decorați etc . la

 

NEACADEMIC

... NEACADÉMIC , - Ă , neacademici , - ce , adj . 1. Care nu aparține academiei sau academismului . 2. Lipsit de solemnitate

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...