Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:NITUIT, NITUIRE, NITUITOR, ȘTEMUI, CIOCĂNAR, NITUITURĂ, VIROLĂ ... Mai multe din DEX...

NITUI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. - Nit + suf. -ui.

Sursa : DEX '98

 

nituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, 3 sg. nituiéște, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nituiáscă

Sursa : ortografic

 

A NITU//Í \~iésc tranz. (piese de metal) A împreuna cu ajutorul niturilor; a pune în nituri. /nit + suf. \~ui

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NITUI

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru NITUI.

NITUIT

... NITUÍT^2 , - Ă , nituiți , - te , adj . Prins , împreunat , fixat cu ajutorul niturilor . V. nitui . NITUÍT^1 s . n . Nituire . - V. nitui

 

NITUIRE

... NITUÍRE , nituiri , s . f . Acțiunea de a nitui și rezultatul ei ; nituit ^1 , nituitură . [ Pr . : - tu - i - ] - V. nitui

 

NITUITOR

... nituitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Lucrător calificat care lucrează la nituire . 2. S . f . Mașină cu care se nituiește . [ Pr . : - tu - i - ] - Nitui

 

ȘTEMUI

ȘTEMUÍ , ștemuiesc , vb . IV . Tranz . A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit , pentru a asigura etanșeitatea

 

CIOCĂNAR

CIOCĂNÁR , ciocănari , s . m . 1. Muncitor într - o echipă de nituit cu mâna ; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan ^1 ( mecanic ) . 2. ( Depr . ) Muncitor necalificat . - Ciocan ^1 + suf . -

 

NITUITURĂ

... NITUITÚRĂ , nituituri , s . f . Nituire ; ( concr . ) loc unde s - a realizat o nituire . [ Pr . : - tu - i - ] - Nitui

 

VIROLĂ

VIRÓLĂ , virole , s . f . 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit , al unei unelte etc . pentru a - l împiedica să crape . 2. Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate , care intră în construcția unei clădiri , a unui rezervor