|
|
||
|
Cuvântul SATUL nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: SAT Vezi și:SAT, SATÂRGIU, SĂTESC, DELNIȚĂ, SILIȘTE, VĂTĂMAN, ȚARĂ, SĂTEAN, SĂTULEȚ, VILĂ, VULPE ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului SATUL: SĂTUL, SAȚUL.
SATUL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SAT, sate, s.n. 1. Așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. * Expr. Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce doreşte. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); sătenii, țăranii. * Expr. A se supăra ca văcarul pe sat, se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă. ** Țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală. - Din lat. fossatum.Sursa : DEX '98 SAT s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, câmp, cort, domiciliu, locuință, ogor, sălaș, țarină.Sursa : sinonime SAT s. (înv. și reg.) sălaș, (înv.) sălășluire. (\~e și orașe.)Sursa : sinonime sat s. n., pl. sáteSursa : ortografic SAT \~e n. 1) Localitate rurală ai cărei locuitori se ocupă, îndeosebi, cu agricultura. * De la \~(e) din mediul rural; de la țară. \~ fără câini loc fără stăpân, unde fiecare face ce vrea. 2) Totalitate a locuitorilor unei asemenea așezări. * A fi poșta \~ului a umbla cu bârfeli. S-a supărat (ca) văcarul pe \~ se spune despre cineva care se supără fără motiv și spre propria lui pagubă. /<lat. fossatumSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru SATULRezultatele 1 - 10 din aproximativ 532 pentru SATUL. ... Cu totul fără nici un temei nu sunt însă nici vorbele babelor. Prea se potrivesc tinerii la stare și la făptură, prea sunt deopotrivă în sat și-n șapte sate! E vorba, cine-a fost Cazacul, cine Florea Cazacului și cine este Cos- ma Florii Cazacului? Un copil nevârstnic ... numără averea pe boi, ci pe juguri. Așa judecă satul și, dacă e vorba să spunem drept, nici Mihu, nici Cosma nu sunt scoși din sat. Prea se simțeau străini în același sat și le plăcea să se mângâie cu nădejdea de înrudire. Marta și Toader? Ei s-au trezit încă de mici în gura satului, și nici ... împotriva gurii satului, dar acesta era tăcut și gânditor. În toate duminicile și zilele de sărbători, dis-de-dimineață, cobora despre munte și intra în sat un voinic curățel. Nimeni nu se întreba de unde vine și unde descalecă; toată lumea știa că este Miron oierul și nimeni mai mult nu ... Ioan Slavici - Păcală în satul lui ... să fie a lor și numai pielea e a lui Păcală, fiindcă piele avuse juninca și când venise ca vițelușă în sat. Dumeriți odată astfel, tăiară juninca, îi luară carnea și o mâncară, iară pielea o aruncară peste gard în curtea lui Păcală. Nu-i vorbă, a ... și tot se duse mereu, de dimineață până la prânz și de la prânz până seara. Când era pe înserate, el se opri într-un sat de la marginea drumului și se uită împrejurul său, ca să-și găsească vreo casă la care să mâie, vreo văduvă ori vreo femeie al ... dacă întârzie, dacă sosește. Nu care cumva să creadă cineva că Doamne ferește ce!... Nu! ci fiindcă vornicul era cel mai de frunte om din sat și nu putea să-l primească la casa ei ca pe orișicine, iar peste zi vornicul, om cu multe treburi, nu putuse să vie, ci ... Alexei Mateevici - Tovărășiile de cultură pe la sate ... pe la sate de Alexei Mateevici Zilele trecute, aflându-mă la țară, am șezut la vorbă cu un sătean așezat la minte și cunoscut în sat prin bună chibzuință în toate trebile lui. Vorbind de una, de alta, fără voie am ajuns la ceea ce tot îl doare pe moldovanul nostru ... toate învățăturile cele folositoare pentru viață. Să ne citească cărți moldovenești, gazeturi, să ne deie sfaturi de gospodărie. Că iată ș-acu oamenii noștri din sat, când văd vreun gazet, apoi curat să-l rupă cu dinții, nu alta. Îl pun pe-un băiet să-l citească și până când nu ... Ștefan Octavian Iosif - La marginea satului ... ndor PetÅ‘fi , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Povestea vorbei , an. I, nr. 6, 14 noiembrie 1896 Lîngă sat e-o gîrlă mare, Crîșma, sus, pe mal apare. Ferestruiele-n lumină S-oglindesc în unda lină. E tîrziu și noaptea-i sumbră, Luntrea stă ... Constantin Negruzzi - Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Ra Constantin Negruzzi - Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Şărăuţii, în Raiaua Hotinu Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu (Zuma sau discoperire scortâșoarii tămăduitoarei de friguri, adecă a hinii) de Constantin Negruzzi Pe la mijlocul veacului al 17 le , mânia indienilor asupra ișpaniolilor urma necontenit. Auzârile celi adivărate n-au stâns dintre noroadile aceste asuprite înfricoșata pomenire a cumplitelor fapte a biruitorilor săi; ei era numai supuși, însă nu era robiți, întru această vremi un gubernator avĂ© asupra indienilor o mânie și o ură ascunsă mult mai mari decât aceea a procătohilor săi. Secretariul lui, cumplit împlinitori a poroncilor sale celor strașnice, era râpitori piste măsură, pentru aceasta îl ură indienii mai tari decât pe stăpână-său, el au murit de năprasnă, și sămnile cari s-au văzut pe trupul lui după moarte nu lasă nici o îndoială cum că nu l-au otrăvit indienii. Spre discoperire acelor ce au făcut această faptă, s-au făcut cercetări, însă nu s-au putut afla ce mai mică urmă. Această întâmplari au pricinuit mare spaimă și îngrijiri, căci ... Ion Luca Caragiale - Teatrul cel Mare - "Urâta satului" ... anticii poartă mănuși, umbrelă și galoși. Apoi scena înfățișează un palat bizantin din veacul XV, iar acțiunea piesei se petrece, dupe închipuirea autorului, într-un sat din Elveția în zilele noastre; o dramă orientală se joacă într-un vestibul de catedrală gotică — și altele și altele: exemplele se pot înmulți ... Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat ... Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ţinterimul unui sat Elegie scrisă pe ținterimul unui sat de Gheorghe Asachi Imitație Al aramei sunetoare aud tristul semn și sânt Menind soarelui repaos în a lui zilnic mormânt; Obosit acum săteanul ... posomorâtă, când natura să-ntristează, Pe a nopței înturnare prin un bocet crud serbează. Câtu-i dulce a ta soartă, în sat, o, locuitor, Lângă soața credincioasă, în îngustul foișor! Nimic lin cursul turbură de-o viață fericită, Ziua este ostenelei, noapte-amoriului menită. Mușchiul, care anii ... S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - La marginea satului ... ndor PetÅ‘fi , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Povestea vorbei , an. I, nr. 6, 14 noiembrie 1896 Lîngă sat e-o gîrlă mare, Crîșma, sus, pe mal apare. Ferestruiele-n lumină S-oglindesc în unda lină. E tîrziu și noaptea-i sumbră, Luntrea stă ... ... să afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dânsul și-l întrebă: — De unde ești, măi creștine? — Ia din sat de la noi, răspunse Pâcală. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, arătând negustorului cu mâna spre un deal. — Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l știu. — Ei! cum să nu-l știi; e satul nostru, și eu de acolo vin. — Nu așa, măi ... — Bre!... proastă lighioaie mai ești! Nu te-ntreb așa. — Dar cum? zise Pâcală. — Eu îți zic: pe cine ascultați voi aici în sat? — I! ha! auzi vorbă! Ascultăm pe lăutarul moș Bran; când începe să cânte, tot satul stă cu ochii și urechile țintă la el. â ... fugim de el care încotro apucăm; că atât e de înfricoșat, de gândești că e turbat; când începe să mugească, sparie chiar și copiii din sat. — Mă!... da'! ce namilă de om ești tu? Nu cumva ești vrun duh rău, frate cu Mează-noapte sau cu Spaima-pădurei? — Ei ... ... George Coșbuc - Flăcări potolite ... au!" E gata moșul de plecat, Și spre străin întors apoi: —„Ți-e drumu-ndelungat, Și-i noapte. De n-ai gazdă-n sat, Să vii să dormi la noi..." —„Că n-am... dar uite, nu e vânt Și-i cald. Sub cap o mână pui, Dorm ... pământ. Îți mulțumesc!" — „Păi, Dormnul sfânt Te poarte-n paza Lui!" El trist privind in urma lor Cum se duceau spre sat grăbiți, Rămase gânditor Și frânt ca oamenii când mor, Cu ochi încremeniți. Când i-a pierdut din ochi, voi Să se ridice, și ... asta, o știa, Și colo stânca de-adäpost Pe ploaie-n vremea grea Și parc-același vânt bătea, Și toate cum au fost! E sat dincolo — drum umblat Și dealul mic, ușor să-l sui — Aici l-a legănat Măicuța lui, și-aici în sat Sunt morți părinții lui! Măcar din deal, așa ca-n zbor, S-arunce ochii-n jos spre văi, Spre sat, spre casa lor! Vor fi bătrâni, ei poate mor. Și-atunci erau flăcăi! Dar nu... în sat Alexei Mateevici - Chestia preoțească ... Și iarâși locul a ramas liber. Pe când se petreceau acestea la Chișinău, în Zaim se făceau altele. Diaconul Gligorie Goitu umbla prin sat, zicând că arhiereul le trimite oamenilor preoți, iar preoteasa văduvă îi alungă. Acest diacon e un putregai de moșneag, care foarte bine se potrivește cu ... aspră. Țaranii din Zaim rămăseseră de râsul locuitorilor din împrejurimi, care ziceau că zaimenii sunt atât de răi, încât și preoții fug de ei. Prin sat se porniseră niște zvonuri urâte, ce îndeobște își iau zborul în asemenea întâmplări, care, desigur, întotdeauna înrâuresc rău asupra stării morale a sătenilor ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SATULRezultatele 1 - 10 din aproximativ 52 pentru SATUL. SAT , sate , s . n . 1. Așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura . 2. Locuitorii dintr - un sat ... SATÂRGÍU , satârgii , s . m . Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a țărilor ... SĂTÉSC , - EÁSCĂ , sătești , adj . Care aparține satului , privitor la sat , specific satului ; de sat , de la sat . - Sat DÉLNIȚĂ , delnițe , s . f . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv ; jirebie . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Parte dintr - o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului . Patru delnițe de fânaț . 3. ( Înv . și reg . ) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într - o luncă sau pe un delușor ; p . ext . moșie , ... SÍLIȘTE , siliști , s . f . 1. Denumire dată în evul mediu , în țările române , locului pe care fusese sau pe care era așezat un sat ... VĂTĂMÁN , vătămani , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) 1. Conducător al obștii dintr - un sat liber . 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr - un sat ... stat . 2. Regiune , ținut , teritoriu . 3. Locul în care s - a născut sau trăiește cineva ; patrie . 4. ( În opoziție cu oraș ) Mediu rural , sat . II. 1. Locuitorii unei țări ( I 1 ) ; popor ; națiune ; p . ext . oameni , lume . 2. ( Înv . ) Populație de la sate ; țărănime . [ Var . : ( înv . ) țeáră s . f ... ... SĂTEÁN , săteni , s . m . Persoană care locuiește într - un sat ( și are îndeletniciri legate de mediul rural ) ; țăran . - Sat ... SĂTULÉȚ , sătulețe , s . n . Diminutiv al lui sat ; sătuc , sătișor , săticel , sătucean . - Sat VÍLĂ , vile , s . f . 1. Denumire dată , în Imperiul Roman , unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi . 2. Locuință cu înfățișare voit rustică , elegantă și spațioasă , situată într - o grădină . 3. ( În evul mediu ) Denumire care desemna diferite forme de așezări ( obștea țărănească , satul liber , satul dependent de domeniul stăpânului feudal și , uneori , centrul ... Fig . Persoană vicleană , șireată . II. 1. ( Reg . ) Dar în bani sau în vin pe care , după datina de la nunți , mirele , dacă este din alt sat , este obligat să - l dea flăcăilor din satul miresei . 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung , cu boabele rare , dulci , de culoare roșiatică . 3. Ferestruică ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||