|
|
||
|
Cuvântul NOMINATIVĂ nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: NOMINATIV Vezi și:NOMINATIV, APOZIȚIE, EU, OBLIC ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului NOMINATIVĂ: NOMINATIVA.
NOMINATIVĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s.n., adj. 1. S.n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifica este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (Fin.; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. - Din lat. nominativus, fr. nominatif.Sursa : DEX '98 NOMINATÍV s., adj. 1. s. (GRAM.) (înv.) numitoare. 2. adj. v. nominal.Sursa : sinonime nominatív adj. m., pl. nominatívi; f. sg. nominatívă, pl. nominatíveSursa : ortografic nominatív s. n., pl. nominatíveSursa : ortografic NOMINATÍV^2 \~ă (\~i, \~e) 1) Care ser-veşte pentru a numi; cu ajutorul căruia se numește. Funcție \~ă. 2) Care ține de nomi-nație; propriu nominației. /<lat. nominativus, fr. nominatifSursa : NODEX NOMINATÍV^1 \~e n. lingv. Caz la care stă, de obicei, subiectul și care răspunde la între-bările: cine? ce? /<lat. nominativus, fr. nominatifSursa : NODEX NOMINATÍV s.n. Caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. * Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 sg., folosit într-o construcție în care, ca și în cazul dativului etic, se cere interlocutorului să participe afectiv la ceea ce se povestește. [Pl. -ve. / cf. lat. nominativus, fr. nominatif].Sursa : neologisme NOMINATÍV, -Ă adj. Care conține un nume, nominal. * (Fin.) Obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului. [< fr. nominatif].Sursa : neologisme NOMINATÍV, -Ă I. adj. nominal (1). o (fin.) obligație ~ă = obligație pe care este scris numele creditorului. II. s. n. caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. (< lat. nominativus, fr. nominatif)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru NOMINATIVĂRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru NOMINATIVĂ. ... pentru amândouă sexurile — impiegat comercial sau impiegată comercială; persoană-însărcinată într-un local public de consumațiune cu încasarea plăților de la consumatori. Declinare regulată. Nominativ — Țalul primește plata; Genitiv — chiulurile Țalului; Dativ — i-a tras două palme Țalului; Acuzativ — a chemat Țalul ... vreo înmormântare de lux, ori vreo manifestațiune politică), în localurile mari, așezate la vad bun, trebuiesc și trei Țali. Atunci, la pluralul provizoriu, se declină: Nominativ — Țalii sunt murdari; Genitiv — obrăzniciile Țalilor; Dativ — li se trag chiuluri destule și Țalilor; iar, a doua zi, când nu ... Alecu Russo - Dezrobirea țiganilor Alecu Russo - Dezrobirea ţiganilor Dezrobirea țiganilor de Alecu Russo Proiectul dezrobirii în curând va intra în dezbatere, și ne măgulim a crede că, deși această faptă a nației nu va fi mărturisită cu aceeași mărime de fizionomie națională de la 1749 în biserica Triisfetiților, rezultatul va fi tot același. Nu este îndoială că se va încuviința și despăgubirea, dacă cumva adresuri numeroase ale interesaților nu ar ierta de istov acea despăgubire. Până la promulgarea legii, (pe) care vom fi datori a o primi oricum, publicul este chemat de măria sa a (o) conlucra cu știința și opinia. Despre opinie o cunoaștem... Iar pentru știință, rămâne a o propune, discuta și răspândi presa până la ziua hotărârii. Cât de mărginit, mic este, un cetățean are datoria a aduce contribuția glasului și a precugetărilor sale în chestii de asemene, de aceea, deși nemărginit mic în rândul cetățenilor, ne credem dator a vorbi și ținti luarea-aminte a publicului asupra chipului despăgubirii. Hotărârea obștească let 7257 aprilie 6 nu rostește despre despăgubire. Dar putem crede oare că o despăgubire sau o răsplătire nu ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOMINATIVĂRezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru NOMINATIVĂ. NOMINATÍV , - Ă , nominativi , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifica este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului . 2. Adj . ( Fin . ; în sintagma ) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele ... APOZÍȚIE , apoziții , s . f . 1. ( Gram . ) Atribut care se află pe același plan cu cuvântul determinat ( de obicei în cazul nominativ ... EU , ( I ) pron . pers . 1 sg . ( II ) euri , s . n . I. Pron . pers . 1 sg . 1. ( La nominativ , ține locul numelui persoanei care vorbește , cu funcțiune de subiect ) Eu merg . 2. ( La dativ , în formele mie , îmi , mi ) Poveștile isprăvilor lui încă nu ... ÓBLIC , - Ă , oblici , - ce , adj . 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan ; pieziș , plecat , aplecat . 2. ( Lingv . ; în sintagma ) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ , iar în gramatica altor limbi , în mod curent , tuturor cazurilor , cu excepția nominativului și a |
||